Elmer și curcubeul

și curcubeul

David McKee

Aceast ă carte aparț ine lui:

....................





Pentru Dominique și Nicky

Editori: Titlul original:
Magdalena Mărculescu Elmer and the Rainbow
Silviu Dragomir
Text și ilustrații:
fondator: David McKee
Ion Mărculescu, 1994
Copyright © David McKee, 2007
Director producție:
Cristian Claudiu Coban Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei
cărți nu poate fi reprodusă, transmisă, difuzată
Dtp: sau păstrată cu ajutorul unui sistem de stocare, în
Faber Studio nicio formă și în niciun mod, grafic, electronic sau
mecanic, inclusiv prin fotocopiere, înregistrare și
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României multiplicare, fără acordul prealabil scris al editorului.
MCKEE, DAVID
Elmer și curcubeul / David McKee ; trad. din lb. engleză Copyright © Pandora Publishing, 2021
de Domnica Drumea. - Bucureşti : Pandora Publishing, 2021 pentru prezenta ediție
    ISBN 978-606-978-393-1
O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București
I. Drumea, Domnica (trad.) Tel.: +4 021 300 60 90
Fax: +4 0372 25 20 20
821.111
www.pandoram.ro

Pandora M face parte din Grupul Editorial Trei.

David McKee

și curcubeul

Traducere din limba engleză de Domnica Drumea

Elmer, elefantul multicolor, se afla într-o peșteră,
adăpostindu-se de furtună. Împreună cu el, erau păsări
și ceilalți elefanți.
— E foarte palpitant când se aud tunete și fulgere, a zis
Elmer. Și, după ce trece furtuna, poate vedem
și-un curcubeu.



După ce a trecut furtuna, Elmer și păsările
au ieșit din peșteră. A simțit picături de
ploaie pe creștet.

— Oh! a zis el. Încă plouă!
— Poate că e curcubeul, care plânge,
a spus o pasăre. A ieșit prea repede
și și-a pierdut culorile. Priviți!





Pe cer se vedea o dâră ștearsă.
— Un curcubeu fără culori! a zis Elmer. E
groaznic. Trebuie să facem ceva. O să-i dau
culorile mele.
— Ca să poți face asta, trebuie să găsești locul
unde se întâlnește cu pământul, a spus o pasăre.
Nimeni nu știe unde se află locul acela.
— Păi, ce mai așteptăm? a zis Elmer. Hai să-l
căutăm. Tu o iei pe-acolo, iar eu pe-aici.



— Ce cauți, Elmer? a strigat Leul.
— Capătul curcubeului, a răspuns Elmer. L-ai văzut?
— Care dintre ele? a întrebat Leul.
— Oricare, a spus Elmer. Curcubeul și-a pierdut culorile.
I le-aș putea da pe ale mele dacă îi găsim capătul.
— Un curcubeu fără culori? E o problemă serioasă, a zis
Tigrul. Haide, Leule, să începem să căutăm. Haideți și
voi, iepurilor.
— Dăm un răget când îl găsim, a spus Leul.



Puțin mai târziu, Elmer s-a întâlnit cu Girafa.
— Elmer, a zis ea, e ceva ciudat pe cer.
— E curcubeul, i-a explicat Elmer și i-a povestit cum
și-a pierdut curcubeul culorile. Vezi cumva unde se
întâlnește cu pământul?
Girafa și-a întins gâtul cât de sus a putut.
— Nu, nu văd, a răspuns ea. Ce-o să se întâmple cu tine,
Elmer, dacă îi dai culorile tale?

Dar Elmer plecase deja să-i caute pe
ceilalți elefanți.

Elefanții erau tot în peșteră.
— Nu vrem să ieșim, cu chestia aia de pe cer, au zis ei.
Dar după ce Elmer le-a explicat ce se întâmplase, i-a
cuprins nerăbdarea și au vrut îndată să dea o mână
de ajutor.
— Ce-o să se întâmple cu Elmer dacă-i dă curcubeului
culorile lui? a întrebat un elefant.
— Bănuiesc că o să fie ca noi, a răspuns prietenul său.
Mai bine-așa decât un curcubeu fără culori!



Elmer stătea cu maimuțele când păsările
s-au întors.
— N-am avut noroc până acum, au spus ele.
Dar mai căutăm.
— Nimeni nu dă de capătul curcubeului, a zis
o maimuță. Da’ ar fi amuzant să încercăm.





Nici nu ajunsese bine Elmer la râu, că toată lumea
căuta curcubeul.
— Hai salut, peștilor, a strigat el. Știți cumva de
unde începe curcubeul?

— De obicei, de la cascadă, a zis un pește, dar azi
se vede o chestie ștearsă acolo.
— E curcubeul! a spus Elmer. Hai cu toții
la cascadă!

Și, cum era de așteptat, din
cascadă răsărea un curcubeu fără
culori. Căutarea luase sfârșit! Elmer, peștii
și crocodilii le-au dat tuturor vestea în gura mare.
Apoi, fără să mai piardă vremea, Elmer a dispărut în
spatele cascadei.



Când celelalte animale au ajuns, Elmer nu se
vedea nicăieri. Treptat, curcubeul a început
să-și recapete culorile.
— Uraaa! s-au bucurat animalele.
— Dar Elmer? a șoptit un elefant.





Ca și cum ar fi vrut să-i răspundă, Elmer s-a ivit din
spatele cascadei. Culorile nu-i dispăruseră! Animalele
s-au bucurat din nou.
— Elmer, a zis un elefant, păi tu i-ai dat culorile tale
curcubeului. Cum se face că le mai ai?
— Sunt unele lucruri, chicoti Elmer, pe care le poți da
iar și iar, fără să pierzi niciun pic din ele. De pildă,
fericirea, iubirea sau culorile mele.

Mai târziu, în drum spre casă, Tigrul a zis:
— Mă întreb dacă și curcubeul va fi multicolor.
Elmer a zâmbit ștrengărește.
— Nici să nu te gândești, a răspuns Leul.
Avem destule bătăi de cap cu un elefant multicolor!
De data asta, Elmer a izbucnit în râs.









Curcubeul și-a pierdut culorile,
iar asta îl întristează pe Elmer. Vrea să fie
de ajutor, dar ce se va întâmpla cu el dacă îi dă
curcubeului culorile sale? Le va pierde pentru totdeauna?
O poveste înduioșătoare despre generozitate și bunătate.
„Una dintre cărticelele preferate ale copiilor

între 2 și 5 ani.“
THE SUNDAY TIMES

ISBN 978-606-978-393-1

www.pandoram.ro