MOTIVATIA

MOTIVATIA

DEFINITIA SI FUNCTIILE MOTIVATIEI

De foarte multe ori dorim sa aflam de ce face cineva un anumit lucru, de ce a reactionat intr-un
anumit mod intr-o situatie. Raspunsurile pot fi foarte variate. Daca intrebam un copil: "de ce faci
probleme de matematica din culegere?", el poate sa ne dea diferite raspunsuri, cum ar fi:

pentru ca imi place matematica;

pentru ca vreau sa primesc note mari;

daca nu fac, ma pedepsesc parintii.

Atunci cand punem intrebarea: de ce, din ce cauza face un om ceva, atunci ne intereseaza motivatia
lui.

!! Motivatia reprezinta totalitatea cauzelor interne care pot determina conduita1.

Care sunt functiile motivatiei? In fiecare moment avem mai multe dorinte, am putea sa facem mai
multe lucruri. In prezent cititi aceste randuri, dar ati putea sa faceti si multe alte actiuni. Fiecare dintre
aceste actiuni ar avea la baza alte motive. Motivul care este cel mai puternic la un moment dat le
inhiba pe celelalte, se impune si ne determina sa actionam, ne orienteaza spre un anumit scop.

Daca ni se impune sa facem o actiune pentru care nu suntem suficient de motivati fie nici nu o
incepem, fie o incepem dar lucram fara suficienta energie si de aceea nu suntem prea eficienti.

Cele mai importante functii ale motivatiei sunt:

1. de a declansa actiunea;

de a determina directia conduitei, adica de a o orienta spre un anumit

scop;

3. de a sustine energetic actiunea.

2. FORME ALE MOTIVATIEI

Psihologia descrie numeroase forme ale motivatiei ca de exemplu: trebuinta, motivul (imboldul),

pulsiunea, dorinta (intentia), impulsul, valenta, interesele, convingerile, idealurile.

Trebuinta (necesitatea) este forma de baza a motivatiei. A avea o trebuinta inseamna a simti
nevoia de a face o actiune sau de a avea un obiect. Putem vorbi despre atatea feluri de trebuinte
cate categorii de actiuni sau obiecte exista.

Ex. Putem sa avem trebuinta de a avea o anumita carte, o bicicleta, un apartament, trebuinta de a ne
informa, de a manca, de a invata, de a dormi etc.

Noi avem mai multe trebuinte in acelasi timp. Unele sunt mai slabe, nu reusesc sa declanseze
actiunea, adica raman latente. Altele declanseaza actiunea.

Trebuinta care devine suficient de intensa si declanseaza actiunea spunem ca se transforma
intr-un imbold sau motiv. Nu toate trebuintele devin motive, dar motivele intotdeauna au la baza
trebuintele.

Motivul are un rol energetic (asigura energia necesara pentru a actiona), si un rol directional [indica
scopul (obiectul sau actiunea care satisface trebuinta)]. Unii autori denumesc componenta
energetica a motivului pulsiune, iar componenta directionala intentie sau dorinta. Intentia
presupune formularea verbala (constientizarea) scopului.

Uneori trebuinta devine foarte intensa, produce o tensiune interna accentuata, care se descarca brusc.

De ex. cineva este foarte nervos, trebuinta de agresivitate devine foarte accentuata si se descarca
brusc, necontrolat: se cearta, sparge niste farfurii, loveste pe cineva. Mai tarziu tensiunea se reduce,
si el regreta ceea ce a facut sau ii este rusine.

Aceste trebuinte foarte intense care se manifesta brusc, prin actiuni neasteptate, se
numesc impulsuri, iar oamenii care nu se pot stapani se numesc impulsivi.

Desi motivatia actioneaza preponderent din interior, ea este influentata si de stimulii externi.

Daca in fata Dv. s-ar afla niste prajituri gustoase probabil ati servi, chiar daca nu v-ar fi foame.
Actiunea nu ar fi determinata din interior - de trebuinta de hrana, ci din exterior, de calitatea prajiturii.
Spunem ca obiectele sau situatiile care ne atrag prin calitatile lor au o valenta pozitiva. Daca vi s-ar
propune sa faceti niste disectii pe broaste probabil ati refuza deoarece broastele si aceasta actiune au
valenta negativa.

Valenta este forta de atractie sau respingere pe care o exercita un stimul extern (obiect, persoana,
actiune, situatie) asupra unei persoane. Un stimul are valenta pozitiva daca exercita o "forta de
atractie" asupra unei persoane. Un stimul are valenta negativa daca creeaza repulsie, aversiune si
omul incearca sa il evite. Pot avea valenta negativa unele obiecte sau persoane, activitatile monotone,
obositoare, jignirea, pedepsele, frustrarile, esecul, privarea de informatie etc.

Valenta depinde in mare masura de experienta anterioara a persoanei, de cunostintele, asteptarile
sale. Valentele se modifica continuu, in functie de modul in care se modifica trebuintele si relatiile cu
mediul.

O persoana binevoitoare, politicoasa are o valenta pozitiva. Dar daca aceasta persoana ne jigneste,
valenta sa scade.

Valenta unui obiect depinde si de intensitatea motivatiei. Daca o trebuinta este foarte intensa,
persoana accepta si obiecte cu valenta mai mica. Daca intensitatea trebuintei este redusa, atunci
accepta doar obiecte cu valenta ridicata.

Daca nu ne este foame facem mai multe mofturi la mancare; daca ne este foame mancam orice, chiar
si mancarea care de obicei pentru noi are o valenta negativa.

In unele cazuri o situatie poate avea pentru aceeasi persoana si in acelasi timp atat valenta pozitiva
cat si valenta negativa. La acea persoana spunem ca exista un conflict motivational si ea
este ambivalenta in raport cu aceasta situatie. [Ex. Vrem sa facem o vizita unor prieteni (au valenta
pozitiva), dar ei locuiesc foarte departe - deci din cauza distantei au si o valenta negativa] (Popescu-
Neveanu, 1978, p. 766 si 41).

Prin interes intelegem tendinta de a acorda atentie unor domenii de activitate. Interesul este un
fenomen motivational complex care are elemente cognitive (cunostinte privind domeniul respectiv),

afective (activitatea produce stari afective pozitive) si volitionale (actiunea este realizata cu
perseverenta).

Interesele sunt in relatie cu aptitudinile persoanei. Daca cineva are aptitudini pentru un domeniu,
atunci el obtine cu usurinta succese in acel domeniu si acestea contribuie la formarea interesului. In
general interesul apare pentru acele domenii in care copilul are sentimentul succesului (prin certuri,
pedepse putem constrange copilul sa invete, dar nu putem forma interesul pentru activitatea de
invatare).

Convingerile sunt idei, opinii care au o mare valoare pentru cineva si care determina directia
actiunilor sale.

Daca cineva are convingeri religioase simte nevoia sa mearga la biserica, da educatie

religioasa copiilor sai, isi apara convingerile intr-o discutie.

Idealul reprezinta un sistem de idei si valori spre care tinde o persoana si pe care doreste sa le
realizeze in viata.