01. K. Jaspers - Originile filosofiei (cauzele filosofarii; p. 5-14)

KARL JASPERS

TEXTE
FILOSOFICE

P refata:
DUMITRU GHII$E, GEORGE PURDEA

Selectia textelor :
BRUNO WURTZ, GEORGE PURDEA
Traducerea din limba germana ~?i note :

GEORGE PURDEA
Con trolul iraducerii :
VASILE DEM. ZA MFIRESCU

1986

EDITURA POLIT.ICA

13UCURE$'£I

ncl'sll' itWO<' Il'll\l' voile ale textului sc opun 1n- ORIGINILE FILOSOFIEI
timpinilrli sulc dirccte, pur intelectuale.
Istoria filosofiei, ca gindirc mctodica, i~i are
0 alta dificultate de lectura (ce-i drept, mai incepu tu rile in unna cu doua milenii ~i juma-
mult de principiu) este nea$teptata conditie ridi- tate, ca gindire mitidi 'insa, ivirca ei a avut loc
cata de o atare reflectie in actul comunicarii : mult mai devreme.
ea nu !j>i-ar putea dezviHui altei gindiri mesajul
dedt dadi aceastn din u rma se afla in aceea$i Inccputul nu cste ins:l totuna cu originea. In-
ipostaza cxistentiaUi, ,rezonea7.a" cu prima ~i ceputul arc un caractcr istoric ~i punc la dispo-
,!;>tie" deja, intr-un fel, despre ce este vorba. In zitia gcncra(iilor ultcri.oare o cantitate crcs-
receptarea gindului lui Jaspers ar exista, a;;adar, rindil de premise, pri'1 intcrmccliul unui trava-
pericolul unci n eintelegeri de fond, decurg1n d liu de gindire deja efect uat. Originca cste insa
din dezacordul dintre cxperienta existentiala a in orice moment sursa din care provinc impul-
cititt>rului (traducb'ttorului) $i cea a filosofului. sul d itre filosofare. A bia prin intcrmediul ei,
Misiunea tradud itorului este, astfel, din start, oricc fil osofic contemporani'i i~i dobinde~lc ca-
ingreunata. Neputind invoca o experienp. onto- ractcrul escn~ial, inr filosofia trccul ului cslc in-
logica personala ,concordanta" cu cea a autoru- tclcasa intr-ndcvar.
lui, el poate fi lesne suspectat de incapacilatea
transpunerii pe portativul propriei gindiri a sub- Accst co.ractcr originar cstc multiplu : din 1d-
tilelor reverbera~ii ideatice prin care eul i~i m irc dccurgc intrC'barca ~i cunoa~terca ; din in-
anunta devenirea sa ca fiintare autentica. Dadi doiala referitoar e Ja cu n o~lintclc dobinditc dc-
nu se va lusa descurajat $i, asumindu-$i aceasta curge examinarca critic?i ~i dobincl irea unC'i ccr-
prczumptiva suspiciune, va incerca sa faca do- titudini clare ; conr-;;Uin(a picrderii de sine ~i
vada contrariului, atunci nu despre cutezanta rut1·emurarea (die Erschi.lltC'rung) il fac pe om
cste vorba, ci doar de convingerea ca orice gl:nd sa se intcrog hezc asupt:t lui insu~i. Sa cxami-
sau simtamint, indiferent de gestatia sa laun- ni.im mai intii accstc lrcl motive.
trica, odata intrupat in cuvint ne este adresat
!;'i n e devine, tendcntial, comprehensibil in orice 1. Platen spunca ca orlginca filosofici ar fi
timp $i idiom. uimi1·ea. Privirca noast1 il ,nc p::-rmitc sa parti-
ciparn la spcctacolul slel<:lor, soarclu i, boltii cc-
In final, tin sa le multumesc aici tuturor cclor
care au contribuit la aceasta dificila intreprin- Karl Ja spers . EINFU'IIRUNG IN DIE PHILOSOPIIIE.
dere : Bruno Wurtz, caruia 'ii r evlne principalul Zw iilf Radiovortragc. Fi..in fl e Auf!age l!l5B, R. Piper
merit in selectia l cxtclor, Edda Binder, Gabriel & Co. Verlag, lVIi..inchen, S. 18-27.
Liiccanu $i Thomas Kleininger pentru obser-
vatiile ;;i sugcstiile ofcritc ; Vasile Dem. Zamfi- 5
rescu, pentru verifica rca rind cu rind a acestei
traduccri $i, in genere, pcntru bratul intins, indt
din anii studen\iei, in formarca mea ca tradu-

cator.

GEORGE PURDEA

I',.~Ii ". Ace•~;I spPct rtcol ,ne-a dat impulsul cer- gasit certitudinea care se sustrage oncare1 m-
t•t•ll\l'ii univc•rsu lui. De aici s-a nascut filosofia, doieli ~i care rezista oridirei critici leale.
c·t•l mui prcpos bun ce le-a fost dat muritorilor
d<> dHre zei". Iar Aristotel spunea : ,Caci oa- Celebra afirmatie : ,Gindesc, deci exist", era
mcnii dnd au inceput sa filosofeze au fost mi- pentru Descartes neindoielnic certa in conditiile
nati de mirare mai intii fa~ii de problemele mai in care se indoia de orice altceva. Caci chiar
la indeminii, apoi, progresind incetul cu incetul, dacii, fara sa-mi dau seama, rna in;;el in lega-
fata de problemele mai mari, cum sint de pildii tura cu tot ceea ce crcd dl cunosc, nu ma pot
fazele lunii, cursul soarelui ;;i al a~trilor :;;i n a:;;- in~ela ~i asupra faptului ca totu;;i exist atunci
terea Universului". cind e;;uez in cunoa;;terea mea.

A:;;adar, uimirea ne indeamna la cunoa:;;tere. lndoiala, ca indoiala metodidi, este sursa
In uimire devin con:;;tient de ceea ce nu cunosc. examinarii critice a oridirei cunoa~teri. Ca atar e,
Vreau sa cunosc tocmai de dragul cunoa:;;terii :;;i nu exista filosofare auteniica in absenta unei
indoieli radicale. Hotaritor este insa de a :;;ti
nu ,in vederea unui folos oarecare" *. cum ~l unde prin indolala insa~i este dobindit
temeiul certitudinli.
Filosofarea 1 este ca o trezire din starea de de-
pendentii fatii de nevoile vietii. Trezirea se rea- 3. Antrenat in cunoa;;terea obiectelor din
lizeazii in cercetarea, eliberata de cerinta utili- lume, in exerci~iul indoielii ca mijloc pentru
taW, a lucrurilor, a cerului, a lumii. Ea survine dobindirea certltudinii, ma aflu in preajma lu-
atunci cind ne intrebiim: ,.Ce sint toate acestea? crurilor, nu ma gindesc la mine insumi, la scopu-
De unde provin ?", fiira sa n;;teptam ca dispun- rile mele, la fericirea sau salvarea mea. Mai
surile la aceste intrebari sa aiba o utilitate care- degraba ma pierd in satisfactia realizarii unei
care, ci doar pentru di ele oferu o satisfactie in atari cunoa;;teri.
sine.
Atunci dnd devin insa con;;tient de mine in-
2. Deindata ce am dobindit satisfacerea uimi- sumi in situatta in care ma aflu, lucrurile se
rii prin cunoa:;;terea a ceea ce fiinteaza (das schimbii.
Seiende), intervine indoiala. Ce-i drept, cuno;;-
tintele se acumuleaza, dar la o examinare cri- St oicul Epictet spunea : ,Originea filosofiel
ticii nimic nu cste cert : perceptiile senzoriale este pe1·cepeTea prop1·iiloT sliibiciuni $i nepu-
sint conditionate de organele mele de simt ;;i, tinte". Cum sa ma ajut in neputinta? Raspunsul
ca atare, sint in;;elatoare sau, in tot cazul, nu siiu era urmatorul : considerind tot ceea ce
concorda cu ceea ce este in afara mea :;;i inde- nu-mi sta in putere ;;i are necesitatea sa drept
pendent de modul perceperii. Formele noastre de indiferent pentru mine, :;;i, in schimb, nicind ca
gindire sint proprii intelectului uman ;;i se pierd tot ceea ce depinde de mine, ~i anume modul ;;i
in contradictii insolubile; pretutindeni apar afir- continutul r eprezentarilor mele, sa dobindeasca
matii care se rididi impoiriva altor afirmatii. prin gindire claritate ;;i libertate..
Filosofind, sesizez accasta indoiala, pe care in-
Sa considcdim mai indeaproape care este con-
cere sa o due pina la capat, fie cu voluptatca ne- clitia noastdi umana2• Noi ne gasim de fiecare
garii generate de indoiala care invalideazii totul data in situatii determinate. Situaiiile se modi-
dar care, la ri:ndul ei, face cu neputinta orice pa~ fica, astfel incit permanent ni se ivesc ocazli.
inainte, fie punindu-mi intrebarea : uncle e de Odata pierdute, ele nu mai revin. Eu insumi pot
contribui la modificarea unei situatii. Dar exista
* Arist_otel, Metafizica, Editura Academiei R.S.R., anumite situatii care se mentin neschimbate in
esenta lor chiar daca pentru o durata scurta se
Bucure.!;ih, 1965, p. 55, traducere de St. Bezdechi. -
N. tr. 7

6

maniiesiii difcrit, iar Iorta lor irezistibila este t erii si al tehnicii, el incearca sa· o transformc
lnL·-t;n ali.at de incredere.
disimulat5 : trebuie s:l mor , sa sufar, set lupt,
Totu9i, in dorninarea naturii persista impre-
sint supus inU:mplarii, m;'i incurc inevitabil in vizibilul iar, in felul acesta, amenintarea con-
stanta ;;i, in cele din u r ma,. e:;;ecul total : munca
hati~ul v inei. Numim acestc situat!i fundamen- enuizantii, batrinetea, boala ;;i m oartea nu pot fi

tale ale fiin ;.arii noastre factice (Dasein 3) , sit1la- s~primate . Faptul ca natura dominata ne devine

tii-limitc1 (Grenzsituationen). Cu alte cuvir:t~, un aliat de incredere, reprezinta doar un caz de
exceptie in cadrul nesigurantei generale.
este vorba de situatii pe care nu le putem depa;n,
Oamenii se unesc intr-o comunitate pentru a
nici transforma. Con$tientizarea acestor situatii- limita n esfir$ita lupta a -tuturor contra tuturor ~i
pentru a o curma in cele din urma ; ei i$i cauta
limita, reprezinta, dupa uimire $i indoiala, o alt~ astfel siguranta in intrajutorare.

origine profunda a £Uosofiei. In simpla noastr~ Dar 9i aici persista limita. Justitia ;;i libertatea
n u pot deveni absolut sigure dec'it intr-un _stat
fiintare factica ne sustragem frccvent unor atan in care f iecare cetatean s-ar compm·ta fata de
c:cHHalt conform exigentelor unei solid~riHiji a~:
situatii-limita, inchizind ochii $i traind ca $i cum solute. Doar intr-un asemenea caz tot1 cetatenu
s-ar opune, ca un singur om, injustitiei comise
elc nici nu ar exista. UWim cii intr-o zi va tre- fata de un semen allor. Or, lucr ul accsta nu s-:a
intimpla t niciodata pina acum. 0 asHel de soh-
bui sa murim, uid1m d e vinovatia noastra $i de darit ate manifestata fata de semen atunci ciml
acesta sc afla la greu sau in neputinta, nu s-a
faptul ca sintem livrat.i intimpHirii. Ca u rmarc, manifestat clecit in comuniUtti r estrlnse sau in-
tre d~iva inclivizl. Nici un tip de stat, d e bise-
nu mai avem de-a face dedt cu situatii concrete, r ica sau de societate nu ofera o protccpe abso-
luta. Frumoas<l iluzie a unei protec~ii absolute
pe care le domin5m in avantaj ul nostru $i fata s- a ivit in epocile lini~tite ale istoriei, clnd limita
era voalata.
de care reac ~ionam schit!nd planur i $i a ctionlnd
Impotriva nesigurantei pe care ne-o inspira lu-
su b imboldul intereselor proprii fiintarii noastre mea se riclica insa realitatiJc ce n e inspira cre-
clinta ~i 1ncredere, insu9i temeiul_nos~~·u : PB:~ri~
factice. Fata de situatiile-limita reactionam
~i peisajul natal, parintii f.ii strabm:n,_ frat1~ ;;!
insa fie prin voalarea lor, fie atunci cind le se-
surorile, prietenii, tovarai;iul de v1ata. Ex1sta
sizarn intr-ad eviir, prin d esperare $i r e-crearea
apoi fundamentul istoric al traditiei : in limba
noastra : devenim n oi in$ine printr-o transfer- m aterna, in credinta, in operele g'inditorilor, poe-
tHor f.ii ale arti~ tilor plastici.
mare a con9tii n t ei n oastre asupra fiin tei 1
'. Dar .l'lici aceasta traditie in totalitatea ei nu
n c ofera un adapost sigur, nu ne inspira o si-
Un alt mod de a sesiza clar conditia noastra guranta absoluta. Caci ceea ce ni se adreseaz~
prin ea nu este divinatatea, ci pretutindem
umana este con~tientizarea nesiguTantei pe ca1e opera omului insU$i. Traditia ramine in acela$i
t imp interogatie. Cu pdvirea indreptata asupra
ne-o inspirii tot ceea ce fiinteazii in lume .
l)
Atunci dnd nu ne interogam in nici un Iel, con-

sid,:r8m lumea drept fiinta !nsa5i. In stari d_e

fericire, jubilam satisfac~lti de. fort a . n~astr·a,

avcm o increderc oarba f.il nu ~tun de mm1c alt-

ceva decit de fiintarea noastra prezenta. In stari

de durere slab iicniusaned, cnp!i:lp~uitmin.a~cu n e cuprin de des-
perm·ea. Dncii cste _star.i :;;i con-

t im..lam sa trliim, alunecam dm nou 111 Ultarca de

sine ~i in savurarca placerilor vietii.

Insa prin toate aceste experiente omul a de-

venit intelept. Amenintarca il silei?te sa se asi:

gure. Dominarea n~turii s i comunitatea um~na

ii servesc drept garantie fiintiirii sale fachcc.

Omul se instiipine~te asupra naturii pentru a

o pune in serviciul sau . Prin intermediul cunoa~-

8

ei, omul insu~i trebuie sa descopere - p6rnind In situatiile-limita, individului i se dezvaluie
de la propria sa origine - care li este certitu- fie neantul (das Nichts), fie li devine perceptibil
dinea, fiinta, temeiul sigurantei sale. Dar, nesi- ceea ce fiinteaza cu adevarat, in ciuda ~i d easu-
guranta pe care ne-o inspidi tot ceea ce fiinteaza pra fiintei evanescente a lumii. Insa:;;i despera-
in lume devine un semn ; el interzice sa aflam rea devine, prin chiar faptul de a fi posiblla in
multumire in lume, indrumindu-ne ditre altceva. lume, un indiciu care trimite dincolo de lume.

Situatiile-limita - moartea, hazardul, culpa Altfel spus, omul i:;;i cautii mintuirea. Aceasta
~i nesiguranta pe care o inspira lumea - imi li este oferitii de ciitre marile religii universale
dezviHuie e~ecul. Ce pot face in fata acestui ale mintuirii. Caracteristica lor constft in aceea
e~ec absolut a carui evidenta, daca sint onest, ca ele ofera o garantie obiectiva pentru adeviirul
nu o pot nega ? :;;i realitatea mintuirii. Calea lor conduce la ac-
tul convertirii individului. Filosofia nu poate
Sfatul stoicului - a te retrage in propria-ti oferi a:;;a ceva. Cu toate acestea, orice filosofare
libertate, in independenta gindirii- nu ne poate este o depa:;;ire a lumii, un analogon al min-
satisface. Caci, stoicul se in~ela : el nu vedea tuirii.
neputinta omului in adevaratele ei dimensiuni,
nu intelegea faptul ca, la rindul ei, gindirea Sa rezumam: originea filosofiirii se aflii in ui-
umana este f unciar dependenta, in sine goala ~i mire, in indoiala ~i in con~tiinta pier derii de sine.
orientata spre ceea ce i se ofera, dupa cum nu In fiecare caz, actul filosofiirii incepe cu cu-
intelegea posibilitatea nebuniei. Stoicul ne lasa tremurarea care-1 cuprinde pe om ~i care face
neconsolati in pura independenta a unei gindiri ca filosofarea sii-~i propuna un scop.
golite de orice continut. El ne rape~te orice spe-
ranta, dat fiind ca orice incercare spontana de a Uimirea a fost cea care i-a impins pe Platon ?i
realiza depa~iri liiuntrice, orice implinire, prin Aristotel sa cautc escnta fiintei.
faptul de a-ti-fi-diiruit prin dragoste (das
Sichgeschenktwerden), precum ~i a~teptarea Descartes a d iu lat, striibatlnd infinitul drum
plina de speranta in fata posibilului - sint ex- al inccrtitudinii, certitudinea indubitabiUi.
cluse.
S loicii au cautat in suferin~ele vie t.ii lini!:llCa
Insa ceea ce urmiir e$te stoicul este filosofia sufletului.
au.tenticii. Experienta originii triiita in stituatii-
limita dii na~tere imboldului fundamental de a Ficcare din aceste cauUh·i i9i arc adevarul ei,
gasi in e~ec calea ciitre fiinta. in ve~mintul istoric, de fiecarc dat a d iferit, al
anumitor reprezenU1ri :;;i al unui anume limbaj .
Hotiidtor pentru om este modul in care i~i Pri n aproprierea lor istoricii, noi accedem la ori-
traie~te e~ecul : fie cii acesta ii ramine ascuns, ginile inca prezen te !n noi.

pentr u a se face simtit doar faptic, cind n ra- Acr>c:;t imbo1d vizeuza tem ciul ce nc inspira si-
gura n(.u, s lt~H u ncl ul iii n ~ci , cl<'l'l1 izarca.
pune, in cele din urma ; fie cii omul este in stare
sa il priveasca in fat a ~i sii-i accepte prezenta Dar poa lc nici una din a ceste origini nu estc
ca limita constantii a fiintiirii sale factice ; fie pen t ru noi l n eel m ai inalt grad or iginar a, n c-
ca recurge la solutii imaginare $i la autolini~tiri; conditionat ii. Revelarea fiin ~ei prin uimirc n e
fie, in sflr$it, ca 11 acceptii loial, adincindu-se in red ii suflul. insii nc ademenf'~tc za ne sustra-
Uicere in fata incomprehensibilului "· Modul in gem din mijlocul oumcnilor $i sa nc a ba ndonilm
car e omul i~i tdiie9te e~ecul intemeiazii ceea ce unei m ctafizici pure, magicc. CcrLitudinea riO'u-
el insw;;i va deveni. roasa nu o dobindim decll in actul orientiirif in
lume 6, prin cunoa~terea de tip ~tiintific. Atitu-
10 dinea neclintitii a sufletului, propusa de stoici,

11

nu are d ecit 0 valoare pasagera, pentru depa~i­ solitudin.ea mea a~ de~ine un aclevar. care mi-ar
rea unei suferinte, pentru a evita prabu~irea to- fi su.ficient. Suferinta pe care o- incerc atunci
tala ; in sine insa, ea este lipsita de conpnut :;;i cind comunicarea lipse:;;te, satisfactia unica pe
de viata. care mi-o da comunicarea autentica, nu ne-ar
afecta atit in plan filosofic, daca a~ fi sigur de
Cele trei motive - uimirea :;;i cunoa:;;terea, in- adevarul pe care il detin in solitudinea mea. Dar
doiala :;;i certitudinea, pierderea :;;i regasire~ d e eu nu fiintez decit impreuna cu celnlalt ; singur,
sine a omului - nu epuizeaza resorturi~p cnre nu sint nimic.
ne indeamna in zilele noastre spre filosofare.
Comunicarea care se sta bile~te nu de la in-
In epoca noastra, care a deschis cea mai telect la intelect, de la spirit la spirit, ci d,e la
adindi prapastie in istorie - epoca a unei dis-
trugeri fara prece~ent :;;i a unor :;;anse deocam- existenta 7 la existenta (die Existenz) nu utili-
data abia perceptiDile - cefe trei motive amin-
tite ramin in contl.nuare valabile, nu insa :;;i su- zeaza semnificatiile ~i valorile impersonale de-
ficiente. Valabilitatea lor se pastreaza numai cu cit ca punti de legatura. Justifidl.rile ~i atacurile
o conditie : aceea a realizarii unei cornuniciiri nu sint intr-a atare comunicare mijloace pentru
intre oameni. dobi"ndirea unui ascendent, ci pentru a realiza
apropierea dintre oameni. Lupta este· o infrun-
In istoria de pina acum legah.ira dintre om ~i tare animata de iubire, fiecare punindu-i la dis-
semenul sau avea ceva de la sine inteles :;;i sc pozitie celuilalt toate armele sale. Certitudinea
realiza in cadrul unor comunitati ce inspirau si- fiintei autentice se dobinde:;;te doar in acea eo-
guranta individului, inihmtrul unor institut.ii co- municare 1n care se infrunta fara rezetve, 1ntru
mune :;;i a unui spirit comun. Cbiar :;;i solitarul comuniune, libertatea cu libertatea. !n felul
se simtea oarecum ocrotit in izolarea sa. Pr£1bu- acesta, toate raporturile cu celalalt nu sint de-
:;;irea pe care o tri'iim azi se manifesta in primul c'it pregatitoarc, pentru ca in momentele hotari-
rind in aceea d. oamenii se inteleg tot mai pu- toare, gratie unei exigente reciproce, fiecare
tin, case intllnesc :;;i se despart cu indiferenta, dt
nici un fel de fidelitate ~i comunitate nu mai interlocutor sa-i puna celuilalt intrebari ce merg
este neindoiclnica, nu inspira o siguranta ab-
solutiL pina la radiicina lucrurilor. Abia in cadrul co-

Pentru noi, dobindc~te acum o importan \a municarii se realizeaza pe deplin orice adevar ;
hotaritoarc situatia generalii care, in realitate, a
existat dintotdeauna : :l'aptul ca ma pot contopi doar aici rna simt eu insumi, nu traiesc factic,

cu celiilalt in spatiul adevarului :;:i ca in acela~i ci in mod plenar. Dumnezeu se dezvaluie doar
indirect ~i nu in afara iubirii de la om la om ;
timp nu pot ; faptul ca crcdinta mea, tocmai
ceriitudinea incontestabila este doar particulara
atunci cind sint sigur de adevarul ci, se love9te ~?i relativa, subordonata intregului ; atitudinea
de o alta ; cii undeva, la limita, stntem sorlHi stoicilor devine 1n acest context rigida ~i lipsita
doar luptei (fadt speranta de a ne putea vreodata de con~inut.
uni) al direi rezultat cste fie subordonarca, fie
distrugerea ; ci1 moliciunea :;;i lipsa de impotri- Atitudinea filosofica fundamentala a carei ex-
vire a celor lipsiti de orice crez ii fac sa adere presie conceptuala o expun aici, !~i are radacina
orbe~te sau sa se impotriveasca cu ind'ipatinarc
- toate acestea nu mai sint aspecte secundare, 1n nemultumirea cauzata de lipsa de comuni-
neesentiale. care, in nevoia unei comunicari autentice ~?i in

Desigur, ele mi-ar putea aparc astfel dacii in posibilitatea unei infruntari intemeiate pe iu-

12 bire, care leaga in adinc pe cei ce fiinteaza au-
tentic (das Selbstsein).

13

In acela~i timp, aceasta filosofare i~i are r~­ CUPRINZATORUL
dacina in cele trei moduri de a trai filosofia,
examinate din punctul de vedere al semnifica- Voi incerca sa va prezint asHizi un gind filo-
tiei lor, promotoare sau inhibatoare, pentru co- sofic extrem de important dar foarte dificil. El
municarea dintre om ~i semenul sau. nu poate fi lasat deoparte, caci este eel care da
sens gindirii filosofice. Voi incerca sa-l fac com-
Astfel; originea filosofiei rezida in facultatea prehensibil intr-o formii""dt mai simpla, cu toate
omului de a se mira, de a se indoi, de a tri'ii ex- ca elaborarea lui propriu-zisa este un travaliu
perienta unor situatu-limita. dar in ultima in- dificil. A~adar, aici ne vom rezuma la a-1 schita.
stanta in vointa de comunicare autentica ce le
include pe celelalte trei. Lucrul acesta se dezva- Filosofia incepe cu intrebarea : , Ce este ?".
luie inca de la bun inceput in faptul di orice La o prima vedere exista o multime de fiintari,
filosofie tinde spre comunicare, cauta sa se ex- lucrurile aflatoare in lume, configuratiile lumii
prime, sa se faca inteleasa, ca esenta ei consta vii ~i ale celei lipsite de viata, nesfir~ita multime
in comunicabilitate, indisociabil legata de ade- a tuturor celor care apar ~i dispar. Dar ce este
varul ei. fiinta in sens propriu, adica fiinta care tine totul
laolalta, pe care se intemeiaza totul ~i din care
Abia prin comunicare este atins scopul filoso- provin toate cite sint ?
fiei, scop ce da sens tuturor celorlalte scopuri:
perceperea fiintei, iluminarea din iubire, dobin- :ffiispunsurile date la aceasta intrebare sint ex-
direa seninatatu. trem de diverse. Cel mai vechi dintre ele este
eel apartinind primului filosof remarcabil, Ta-
les : totul este apa, totul provine din apa. Filo-
sofii ce i-au urmat au considerat ca, in fond,
totul nu ar fi decit fie foe, fie aer, fie nedeter-
minatul insu~i, fie materia, fie atomul. Au exis-
tat ~i filosofi care au sustinut di fiinta prima
este viata, tot ce este lipsit de viata nefiind de-
cit fiintare degradata ; sau ca fiinta prima este
spiritul, fata de care lucrurile sint doar forme de

Karl Jaspers. EINF'OHRUNG IN DIE PHILOSOPHIE.
Zwolf Radiovortriige. Ftinfte Auflage 1958, R. Piper
& Co. Verlag, Mtinchen, S. 28-37.

15