Instrucțiuni simple

INSTRUCȚIUNI: APEL DE PROCEDURĂ; DE EFECT
NUL; COMPUSĂ; DE ATRIBUIRE.

CLASA X-A

Instrucţiunea în Execuţia unei a) evaluarea expresiei din partea
studiu are forma: instrucţiuni de dreaptă;

<Variabilă> := atribuire b) atribuirea valorii obţinute
<Expresie> presupune: variabilei din partea stîngă.

INSTRUCȚIUNEA DE ATRIBUIRE

EXEMPLE:

 1) x:=1
 2) y:=x+3
 3) z:=sin(x)+cos(y)
 4) p:=not q
 5) q:=(a<b) or (x<y)
 6) c:=’A’

DE REŢINUT

simbolul “:=” (se citește “atribuire”)

desemnează o atribuire
nu trebuie confundat cu operatorul de
relație “=” (egal)

VARIABILA ȘI REZULTATUL EVALUĂRII EXPRESIEI SUNT COMPATIBILE DIN
PUNCTUL DE VEDERE AL ATRIBUIRII DACĂ ESTE ADEVĂRATĂ UNA DIN
URMĂTOARELE AFIRMAŢII:

variabila și tipul ambele tipuri variabila este
rezultatul rezultatului sunt de tip real, iar
evaluării sunt este un subdomenii rezultatul – de
de tipuri subdomeniu ale aceluiași tip integer sau
identice al tipului tip, iar un
1. variabilei; rezultatul este subdomeniu
2. în al acestuia.
3.subdomeniul
4.variabilei;

PENTRU EXEMPLIFICARE, SĂ EXAMINĂM URMĂTORUL
PROGRAM:

Program P39; PROGRAMUL VA DERULA
{ Compatibilitate din punctul de vedere al atribuirii } FĂRĂ ERORI NUMAI
type T1=1..10; { subdomeniu de integer }
PENTRU URMĂTOARELE
T2=5..15; { subdomeniu de integer } VALORI DE INTRARE:
var i : T1;
1 ≤ K ≤ 10; 5 ≤ M ≤ 15; 3 ≤ N
j : T2; ≤5
k, m, n : integer;
x : real;
begin
write(’k=’);
readln(k);
i:=k; { corect pentru 1<=k<=10 }
write(’m=’);
readln(m);
j:=m; { corect pentru 5<=m<=15 }
write(’n=’);
readln(n);
i:=n+5; { corect pentru –4<=n<=5 }
j:=n+2; { corect pentru 3<=n<=13 }
x:=i+j;
writeln(’x=’, x);
end.

ACTIVITĂȚI PRACTICE

 1. https://learningapps.org/view8813404
 2. https://learningapps.org/view8813430

INSTRUCȚIUNEA APEL DE PROCEDURĂ

Procedura este un subalgoritm Fiecare procedură are Limbajul PASCAL include un set de proceduri
scris în limbaj de programare ce un nume, de exemplu, predefinite, cunoscute oricărui program: read,

poate fi apelat din mai multe readln, writeln, readln, write, writeln, get, put, new etc.
puncte ale unui program. CitireDate, A15

INSTRUCȚIUNEA APEL DE PROCEDURĂ

INSTRUCŢIUNEA APEL DE PROCEDURĂ LANSEAZĂ ÎN EXECUŢIE PROCEDURA CU NUMELE
SPECIFICAT.
SINTAXA INSTRUCŢIUNII DATE ESTE:

<Apel procedură> ::= <Nume procedură> [ <Listă parametri actuali>]
<Nume procedură> ::= <Identificator>
<Listă parametri actuali> ::= (<Parametru actual> {, <Parametru actual>})

EXEMPLE: Tipul parametrilor
actuali și ordinea în
 1) readln(x) care aceștia apar în
 2) readln(x, y, z) listă sînt impuse de
 3) CitireDate(f, t) declaraţiile
 4) Exit procedurii
 5) writeln(x+y, sin(x)) respective.
 6) writeln(2*x)

APLICAȚII PRACTICE

1. https://learningapps.org/view8813006
2. https://learningapps.org/view8813269

INSTRUCŢIUNEA DE EFECT NUL

Executarea acestei Sintaxa instrucţiunii în Prin urmare în textul unui program
instrucţiuni nu are niciun studiu este: <Instrucţiunea instrucțiunea de efect nul nu este

efect asupra variabilelor de efect nul> ::= reprezentată prin
programului.
nimic.

INSTRUCȚIUNEA DE EFECT NUL

ÎNTRUCÂT INSTRUCȚIUNILE UNUI PROGRAM SUNT DESPĂRȚITE ÎNTRE ELE PRIN DELIMITATORUL “;”,
PREZENȚA INSTRUCȚIUNII DE EFECT NUL ESTE MARCATĂ DE APARIȚIA ACESTUI DELIMITATOR.

 De exemplu, în textul
 x:=4; ; ; ; y:=x+1 - există 5 instrucțiuni dintre care 3 de efect nul.

În mod obișnuit, instrucțiunea de efect nul se utilizează la etapa elaborării și
depanării unor programe complexe.

INSTRUCŢIUNEA COMPUSĂ

Instrucţiunea are <Instrucţiune compusă> ::= begin Cuvintele-cheie begin și end joacă
următoarea sintaxă: <Instrucţiune> {; <Instrucţiune>} rolul unor “paranteze”. Mulţimea
instrucţiunilor cuprinse între aceste
end
paranteze, din punctul de vedere al
limbajului, formează o singură
instrucţiune.

INSTRUCȚIUNEA COMPUSĂ

EXEMPLE: 2) begin
write(’x=’);
1) begin readln(x)
a:=x+12; end;
p:=q and r;
writeln(p)
end;

PRIN URMARE INSTRUCŢIUNEA COMPUSĂ ESTE UTILĂ PENTRU A PLASA MAI MULTE
INSTRUCŢIUNI ÎN LOCURILE DIN PROGRAME ÎN CARE ESTE PERMISĂ NUMAI O SINGURĂ
INSTRUCŢIUNE

Exemple: 3) for i:=1 to n do
1) if a>0 then begin x:=a+b; y:=a*b end begin
write(’x=’);
else begin x:=a–b; y:=a/b end; readln(x);
2) case c of s:=s+x
end;
’+’ : begin y:=a+b; writeln(’Adunarea’) end;
’–’ : begin y:=a–b; writeln(’Scaderea’) end;
’*’ : begin y:=a*b; writeln(’Inmultirea’) end;
’/’ : begin y:=a/b; writeln(’Impartirea’) end;
end;

 Pentru a face programele mai lizibile, cuvintele
begin și end se scriu strict unul sub altul, iar
instrucţiunile dintre “paranteze” – cu câteva
poziţii mai la dreapta.

 Dacă instrucţiunea compusă begin...end este
inclusă în componenţa altor instrucţiuni (if, case,
for ș.a.), cuvintele-cheie begin și end se scriu
deplasate la dreapta.

ACTIVITĂȚI PRACTICE

 1. https://learningapps.org/view8813471
 2. https://learningapps.org/view8813490

TEMA
PENTRU
ACASĂ

PROBLEMA
SĂ SE SCRIE UN PROGRAM
CARE CITEȘTE DE LA
TASTATURĂ UN NUMĂR
NATURAL N ȘI AFIȘEAZĂ
PĂTRATUL LUI.