50 A gyermekek megfigyelése a motoros, szenzoros, érzelmi-viselkedéses és tanulási folyamatokra terjedt ki, amelyek alapján kedvező változások rajzolódtak ki a vízbiztonság, az egyensúlyi reakciók, a mozgáskoordináció, a testtudat és a feladathelyzetben való együttműködés területén. A strukturált, előre jelezhető és játékos vízi környezet több gyermek esetében a szorongás mérséklődésével, a részvételi aktivitás növekedésével és a feladattartás javulásával társult. Az eredmények arra utalnak, hogy a hidroterápia hatékony kiegészítő fejlesztési lehetőség lehet a sajátos nevelési igényű óvodáskorú gyermekek komplex pedagógiai támogatásában. A bemutatott eredmények ugyanakkor elsősorban leíró jellegűek; ezért a hatásmechanizmusok és a fejlesztési eredményesség pontosabb megítéléséhez nagyobb mintán, standardizált mérőeszközökkel végzett további vizsgálatok szükségesek. 1.Ábra Hidroterápia program mozzanatai (saját szerkesztés)
51 A kutyaterápia ereje a mozgásfejlődésbenSzerző: Balogh Éva Zita, pszichológus, terápiás kutya felvezető, Bonitas Speciális Oktatási Központ NagyváradKulcsszavak: állatasszisztált terápia; kutyaterápia; mozgásfejlődés; finommotorika; motiváció; stresszcsökkentés; gyermekfejlesztésEgyre nagyobb figyelmet kap napjainkban az állatasszisztált terápia, különösen a kutyák bevonásával végzett fejlesztő munka. A szakemberek szerint a terápiás kutyák nemcsak érzelmi támaszt nyújtanak, hanem jelentős szerepet játszanak a gyermekek mozgásfejlődésének támogatásában is jelen konferenciakötet (Fine, 2019; Nimer & Lundahl, 2007).A kutyaterápia alapjait Boris Levinson amerikai pszichiáter fektette le, aki felismerte, hogy az állatokkal való kapcsolat pozitív hatással van a gyermekek fejlődésére. A kutya ebben a folyamatban közvetítőként működik: hidat képez a gyermek és a terapeuta között, miközben ösztönzi a mozgásos és érzelmi fejlődést (Friesen, 2010).
52A gyerekek és a kutyák találkozása szinte automatikusan mozgást generál. Egy közös játék, egy labdázás vagy akár egy egyszerű séta során számos mozgásforma jelenik meg természetes módon. Éppen ez az, ami a kutyaterápiát különlegessé teszi: a fejlesztés nem kényszerként, hanem élményként jelenik meg (Fine, 2019).A szakemberek egyetértenek abban, hogy a kutya jelenléte észrevétlenül segíti a tanulási folyamatokat. Az állatok nyitottsága és feltétel nélküli elfogadása biztonságos környezetet teremt a gyermekek számára, ami elősegíti az új készségek elsajátítását (Friesen, 2010).A kutyaterápia egyik legnagyobb ereje abban rejlik, hogy egyszerre több mozgásos képességet fejleszt. A nagymozgások – mint a járás, futás vagy ugrás – erősödnek a közös játékok során, míg a finommotorika olyan tevékenységek révén fejlődik, mint a póráz megfogása, jutalomfalat adása vagy a kutya ápolása. Emellett javul az egyensúly, a testtartás, a téri orientáció és a testséma is, amelyek alapvetőek a mindennapi tevékenységekhez (Fine, 2019; O’Haire, 2013).A kutya jelenléte különösen fontos motivációs tényező. Sok gyermek számára a hagyományos fejlesztő feladatok nehéznek vagy unalmasnak tűnhetnek, azonban egy kutyával végzett gyakorlat során ugyanazok a mozgások játékos formában jelennek meg. A gyermekek szívesebben ismétlik a feladatokat, ami kulcsfontosságú a mozgásfejlődés szempontjából (Nimer & Lundahl, 2007).A kutyák jelenléte nemcsak a mozgásra hat pozitívan, hanem a lelki állapotra is. A simogatás során csökken a vérnyomás és a pulzusszám, valamint
53mérséklődik a stresszhormonok szintje. Ennek köszönhetően a gyermekek nyugodtabbá, kiegyensúlyozottabbá válnak, ami kedvez a tanulásnak és a fejlődésnek (Fine, 2019; O’Haire, 2013).A jól képzett terápiás kutya tehát nem csupán „segítő”, hanem motiváló erő is: jelenléte örömet, biztonságot és fejlődési lehetőséget kínál egyszerre. A kutyaterápia így egy olyan komplex módszer, amely a test és a lélek harmonikus fejlődését támogatja (Nimer & Lundahl, 2007).Irodalomjegyzék:1. Fine, A. H. (2019). Handbook on animal-assisted therapy: Foundations and guidelines for animal-assisted interventions (5th ed.). Academic Press.2. Friesen, L. (2010). Exploring animal-assisted programs with children in school and therapeutic contexts. Early Childhood Education Journal, 37(4), 261–267. https://doi.org/10.1007/s10643-009-0349-53. Levinson, B. M. (1969). Pet-oriented child psychotherapy. Charles C. Thomas.4. Nimer, J., & Lundahl, B. (2007). Animal-assisted therapy: A metaanalysis. Anthrozoös, 20(3), 225–238. https://doi.org/10.2752/089279307X2247735. O’Haire, M. E. (2013). Animal-assisted intervention for autism spectrum disorder: A systematic literature review. Journal of Autism and Developmental Disorders, 43(7), 1606–1622. https://doi.org/10.1007/s10803-012-1707-
54 Útravaló az iskolakezdéshezSzerzők:Varga Ildikó, gyógytornász, Bonitas Speciális Oktatási Központ Nagyvárad;Szűcs Krisztina, gyógypedagógus, Bonitas Speciális Oktatási Központ NagyváradKulcsszavak: iskolaérettség; mozgás; testi fejlettség; érzelmi fejlettség; szociális fejlettség; figyelem Iskolakezdés előtt nagyon sok szülő fejében megfogalmazódik a gondolat: Vajon biztosan iskolaérett-e a gyerekem? Honnan tudom, hogy fejlődése megfelelő ütemben történik? Könnyedén fogja-e majd venni az iskola kihívásait? Maradjon-e még egy évet oviban? Számtalan kérdés, mely egyaránt foglalkoztatja a szülőt és a pedagógust, de mindenképp a gyerek jóllétét és harmonikus fejlődését célozza. Az iskolaérettség a gyermek fejlődésének azon komplex állapota, amelyben testi, értelmi, érzelmi és szociális képességei elérik azt a szintet, amely az iskolai tanulás megkezdéséhez szükségesek. Más szóval az idegrendszer érettségi állapota, amely magába foglalja a tanuláshoz szükséges alapvető készségek és képességek kialakulását. Ezeket a gyermek az óvodai évek alatt szerzi meg állandó mozgás, játszás és tapasztalati ismeretszerzés során.
55 A gyermek számára az elsődleges kommunikációs eszköz a mozgás, ennek összerendezett, szabályos fejlődésére épül rá a humánspecifikus beszéd, olvasás és írás. A mozgásfejlődés szempontjából kiemelten fontos az elemi mozgások összerendezettsége, mint a kúszás, a mászás, a különböző járás formák és a szökdelések. Ezeknek a mozgásformáknak a harmonikus egymásra épülő szakaszai fontos jelzést adnak a gyerek idegrendszeri érettségéről. Ehhez társul a jó egyensúlyérzék és a fejlett keresztcsatornák, melyek a különböző érzékelések összekapcsolását biztosítják. Az iskolaérett gyerek a testrészeit megnevezi, saját testén és a térben képes tájékozódni, adott mozgássort képes térben reprodukálni. Minél pontosabban hajtja végre a mozgássort, annál hatékonyabb a test tudatos irányítása, mely a későbbi iskolai tanulás alapfeltétele. A finommozgások összehangolása és a kéz manipulációs képességének megalapozása újabb fontos szempont az iskolaérettség meghatározásában. Ez a folyamat már csecsemőkorban elkezdődik, az óvodai évek során folyamatosan fejlődik, hogy az iskola megkezdésével a gyerek kézügyessége, a könnyed eszközkezelés és a helyes ceruzafogás kialakuljon. Az elemi mozgások összerendeződésével és a finommozgások folyamatos alakulásával párhuzamosan megalapozódik a biztos dominancia, mely 6 éves korra teljes mértékben ki kell legyen alakulva. A gyermek testi fejlettsége ugyancsak meghatározó tényező, hiszen ez biztosítja a tanuláshoz szükséges fizikai állóképességet, valamint a finom- és nagymozgásos koordinációt. A megfelelően fejlett izomzat és mozgáskoordináció hozzájárul a tartós figyelem fenntartásához és a feladatok kitartó elvégzéséhez. Az ép érzékszervek – különösen a látás és a hallás –
56alapvető szerepet játszanak az információk pontos észlelésében, feldolgozásában és értelmezésében, ami elengedhetetlen az olvasás, írás és beszédtanulás során. E tényezők együttesen meghatározzák a gyermek tanulási hatékonyságát és az iskolai környezethez való sikeres alkalmazkodását. Az iskolaérett gyermek rendelkezik megfelelő figyelmi tartóssággal, feladattudattal, valamint képes a szabályok betartására és a csoportban való együttműködésre. E mellett kiemelt jelentőséggel bír az érzelmi stabilitás és a motiváció, miszerint a gyermek legyen kíváncsi, érdeklődő és mutasson belső késztetést a tanulás iránt. Az iskolaérettség tehát nem pusztán ismeretek meglétét jelenti, hanem egyensúlyt a különböző fejlődési területek között. Ezen területek összehangolt, folyamatos fejlődése biztosítja a gyerek számára a stabilitást és a gördülékeny tanulást. Az értelmi érettség azt jelenti, hogy a gyermek képes figyelni, megérteni és végrehajtani az egyszerűbb utasításokat. Fontos, hogy egy feladatra bizonyos ideig koncentrálni tudjon, és ne veszítse el gyorsan az érdeklődését. Az emlékezet fejlettsége szintén jelentős szerepet játszik, hiszen a tanulás során a gyermeknek meg kell jegyeznie információkat, szabályokat és feladatmegoldási lépéseket. Az értelmi érettséghez tartozik a gondolkodási műveletek fejlődése is, például az összehasonlítás, rendszerezés, csoportosítás és az egyszerű ok-okozati összefüggések felismerése. A megfelelő beszédkészség és szókincs szintén fontos, mivel a gyermeknek érthetően kell kommunikálnia, kérdéseket feltennie, és megfogalmaznia gondolatait. Az érzelmi érettség azt jelenti, hogy a gyermek képes kezelni saját érzéseit, valamint alkalmazkodni az új helyzetekhez. Az iskolakezdés nagy változást jelent a gyermek életében, ezért fontos, hogy el tudjon válni a
57szülőktől, és biztonságban érezze magát az új környezetben. Az érzelmi stabilitás segíti a gyermeket abban, hogy elfogadja a szabályokat, és képes legyen kisebb kudarcokat, nehézségeket elviselni. Fontos az is, hogy legyen belső motivációja a tanulásra, érdeklődése az új dolgok iránt, valamint kitartása a feladatok elvégzésében. A szociális érettség szintén lényeges eleme az iskolaérettségnek. A gyermeknek képesnek kell lennie együttműködni társaival, betartani a közösségi szabályokat, és alkalmazkodni a csoport életéhez. Tudnia kell várni a sorára, megosztani eszközeit, valamint segítséget kérni, ha szüksége van rá. Az is fontos, hogy elfogadja a felnőttek irányítását, és képes legyen önállóan is tevékenykedni. Az önállóság megnyilvánulhat a mindennapi tevékenységekben, például az öltözködésben, tisztálkodásban, étkezésben vagy a saját felszerelés rendben tartásában.Összességében az iskolaérettség azt jelenti, hogy a gyermek megfelelően fejlett mind testi, mind értelmi, érzelmi és szociális téren, és képes alkalmazkodni az iskolai élet követelményeihez. Ha a gyermek iskolaérett, akkor az iskolakezdés nem jelent számára túlzott megterhelést, hanem pozitív élményt nyújt. A megfelelő iskolaérettség hozzájárul ahhoz, hogy a gyermek magabiztosan kezdje meg tanulmányait, sikerélményekhez jusson, és megalapozza a későbbi tanulási motivációját és fejlődését. Az iskolaérettség feltételeinek figyelembevételével olyan pedagógiai szemléletet kívánunk erősíteni, amely a gyermek egész személyiségét fejleszti, nemcsak a tudás átadására, hanem az érési folyamat támogatására is épít. A cél, hogy minden gyermek az egyéni képességeinek és lehetőségeinek megfelelően, biztonságban és önbizalommal kezdhessen új életszakaszt az iskolában.
58 Importanța jocurilor de mișcare în cadrul terapiilor pentru recuperaraea limbajuluiAutori: Erdeli Elena, psihopedagog, logopod, inspector de specialitate, ISJ Bihor;Șipoș Lăcrimioara, psihopedagog, Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă ˮOrizontˮ OradeaCuvinte cheie: dezvoltare cognitivă; limbaj; tulburări de comunicare; strategii logopedice; piramida ȋnvăţăriiLimbajul reprezintă un proces psihic complex, esențial pentru dezvoltarea cognitivă, socială și emoțională a copilului. Achiziția și dezvoltarea acestuia depind de interacțiunea dintre factori biologici și de mediu, iar eventualele tulburări necesită intervenție specializată timpurie pentru a preveni dificultăți ulterioare de integrare școlară și socială (Anca & Hațegan, 2008). Jocul este considerat activitatea fundamentală a copilăriei și principalul context în care se dezvoltă limbajul. Din perspectivă psihopedagogică, acesta are o funcție formativă și terapeutică, contribuind la dezvoltarea comunicării și a relațiilor interpersonale. În terapia logopedică, utilizarea jocului creează un cadru natural și motivant pentru învățare, reducând presiunea exercitată asupra
59copilului (Dumitrana, 1999). Jocurile de mișcare reprezintă o categorie particulară a jocurilor didactice, caracterizate prin implicarea activă a corpului. Acestea includ activități precum alergarea, săritura, imitarea gesturilor sau coordonarea mișcărilor cu stimuli verbali și sunt esențiale pentru dezvoltarea globală a copilului (Stan, 2013). Un copil cu tulburări de comunicare întâmpină probleme când vrea să comunice cu ceilalți, deoarece este posibil să nu înțeleagă anumite sunete sau să nu le poată pronunța. De asemenea, copilul poate întâmpina dificultăți în alegerea și ordonarea cuvintelor, precum și a structurării unei propoziții sau fraze.Tipuri de tulburări de comunicare la copii:- Tulburare mixtă de limbaj receptiv-expresiv: copilul are întârzieri ale dezvoltării vorbirii și dificultăți în a înțelegere limba;- Tulburarea de limbaj expresiv: copilul are întârzieri ale dezvoltării vorbirii și probleme legate de aceasta;- Tulburări de sunet și vorbire: copilului îi este greu să exprime anumite cuvinte care în mod normal nu ar crea probleme;- Tulburare de fluență, cunoscută și sub numele de bâlbâială: începe din copilărie și poate dura toată viața;- Tulburarea de comunicare socială: copilul are probleme cu comunicarea verbală și non-verbală care nu este cauzată de probleme de gândire.
60Cauzele tulburărilor de comunicare la copii: cauze fizice, cum ar fi o problemă în dezvoltarea creierului; expunerea la substanțe nocive în timpul sarcinii, cum ar fi droguri sau plumb; factori ereditari.Băieții tind să fie diagnosticați cu aceste tipuri de tulburări mai des decât fetele, iar copiii cu astfel de tulburări adesea suferă și de alte afecțiuni mintale. Deși fiecare copil poate avea simptome diferite, cele mai întâlnite sunt: lipsa vorbirii; folosirea unui număr limitat de cuvinte pentru vârsta lui; probleme în a înțelege lucruri simple sau în a numi obiecte din jur. Aceste simptome seamănă cu alte probleme de sănătate, astfel că diagnosticarea este extrem de importantă.Majoritatea copiilor cu aceste tulburări sunt capabili să vorbească în momentul în care merg la școală, dar încă prezintă probleme cu comunicarea și pe parcursul vieții. Acestea sunt diferite față de cele de comunicare și includ: bâlbâiala; tulburări articulare – înlocuirea unor sunete cu altele, omiterea sunetelor sau adăugarea acestora în anumite cuvinte; copilul poate fi „sâsâit” sau „rârâit”;vorbitul prea repede – tulburare de limbaj, afectează fluența vorbitului; cei care se grăbesc să spună ce gândesc pot deveni dezorganizați și pot devia de la subiect pe măsură ce vorbesc; fac pauze neașteptate sau izbucnesc; apraxia –este o tulburare de vorbire oral-motorie. Persoanele cu această problemă au dificultăți în mișcarea mușchilor și structurilor necesare formării sunetelor de vorbire în cuvinte. Logopedul își dă seama care sunt problemele de vorbire încă de la prima ședință de terapie, urmând ca mai apoi să aleagă cel mai bun tratament în acest sens. Un logoped tratează: probleme de articulare: vorbirea nu este clară și se fac erori în ceea ce privește sunetele; probleme de fluență: probleme cu fluxul
61de vorbire, cum ar fi bâlbâiala; rezonanță sau probleme de voce: probleme cu mușcatul cuvintelor, volumul și calitatea vocii; probleme legate de hrănirea orală: dificultăți de mâncare, înghițire și salivare; probleme de recepție a limbii: limbajul de înțelegere a limbii; probleme lingvistice expresive: limbajul de vorbire, de exprimare; probleme ale limbajului pragmatic: probleme legate de utilizarea limbajului în moduri adecvate din punct de vedere social. Logopedul adoptă strategii adaptate pentru fiecare afecțiune în parte. Acestea includ: activități de intervenție lingvistică: aceste activități construiesc abilități într-o varietate de moduri, inclusiv modelarea și oferirea feedback-ului copiilor. Logopedul poate folosi imagini și cărți sau terapie bazată pe joc, dar și exerciții de limbi străine. terapia articulară: logopedul pentru copii modelează sunetele cu care copilul are probleme. Aceasta pot include demonstrarea modului în care trebuie mutată limba pentru a crea sunete specific. Ttratamentul de hrănire și înghițire: logopedul învață copilul exerciții prin care își poate întări mușchii gurii. Acestea pot include masaj facial, dar și exerciții diferite de limbă, buze și maxilar. Logopedul pentru copii poate, de asemenea, să utilizeze diferite texturi alimentare pentru a încuraja conștientizarea în timpul mesei și înghițirii. Logopedul testează abilitățile de gândire ale copilului, face teste pentru a verifica abilitățile de raționament, reacțiile la diferite situații și gândirea. Durata terapiei este determinată de anumiți factori, printre care: vârsta copilului; tipul și severitatea tulburării de vorbire; frecvența cu care au loc ședințele de logopedie; existența și tratamentul unei afecțiuni medicale deja existente. Logopedia are cel mai mare succes atunci când începe încă din stadii incipiente. Logopedia poate îmbunătăți comunicarea și poate stimula încrederea
62în sine, extrem de importante pentru dezvoltarea armonioasă a unui copil. În plus, implicarea părintelui joacă un rol foarte important pentru succesul ședințelor de logopedie. Specialistul recomandă activități care trebuie făcute acasă, pentru a veni în sprijinul ședințelor de logopedie. Este demonstrat că acei copii ai căror părinți se implică în terapie au cele mai bune rezultate. De asemenea, este indicat ca toți membrii familiei să dea dovadă de înțelegere cu copilul. Logopedul ajută copiii să învețe să vorbească mai clar, lucru care îi face să se simtă mai încrezători și mai puțin frustrați atunci când vorbesc cu alte persoane. Totodată, pot apela la un logoped pentru copii și cei care au probleme de limbă din punct de vedere social, emoțional și academic. O altă problemă pe care o tratează logopedul este dislexia. Terapia prin vorbire îi ajută pe copii să audă și să distingă sunete specifice. Acest lucru poate îmbunătății abilitățile de citire, de înțelegere și poate încuraja copiii să citească. Motricitatea fină și motricitatea grosieră reprezintă aspecte esențiale ale dezvoltării motorii la copii și au o influență semnificativă asupra dezvoltării vorbirii și comunicării. (Bodea Hațegan, 2014). Piramida ȋnvățării este un model care descrie etapele prin care trece un copil în procesul de învățare a unei abilități, incluzând și vorbirea. Aceste etape se dezvoltă de la baza piramidei, care se referă la abilitățile motorii de bază și comunicare non-verbală, până la vârful piramidei, care reprezintă vorbirea fluentă și dezvoltarea abilităților lingvistice. La baza piramidei se află motricitatea grosieră, care include mișcările mari ale corpului și dezvoltarea abilităților motorii fundamentale, cum ar fi mersul, alergatul și săritul. Aceste
63mișcări dezvoltă coordonarea generală a corpului și contribuie la dezvoltarea controlului respirației, care este esențial pentru producerea sunetelor și a cuvintelor în timpul vorbirii. Pe măsură ce copilul avansează în piramidă, motricitatea fină devine tot mai importantă în dezvoltarea vorbirii. Aceasta implică mișcări precise ale mâinilor și degetelor și este esențială pentru dezvoltarea controlului muscular necesar pentru a articula sunetele și cuvintele corect. Mușchii limbii, în special, sunt implicați în producerea sunetelor și necesită o motricitate fină dezvoltată pentru a le controla în mod adecvat. Prin intermediul exercițiilor care implică motricitatea fină, cum ar fi prinderea obiectelor mici, desenarea sau utilizarea instrumentelor de scris, copiii își dezvoltă abilitățile necesare pentru a controla mușchii limbii și pentru a articula sunetele specifice limbii vorbite. Mușchii limbii sunt esențiali în producerea sunetelor și a cuvintelor. Pentru a articula sunetele corect, copiii trebuie să aibă un control precis al mușchilor limbii și o motricitate fină dezvoltată. Exercițiile care implică motricitatea fină, cum ar fi jocurile de limbă, suptul paiului sau suflatul în instrumente mici, ajută la dezvoltarea și întărirea mușchilor limbii. Prin intermediul acestor exerciții, copiii își dezvoltă abilitățile necesare pentru a pronunța sunetele specifice limbii lor materne în mod corect și coerent. De asemenea, motricitatea fină contribuie la dezvoltarea coordonării mână-ochi, care este esențială pentru a urmări mișcarea limbii și a imita sunetele și mișcările corecte în timpul învățării vorbirii. În sprijinul dezvoltării motricității și vorbirii la copii, există mai multe specialități care pot juca un rol important. Kinetoterapia pediatrică se
64concentrează pe dezvoltarea abilităților motorii la copii și poate oferi exerciții și tehnici specifice pentru a îmbunătăți motricitatea fină și grosieră. Logopedia este specialitatea care se ocupă de evaluarea și tratamentul tulburărilor de limbaj și vorbire. Logopedii lucrează cu copiii pentru a dezvolta abilități de pronunție, vocabular și gramatică, inclusiv prin exerciții și jocuri care implică motricitatea fină a mușchilor limbii. Ludoterapia, care combină jocul și terapia, poate fi folosită pentru a stimula dezvoltarea motricității și vorbirii la copii. Jocurile interactive și activitățile specifice pot fi utilizate pentru a dezvolta abilitățile de control motor și de comunicare într-un mod distractiv și plăcut pentru copii.Concluzie:Dezvoltarea motricității fine și a mușchilor limbii joacă un rol crucial în dezvoltarea vorbirii la copii. Prin intermediul exercițiilor și jocurilor care implică motricitatea fină, copiii își dezvoltă abilitățile de control muscular și coordonare necesare pentru a articula sunetele și cuvintele corect. Această dezvoltare îi ajută să-și exprime ideile și gândurile în mod clar și să dezvolte o comunicare eficientă cu ceilalți. Este foarte important să lucraţi zilnic sau aproape zilnic câte 15 - 20 minute cu copilul dumneavoastra şi să corectaţi din când în când pronunţia şi pe parcursul zilei, când vă aduceţi aminte. Ar fi bine să faceţi exerciţiile în faţa oglinzii, astfel încât el să se poată corecta pe baza exemplului dumneavoastra.Exerciţiile de mai jos vor fi destul de numeroase. E bine să le alternaţi dacă nu aveţi timp. De asemenea, ele pot fi făcute şi în contexte mai puţin formale, când
65se iveşte ocazia. Important este însă ca ele să fie făcute la începutul fiecarei activitaţi de exersare şi corecţie a pronunţiei şi să faceţi câteva din fiecare categorie. Sunt necesare exerciţii de gimnastică a organelor care participă la realizarea pronunţiei, exerciţii de gimnastică respiratorie pentru dezvoltarea capacităţii pulmonare, a echilibrului dintre inspiraţie şi expiraţie şi a unei bune sincronizări între respiraţie şi vorbire, exerciţii care să ajute la identificarea şi deosebirea sunetelor limbii.1. Gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunţiei.exerciţii de motricitate generală: identificarea ochilor, urechilor, gurii; mişcări ale capului; mişcări ale degetelor; strângerea pumnilor; mişcări alternative ale mâinilor către piciorul opus; exerciţii de lateralitate stânga-dreapta. Exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii faringiene: rotirea capului; întoarcerea capului de la stânga la dreapta; înclinarea capului în faţă şi pe spate. Exerciţii pentru dezvoltarea mobilităţii aparatului fonoarticulator: exerciţii de mobilitate a feţei: umflarea simultană a obrajilor; umflarea obrajilor cu dezumflarea prin lovire; clipirea ochilor concomitent şi apoi alternativ; închiderea şi deschiderea ochilor, concomitent cu ridicarea şi coborârea ritmică a sprâncenelor; rictusul; imitarea râsului şi a surâsului; încreţirea şi descreţirea frunţii; umflarea alternativă a obrajilor; suptul obrajilor. Exerciţii de mobilitate a maxilarelor: închiderea şi deschiderea gurii; împingerea înainte şi apoi retragerea maxilarului inferior; mişcarea maxilarului inferior de la stânga la dreapta şi invers; ridicarea şi coborârea maxilarului, muşcătura. Exerciţii de mobilitate a limbii: pisicuţa bea lapte; limba şterge dinţii; limba şterge buzele; scoaterea ritmică şi rapidă a limbii şi retragerea ei în cavitatea bucală; mişcări la dreapta şi la stânga ale limbii,
66astfel încât limba să atingă colţurile buzelor; mişcări în sus şi jos ale limbii; scoaterea limbii în formă de lopata; scoaterea limbii în formă de săgeată; scoaterea limbii în formă de jgheab. Exerciţii pentru buze şi obraji: acoperirea alternativă a unei buze prin cealaltă; formarea unei pâlnii (limba ca un jgheab); strângerea buzelor şi suflarea aerului cu putere, ca la pronunţarea sunetelor “b” şi “p”; umflarea buzelor prin reţinerea aerului în cavitatea bucală; mişcări de sugere-umflare a obrajilor; mişcări de ţuguiere-întindere a buzelor (surâs). Exerciţii pentru vălul palatin: imitarea căscatului; imitarea înghiţitului; imitarea tusei.Educarea respiraţiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir:- exerciţii pentru dezvoltarea muşchilor toracelui şi a capacităţii pulmonare: inspiraţie pe gură- expiraţie pe nas şi invers; inspiraţie şi expiraţie numai pe nas şi apoi numai pe gură; - inspiraţie scurtă şi expiraţie lungă şi invers; stingerea unei lumânări; exerciţii de inspir pe nas şi expir pe gură, respectiv inspir pe gură şi expir pe nas; învârtirea moriştei prin suflu; suflarea de balonaşe; suflarea cu paiul într-un pahar cu apă; -stingerea lumânărilor de pe tort (creioanele sunt imaginate a fi lumânări); suflarea pufului unei păpădii (creionul galben sau cel alb e ales să fie păpădie); mirosirea unei flori (un creion colorat) etc.
67Bibliografie:1. Anca, M., & Hațegan, C. (2008). Terapia limbajului. O abordare interdisciplinară. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.2. Buică-Belciu, C. (2004). Terapia tulburărilor de limbaj. București: Editura Fundației România de Mâine.3. Dumitrana, M. (1999). Educarea limbajului în învățământul preșcolar. București: Editura Compania.4. Stan, F. (2013). Jocul didactic. Jocurile exercițiului și rolul lor în dezvoltarea limbajului copiilor preșcolari. Bacău: Rovimed Publishers.
68 Záró gondolatokÁrkosi Julianna (PhD), zenepedagógus, gyógypedagógus, Bonitas Speciális Oktatási Központ Nagyvárad; adjunktus, Debreceni Egyetem Gyermeknevelési-és Gyógypedagógiai KarKulcsszavak: modern mozgásterápia; konferencia; tanulmánykötet; előadások;perspektívák A II. Nemzetközi Interdiszciplináris Konferencia immár második alkalommal került megrendezésre Nagyváradon, 2025. november 18-19-én. A határokon átívelő rendezvény szervezője ezúttal is a Bonitas Sérült Gyermekértés Fiatalokért Egyesület, fő támogatója pedig a Bethlen Gábor Alap. A rendezvény operatív szervező bizottsága (Oláh Andrea, igazgató; Egly Renáta Beáta; Szűcs Krisztina; Wagner Andrea; Dr. Árkosi Julianna) inspiráló alcímmel- Mozgásban a fejlődés, avagy fejlődésben a mozgás- hívták fel a figyelmet a rendezvényre, annak a központi tematikájára, mely sejtetni engedi, hogy a konferencia színes, változatos és mozgalmas előadásokkal valóban a modern mozgásterápia és mozgás alapú fejlesztés kiemelkedő eseménye, ahol minden előadás a sajátos nevelési igényű gyermekek fejlesztését helyezi a középpontba.
69 Számos hazai-és külföldi előadó, valamint a nagy létszámú hallgatóságérdeklődéssel fogadta a bemutatókat, melyek, az esetek nagy részében, nem csupán elméleti információk bemutatására irányultak, hanem a gyakorlati, a mozgás kiemelését jelentő műhelymunkára is kiterjedtek. A konferencia résztvevői ily módon ismerkedtek a mozgás kanadai megközelítésével, a zene belső-és külső, fizikai mozgásaival, az állatasszisztált terápia mozgásos elemeivel, a mozgásban lévő felmérési lehetőségekkel, különböző mozgásterápiás eljárásokkal, a népi gyermekjátékok fejlesztő hatásaival, valamint a vízben történő mozgásos fejlesztési lehetőségekkel, a hangképzés és a mozgás, valamint az iskolaérettség és a mozgás kapcsolatával. A rendezvény szervezője külön kiemeli a II. Nemzetközi Interdiszciplináris Konferencia partnereit, akik jelenlétükkel vagy képviseletükkel emelték a rendezvény színvonalát és többféle formában támogatták ennek létrejöttét. Köszönet a konferencia partnereinek, a Bonitas Speciális Oktatási Központnak, a Bihar Megyei Tanfelügyelőségnek, a Nagyváradi Egyetemnek. Jelen konferenciakötet a II. Nemzetközi Interdiszciplináris KonferenciaMozgásban a fejlődés, avagy fejlődésben a mozgás elnevezésű konferencia előadásainak tanulmányait foglalja magába, szekciókba rendezve. Az szerzőkkiemelt alapossággal rendezték előadásuk anyagát gazdag elméleti ismereteket átadó, gyakorlati lehetőségeket támogató tanulmányokká. A nemzetközi konferencia jövőbeli perspektívái is biztatóak, számos résztvevő, előadó és potenciális partner jelezte, hogy bizonyosan és nagy örömmel kapcsolódik be arendezvény következő eseményébe.