PORTOFOLIU-PINZARIU-BOGDAN

PORTOFOLIU

Cuprins

Capitolul 1 - Limba și literatura română ................................................................................................................. 1
Subcapitolul 1.1 - Harap-Alb ............................................................................................................................. 1
Sub Capitolul 1.2 - Harap Alb ............................................................................................................................ 2

Capitolul 2 – Istorie ............................................................................................................................................... 4
Sub Capitolul 2.1 - Personalitati din istorie......................................................................................................... 4
Sub Capitolul 2.2 - Razboaie.............................................................................................................................. 6

Capitolul 3 – Matematică....................................................................................................................................... 8
Sub Capitolul 3.1 - Logaritmi............................................................................................................................. 8
Sub Capitolul 3.2 - Matematicieni...................................................................................................................... 9

Capitolul 4 – Geografie........................................................................................................................................ 11
Sub Capitoulul 4.1 - Geografia Europei............................................................................................................ 11
Sub Capitolul 4.2 - Unitati de relief.................................................................................................................. 14
Sub Capitolul 4.3 – Hazarde climatice.............................................................................................................. 16

TABELUL 1. 1 Personalități istorice ......................................................................................................................... 4
TABELUL 1. 2 Țările Europene .............................................................................................................................. 11

FIGURA 1. 1 Harap-Alb........................................................................................................................................... 2
FIGURA 1. 2 Constantin Brâncuși............................................................................................................................ 5
FIGURA 1. 3 Nicolae Abramescu.......................................................................................................................... 10

Capitolul 1 - Limba și literatura română

Subcapitolul 1.1 - Harap-Alb

Tema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra
destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în final, duce la
pierzanie. Astfel Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul transilvănean din a doua
parte a secolului al XIX-lea.

Nuvela are 17 capitole nenumite, cu o narațiune în ordine cronologică și o compoziție clasică.

Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit
cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv „Simțeam eu
că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!...” care sugerează unitatea întregului.

În nuvelă apar numeroase expresiile populare și proverbele, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.

George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și moravurile
sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și cete de bizoni.[...]
Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...] Cârciumarul Ghiță se pune în drumul
porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc între ordinea juridică a statului și legislația
mutuală a hoților.”

Ghiță, un fost cizmar, a decis să devina cârciumar la hanul "Moara cu noroc", luându-l în arendă
timp de trei ani. Din această cauză, el a intrat în conflict cu soacra sa, care l-a sfătuit să fie mulțumit cu
vechea meserie pe care o avea. În final, viitorul hangiu a reușit să își convingă soacra și a plecat la "Moară"
împreună cu soția sa, Ana, mama ei și cei doi copii.

În următoarea perioadă el a reușit să se acomodeze ușor, începând să strângă bani. Toată liniștea a
fost perturbată în momentul în care la han au venit trei porcari, care nu au plătit, sosind, după ei, șeful lor,
Lică Sâmădăul, o personalitate controversată care a fost acuzată de diverse ilegalități. Ghiță a făcut
cunoștiință cu el, din acel moment schimbându-și atitudinea, devenind distras de la familie.

1

Într-o zi, Ghiță a plecat la oraș, de unde și-a cumpărat două pistoale, un câine și a tocmit încă o
slugă. În următoarea perioadă Lică a mai trecut pe la han și a încercat să îl convingă pe Ghiță să îl ajute. Cu
toate că l-a amenințat, cârciumarul nu s-a speriat de el, însă, în final, acceptând să-i fie părtaș lui Lică. Lică
venea foarte des la han, fie cu turmele și cu oamenii săi, fie singur. Sâmădăul îi întreba pe fiecare drumeți
unde mergeau, dorind să afle tot ce se petrecea în zona.

Sub Capitolul 1.2 - Harap Alb

Basmul începe prin prezentarea unei situații de început: un crai avea trei feciori, iar într-o țară foarte
îndepărtată, fratele acestuia, Verde-Împărat, avea trei fete. Armonia se rupe odată cu sosirea unei scrisori
provenite de la Împăratul Verde, în care acesta mărturisește fratelui nevoia unui moștenitor de linie
masculină și îi cere să-i trimită cel mai vrednic dintre nepoți, ca să îi urmeze la tron. Odată cu prezentarea
acestui motiv al împăratului fără urmaș, desfășurarea acțiunii (căutarea eroului), se concretizează prin
probe, cărora cei trei feciori de crai sunt supuși de tată. Acesta, deghizat sub o piele de urs le iese în față
sub un pod; înspăimântați, primii doi feciori renunță la misiune și astfel ne apare motivul superiorității
mezinului, fiul cel mic fiind singurul care reușește să treacă proba, ajutat de Sfânta Duminică care îl
pregătește la inițiere poruncindu-i să pornească la drum cu hainele, armele și calul din tinerețe a tatălui său,
repetând astfel condițiile inițierii acestuia. Calul, deși la început apare ca fiind un biet animal slab și bătrân,
se demonstrează a fi unul înzestrat cu puteri supranaturale și va deveni tovarășul și sfătuitorul tânărului.

FIGURA 1. 1 Harap-Alb

Întrucât podul simbolizează trecerea de la o etapă a vieții la alta, tatăl îi dăruiește fiului pielea de
urs și primele indicații despre noua lume: să se ferească de Omul Roș și de Omul Spân. Pe drum, rătăcindu-
se în pădure, fiul de crai se întâlnește cu Omul Spân, care în a treia apariție reușește să îl determine pe fecior
să încalce sfatul părintesc; acesta crezând că se află în „țara spânilor” și având nevoie de ajutor pentru a ieși
din pădurea labirint îl ia pe Spân ca slugă, încălcând astfel recomandarea tatălui.
Cei doi pornesc la drum iar prin înșelătorie, Spânul îl convinge pe crai să coboare într-o fântână pentru a se
răcori; feciorul, încă „boboc în felul lui la trebi de aieste” coboară în fântână unde este închis de Spân și

2

obligat să îi mărturisească informațiile relative propriei identități și obiectivele călătoriei sale. Naivitatea
feciorului este sancționată prin pierderea identității și a dreptului de a deveni împărat. Spânul, furându-i
identitatea îl transformă în slugă și îi dă numele de Harap-Alb, spunându-i că pentru a-și redobândi originile
trebuie să moară și să învie. Astfel omul Spân se dovedește a fi un rău necesar, un inițiator care îl va pune
pe Harap-Alb în situații dificile, contribuind la dezvoltarea unor capacități morale necesare atunci când va
deveni „mare și tare”.
Aceste încercări echivalează cu diverse probe ale ascultării, curajului și milosteniei. Harap-Alb va trebui să
aducă salate din Grădina Ursului, pielea cu pietre prețioase din Pădurea Cerbului solomonit și pe fata
Împăratului Roș. Această ultimă probă presupune o serie de alte probe prin care Împăratul Roș încearcă să
îndepărteze pețitorii (proba casei de aramă, ospățul, trierea macului de nisip) dar și o serie de probe care o
vizează direct pe fată (fuga nocturnă a fetei, transformată în pasăre, proba ghicitului și proba impusă de
fată). Trecerea acestor încercări va fi realizată cu ajutorul unor personaje cu puteri supranaturale care îl vor
ajuta pe Harap-Alb: Gerilă, Setilă, Flămânzilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă, calul, furnicile, Sfânta
Duminică și Crăiasa albinelor.

Punctul culminant este atins o dată cu sfârșitul ultimei probe, când Harap-Alb se întoarce la curtea
Împăratului Verde cu fata Împăratului Roș, care dezvăluind adevărata lui identitate demaschează
răufăcătorul, recunoscând adevăratul erou. Urmează tentativa Spânului de a-l ucide pe Harap-Alb, tăindu-
i capul, dar acesta va fi înviat de fata Împăratului Roș cu o serie de obiecte magice aduse de cal la sfârșitul
ultimei probe. Între timp, Omul Spân este ucis de calul lui Harap-Alb ce „îl înșfacă cu dinții” zburând cu
dânsul până în înaltul cerului de unde îi dă drumul, făcând din acesta „praf și pulbere”
Harap-Alb reintră în posesia propriei identități, primind drept recompensă fata Împăratului Roș și împărăția
unchiului, ceea ce confirmă maturizarea eroului care, prin moartea și învierea sa cu conotații inițiatice, trece
de la o etapă existențială la alta, devenind împărat.

Deznodământul constă în refacerea armoniei prin încheierea conflictului cu victoria binelui asupra
răului, răsplata și nunta celor doi feciori.

3

Capitolul 2 – Istorie

Sub Capitolul 2.1 - Personalitati din istorie

TABELUL 1. 1 Personalități istorice

1. Mahomed Nascut la Meka, in jurul anului 570, profet al Islamului, este considerat o personalitate
exceptionala, singurul care s-a dovedit a fi, in opinia multor istorici, un lider incontestabil,
2.Isaac atat pe plan religios, cat si politic si militar. Invataturile lui Allah, transmise lui Mahomed,
prin Arhanghelul Gabriel, sub forma unor « revelatii » se regasesc in Coran, Cartea Sfanta
Newton a Islamului. Actiunea politica si misiunea profetica a lui Mahomed au influentat in mod
categoric, direct sau indirect, dimensiunea religioasa, culturala si politica a intregii
3. Confucius umanitati.
Figura emblematica a stiintelor, recunoscut ca fondator al mecanicii clasice, autor al teoriei
4.Cristofor gravitatiei universale, creatorul calculului infinitezimal. A fost o personalitate complexa,
cu un destin dramatic. Ezita indelung inainte de a-si publica descoperirirle, era foarte
Columb orgolios si a traversat si o perioada de depresie cronica (luptandu-se cu halucinatiile), stare
provocata, pe de o parte, de moartea mamei sale, dar si de excesul de munca. A reusit sa
5.Albert depaseasca o astfel de criza si sa ramana definitiv in istoria marilor personalitati ale lumii.
Invataturile sale au dat nastere confucianismului, doctrina politica si sociala, devenita
Einstein religie inca din timpul dinastiei Han (secolul al III-lea i.Hr.), recunoscuta ca atare abia in
secolul al XX-lea. Succint, gandirea sa filozofica si religioasa se bazeaza pe principiul ca
omul nu poate trai « ca pasarile si animalele salbatice », ci intr-o societate armonioasa, cu
norme si valori morale.
Cel care a descoperit America, unde a ajuns, pentru prima data, in noaptea de 11 spre 12
octombrie 1492. Cei mai multi istorici il descriu ca pe un om « cu o mare credinta, profund
atasat convingerilor sale religioase, neabatut in a apara si raspandi ideile crestinismului
prin toate locurile prin care a trecut ».
numele sau fiind asociat, fara ezitare, genialitatii. In 1905, a formulat teoria relativitatii
restranse, in 1915, teoria relativitatii generale. Celebra sa ecuatie – E = mc2 – care
stabileste o echivalenta intre materie si energie, intr-un sistem, a devenit cunoscuta dincolo

4

de mediile stiintifice. In 1921, a primit Premiul Nobel pentru fizica, recunoscandu-i-se,
astfel, contributiile si in domeniul efectului fotoelectric.

Nicolae Iorga a fost un istoric, critic literar, om politic, documentarist, dramaturg, ministru,
parlamentar, profesor universitar, iar dupa cum spunea George Calinescu acesta a jucat rolul lui Voltaire in
cultura romaneasca.La 23 de ani a devenit membrul Academiei Romane, iar la 24 de ani a castigat concursul
pentru catedra de istorie la Universitatea din Bucuresti.Nicolae Iorga a fost dotat cu o memorie
extraordinara, fiind capabil sa cunoasca istoria universala si cea romana in detaliu.Este considerat unul din
marii istorici ai lumii, prin contributia la cercetarea istoriei universale si a istoriei romane.Sfarsitul lui
Nicolae Iorga a fost tragic, fiind asasinat de un grup de legionari, dupa ce a fost ridicat din vila sa din Sinaia.

Constantin Brancusi a fost un sculptor roman cu contributii patrunzatoare in viziunea asupra
sculpturii, devenind membru al Academiei Romane.Si-a descoperit aceasta pasiune, in timp ce lucra ca
ucenic la Craiova, construind o vioara din materialele gasite in pravalie.In anul 1903, Brancusi primeste
comanda sa realizeze bustul lui Carol Davila, in curtea Spitalului Militar din Bucuresti.Monumentul a fost
comandat de fostul sau profesor, pentru a-l ajuta pe acesta, sa-si plateasca drumul pana la Paris.Receptia
monumentului a fost nesatisfacatoare, existand numeroase nemultumiri legate de nasul prea mare si de
pozitionarea epoletilor.Deoarece plata trebuia facuta in doua transe, prima inainte de inceperea lucrarii si a
doua la terminare, acesta decide sa plece din sala de sedinte fara bani, luand decizia sa parcurga drumul
pana la Paris pe jos.

FIGURA 1. 2 Constantin Brâncuși

Platon a fost unul din cei mai importanti filozofi ai Greciei Antice, fiind ucenicul lui Socrate si
profesorul lui Aristotel.Cei trei au pus impreuna bazele filozofiei, Platon fiind interesat de matematica, a

5

scris dialoguri filozofice si a pus bazele Academiei din Atena, prima institutie de invatamant
superior.Adevaratul nume a fost Aristocles, ulterior fiind poreclit Platon, din cauza pieptului sau lat.Se
spune ca Dionysios cel Batran l-a vandut pe Platon ca si sclav in Egipt, deoarece ii considera prezenta
neplacuta, fiind apoi rascumparat de prieteni.Aceasta ar fi cauza retragerii lui Platon din lumea politica si
deschiderea unei scoli filozofice la Atena.Platon si-a promovat ideile proprii, cum ar fi bunatatea este
intelepciune si nimeni nu face rau cu bunavointa.

Sub Capitolul 2.2 - Razboaie

Războiul cel Mare, Războiul Națiunilor, denumit, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial,
Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale. A fost un război global declanșat
în Europa, care a durat de la 28 iulie 1914 până pe 11 noiembrie 1918, la care au participat peste 70 de
milioane de militari, inclusiv 60 de milioane de europeni, mobilizați într-unul dintre cele mai mari războaie
din istorie. Peste nouă milioane de combatanți și șapte milioane de civili au murit ca urmare a războiului, o
rată a accidentelor exacerbată de progresul tehnologic și industrial al beligeranților și impasul tactic cauzat
de războiul de tranșee. A fost unul dintre cele mai mortale conflicte din istorie și a provocat schimbări
majore politice, inclusiv revoluțiile din 1917-1923 la multe dintre națiunile implicate. Rivalitățile
nerezolvate la sfârșitul conflictului au contribuit la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, 21 de ani
mai târziu. Situația din Europa, înainte de război, era îngrijorătoare. Imperialismul, Militarismul și
Naționalismul se aflau în ascensiune, iar cursa înarmărilor între marile imperii ale Europei a condus la un
nivel crescut de militarizare fără precedent. Conflictele teritoriale nerezolvate au creat tensiuni
internaționale, iar conflictele regionale multiple au dus la descompunerea relațiilor diplomatice. Războiul
a atras în luptă toate marile puteri economice ale lumii, grupate în două alianțe opuse: Puterile Aliate sau
Antanta (Imperiul Rus, A Treia Republică Franceză și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei), contra
Puterilor Centrale formate din Imperiul German și Austro-Ungaria. Deși Italia a fost membră a Alianței
Triple alături de Germania și Austria-Ungaria, ea nu s-a alăturat Puterilor Centrale, deoarece Austro-
Ungaria a atacat-o încălcând termenii alianței. Aceste alianțe au fost reorganizate și extinse pe măsură ce
mai multe națiuni au intrat în război: Italia, Japonia și Statele Unite ale Americii care s-au alăturat Puterilor
Aliate, în timp ce Imperiul Otoman și Bulgaria s-au alăturat Puterilor Centrale.

Declanșarea războiului a fost provocată de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei,
moștenitor al tronului Austro-Ungariei, de către naționalistul iugoslav Gavrilo Princip la Sarajevo la 28
iunie 1914. Această crimă a declanșat o criză diplomatică atunci, când Austro-Ungaria a dat un ultimatum
Regatul Serbiei și, ca urmare, alianțele internaționale formate de-a lungul deceniilor anterioare au fost
invocate. În câteva săptămâni marile puteri se aflau în război, iar conflictul se răspândea în curând în
întreaga lume.

6

Rusia a fost prima care a ordonat o mobilizare parțială a armatelor sale în zilele 24 iulie-25 iulie, iar
la 28 iulie, Austria-Ungaria a declarat război Serbiei. Rusia a anunțat mobilizarea generală la 30 iulie.
Germania a trimis un ultimatum Rusiei să se demobilizeze. Rusia a refuzat.Astfel, Germania i-a declarat
război Rusiei la 1 august. Fiind depășită numeric pe Frontul de Est, Rusia a îndemnat aliatul său francez să
deschidă un al doilea front în vest .

7

Capitolul 3 – Matematică

Sub Capitolul 3.1 - Logaritmi

În matematică, logaritmul este operația inversă a ridicării la putere. Aceasta înseamnă că logaritmul
unui număr este exponentul la care un alt număr fix, baza,⁠ trebuie să fie ridicat pentru a produce acel număr.
În cazul cel mai simplu al exponentului natural, logaritmul exprimă numărul de factori din înmulțirile
repetate. De exemplu, logaritm în bază 10 din 1000 este 3, pentru că 10 la puterea 3 este 1000 (1000 =
10 × 10 × 10 = 103); înmulțirea se repetă de trei ori. Acesta este un exemplu de logaritmi cu valori discrete.
Trecerea la un exponent fracționar face ca valorile logaritmilor să fie continue.

Mai general, exponențierea permite ridicarea oricărui număr real pozitiv la orice putere reală,
producând întotdeauna un rezultat pozitiv, deci logaritmul poate fi calculat pentru orice două numere reale
pozitive b și x unde b este diferit de 1. Logaritmul lui x în baza b, notat cu logb(x), este numărul real y unic
cu proprietatea că

by = x.

De exemplu, întrucât 64 = 26, atunci:

log2(64) = 6

Logaritmul în bază 10 (unde b = 10) se numește logaritm zecimal și are multe aplicații în știință și
inginerie. Logaritmul natural are drept bază numărul e (≈ 2.718); utilizarea sa este larg răspândită în
matematică și fizică, pentru că derivata sa e mai simplă. Logaritmul binar⁠ folosește baza 2 (adică b = 2) și
este frecvent utilizat în informatică.

Logaritmii au fost introduși de către John Napier în secolul al XVII-lea ca mijloc de simplificare a
calculelor. Ei au fost rapid adoptați de către navigatori, oameni de știință, ingineri, și alții pentru a efectua
calcule mai ușor, folosind rigle și tabele de logaritmi.⁠ Calculele greoaie cu multe cifre puteau fi înlocuite
cu căutări în tabele și simple adunări, datorită faptului — important în sine — că logaritmul unui produs⁠
este suma logaritmilor factorilor:

{\displaystyle \log _{b}(xy)=\log _{b}(x)+\log _{b}(y),\,}

cu condiția ca b, x și y să fie toate pozitive și b ≠ 1. Noțiunea actuală de logaritm provine de la
Leonhard Euler, care a legat-o de funcția exponențială în secolul al XVIII-lea.

8

Scara logaritmică restrânge variația unor cantități cu gamă largă. De exemplu, decibelul este o
unitate care cuantifică logaritmul unor rapoarte de energie și de amplitudine a unui semnal (de exemplu,
presiunea acustică⁠(d)). În chimie, pH-ul este o măsură logaritmică a acidității unei soluții apoase. Logaritmii
sunt frecvenți în formulele științifice și în măsurătorile complexității algoritmilor și ale obiectelor
geometrice numite fractali. Ele descriu intervale muzicale, apar în formulele de numărare a numerelor
prime, oferă informația de bază unor modele din psihofizică, și pot fi de ajutor în contabilitatea legală.⁠

În același mod în care logaritmul inversează ridicarea la putere, logaritmul complex⁠ este funcția
inversă a exponențialei aplicate numerelor complexe. Logaritmul discret modular este o altă variantă, cu
utilizări în criptografia cu chei publice.

Sub Capitolul 3.2 - Matematicieni

 Ernest Abason (1897 - 1942), român
 Ernst Abbe (1840 — 1905), german
 Niels Henrik Abel (1802-1830), norvegian
 Thomas Abbt (1738 - 1766), german
 Abelard din Bath (c. 1080 – c. 1152), englez
 Abraham bar Hiyya (1070 - 1136 sau 1145)
 Nicolae Abramescu (1884 -1947), român
 Abul Wafa (940 – 997 sau 998), persan
 Wilhelm Ackermann (1896 - 1962), german
 János Aczél (n. 1924), maghiar
 John Couch Adams (1819–1892), american
 Joseph Adhemar (1797 - 1862), francez
 Adriaan van Roomen (1561 - 1615), flamand
 Franz Aepinus (1724 - 1802), german
 Maria Gaetana Agnesi (1718 - 1799), italiană
 Camillo Agrippa (secolul al XVI-lea), italian
 Naum Ahiezer (1901 - 1980), rus
 Lars Ahlfors (1907 – 1996), finlandez
 Ahmes, antichitatea egipteană
 George Biddell Airy (1801 - 1892), englez
 Ajima Naonobu (1732 – 1798), japonez

9

 Valeriu Alaci (1884 - 1955), român
 Albert de Saxonia (c. 1320 – 1390), german
 Al Biruni (973 - 1048), arab
 Alcuin (c. 735 – 804), anglo-saxon
 Jacques Aleaume (1562 - 1627), francez
 Aleksandr Danilovici Aleksandrov (1912 - 1999), rus
 Jean le Rond d'Alembert (1717-1784) francez
 James Waddell Alexander II (1888 –1971), american
 Alhazen (965-1039), arab
 Al-Khazin (900 - 971) persan
 Al-Mahani (820? - 884?), arab
 Al-Nayrizi (865–922), persan
 Al-Tusi (1201 - 1274), arab
 Aurel Angelescu (1886 - 1938), român
 Theodor Angheluță (1882 - 1964), român
 Apollonius din Perga (262 î.Hr. - 190 î.Hr.), grec
 Paul Émile Appell (1855 - 1930), francez
 Jean Robert Argand (1768-1833), francez
 Arhimede (287 î.Hr. - 212 î.Hr.), grec

FIGURA 1. 3 Nicolae Abrames

10

Capitolul 4 – Geografie

Sub Capitoulul 4.1 - Geografia Europei

Din punct de vedere geografic, Europa este parte a celui mai mare bloc de uscat al Terrei, Eurasia.
Continentul începe la Munții Ural din Rusia, care definesc granița estică a Europei cu Asia. Granița sud-
estică cu Asia nu este definită în totalitate. Munții Ural sau Râul Emba pot servi ca granițe posibile. Granița
continuă cu Marea Caspică și apoi cu creasta Munților Caucaz sau, alternativ, cu Râul Kura din Caucaz, și
apoi către Marea Neagră; Bosforul, Marea Marmara și strâmtoarea Dardanele completează granița asiatică.
Oricum, unii geografi cred că granița sudică a Azerbaijanului și Armeniei cu Iranul și granița estică și sudică
a Turciei cu Siria, Irak și Iran este granița dintre Europa și Asia din motive politice și culturale. În sud,
Marea Mediterană separă Europa de Africa. Granița vestică este Oceanul Atlantic dar Islanda, care este
situată mult mai departe decât cele mai apropiate locuri din Africa, este de obicei inclusă în Europa.

TABELUL 1. 2 Țările Europene

Numele regiunii și Suprafață Populație Densitatea populației Capitală
al țării cu drapel
Europa de Est: (km²) (est. din 1 iulie 2002) (pe km²)
Belarus
Bulgaria 207.600 10.335.382 49,8 Minsk
Republica Moldova 110.910 7.621.337 68,7 Sofia
Polonia 4.434.547 131,0 Chișinău
Republica Cehă 33.843 123,5 Varșovia
România 312.685 38.625.478 130,1 Praga
Slovacia 10.256.760 91,0 București
Ucraina 78.866 21.698.181 111,0 Bratislava
Ungaria 238.391 80,2 Kiev
Europa de Nord: 5.422.366 108,3 Budapesta
48.845 48.396.470
603.700 10.075.034

93.030

11

Danemarca 43.094 5.368.854 124,6 Copenhaga
1.415.681 31,3 Tallinn
Estonia 45.226 5.157.537 15,3 Helsinki
2,7 Reykjavík
Finlanda 336.593 307.261 36,6 Riga
2.366.515 55,2 Vilnius
Islanda 103.000 3.601.138
5.163.709 15.92 Oslo
Letonia 64.589 61.100.835 244,2 Londra
4.234.925
Lituania 65.200 9.090.113 60,3 Dublin
19,7 Stockholm
Norvegia 324.220 3.600.523
Regatul Unit 244.820 68.403 125,2 Tirana
146,2 Andorra la Vella
Republica Irlanda 70.280 4.448.500
4.437.460 77,5 Sarajevo
Suedia 449.964 10.645.343 77,7 Zagreb
Europa de Sud: 58.751.711 80,7 Atena
2.054.800 191,6 Roma
Albania 28.748 81,1 Skopje
397.499 1.257,9 Valletta
Andorra 468 616.258 44,6 Podgorița
Bosnia și Herțegovina 51.129 10.084.245 110,1 Lisabona
Croația 56.542 454,6 San Marino
27.730 109,4 Belgrad
Grecia 131.940 9.663.742 95,3 Ljubljana
1.932.917
Italia 301.230 12

Macedonia de Nord 25.333

Malta 316

Muntenegru 13.812

Portugalia 91.568

San Marino 61

Serbia 88.361

Slovenia 20.273

Spania 504.851 45.061.274 89,3 Madrid
900 2.045,5 Cetatea Vaticanului
Vatican 0,44
Europa de Vest: 8.169.929 97,4 Viena
10.274.595 336,8 Bruxelles
Austria 83.858 176,8 Berna
7.507.000 109,3 Paris
Belgia 30.510 59.765.983 233,2 Berlin
Elveția 42.290 83.251.851 205,3 Vaduz
173,5 Luxembourg
Franța 547.030 32.842 16.403,6 Monaco
448.569 393,0 Amsterdam
Germania 357.021
Liechtenstein 160 31.987 97 Baku
Luxemburg 16.318.199 64 Tbilisi
2.586 5,6 Nur-Sultan
8.621.000 26,8 Moscova
Monaco 1,95 4.661.473 93 Ankara
15.217.711
Țările de Jos (Olanda) 41.526 106.037.143 101 Erevan
70.586.256 49,7 Ierusalim
Europa Transcontinentală și Asia:
3.229.900 85 Nicosia
Azerbaidjan 86.600 3.572.000 69,7

Georgia 69.700 788.457 13
Kazahstan 2.724.900 709.608.850

Rusia 3.960.000

Turcia 783.562
Europa sociopolitică

Armenia 29.800

Israel 67.91

Cipru 9.251
Total 10.176.246

Europa este, convențional, unul dintre cele șapte continente. Este separată de Asia prin Munții Ural,
râul Ural și Marea Caspică la est, și prin Munții Caucaz la sud-est. Europa are deschidere, în nord, la
Oceanul Arctic, în vest la Oceanul Atlantic, în sud la Marea Mediterană, iar în sud-est la Marea Neagră și
la căile ei de legătură spre Marea Mediterană. Totuși, granițele Europei — un concept ce datează încă din
antichitate — sunt oarecum arbitrare, deoarece termenul de continent poate face referire la diferențele de
ordin cultural și politic sau cele de ordin fizico-geografic. Andreas Kaplan a definit Europa ca oferind „un
maxim de diversitate culturală într-o distanță geografică minimă”.

Ca suprafață, Europa este penultimul continent, acoperind 10.180.000 de kilometri pătrați sau 2%
din suprafața Pământului și 6,8% din suprafața terestră. Din cele 50 de state ale Europei, Rusia este cel mai
mare (atât ca suprafață, cât și ca populație), în timp ce Vaticanul este cel mai mic. Ca populație, Europa
este al treilea continent după Asia și Africa, având 731 de milioane de locuitori, adică 11% din populația
lumii; totuși, potrivit estimărilor Organizației Națiunilor Unite, ponderea Europei va scădea la 7% până în
2050.

Europa, în special Grecia Antică, este locul de naștere al culturii vestice. Națiunile europene au
jucat, începând din secolul al XVI-lea încoace, un rol predominant în politica mondială, în special după
începuturile colonialismului. Între secolele al XVII-lea și al XX-lea, țările europene au controlat Americile,
cea mai mare parte din Africa, Australia, precum și porțiuni întinse din Asia. În 1900, populația Europei
reprezenta 25% din populația lumii. Schimbările demografice și cele două războaie mondiale au condus la
declinul dominației europene în politica mondială, la mijlocul secolului al XX-lea, pe măsură ce Statele
Unite și Uniunea Sovietică își sporeau influența. În timpul Războiului Rece, Europa a fost divizată de-a
lungul Cortinei de Fier între NATO, în partea de vest, și Pactul de la Varșovia, în est. Integrarea europeană
a condus la fondarea Consiliului Europei și a Uniunii Europene în Europa de Vest, amândouă extinzându-
și granițele spre est, după dezmembrarea Uniunii Sovietice în 1991.

Sub Capitolul 4.2 - Unitati de relief

Relieful României se caracterizează printr-o mare diversitate și complexitate. Din întreaga suprafață
a României, 28% este ocupată de munți (peste 800 m altitudine), 42% de dealuri și podișuri (200–800 m
altitudine) și 30% de câmpii (sub 200 m altitudine).

Relieful este axat pe arcul Carpaților. În centrul teritoriului se află Podișul Transilvaniei, înconjurat
de lanțurile muntoase ale Carpaților Orientali, Meridionali și Occidentali, la exteriorul cărora se întind, ca
o treaptă mai joasă, podișuri și câmpii, către care trecerea se face prin intermediul dealurilor subcarpatice.

Diversitatea tipurilor genetice de relief este caracteristică și spațiului românesc. Relieful structural
este pus în evidență de abrupturi și denivelări în Carpați și Podișul Dobrogei de Nord. De asemenea, horstul
dobrogean s-a constituit pe resturi hercinice în condițiile eroziunii diferențiale a peneplenei. Relieful

14

petrografic este dezvoltat pe roci cristaline în Carpați și Podișul Dobrogei. Relieful dezvoltat pe roci
solubile reprezintă peste 20 % din teritoriul țării, mai relevant fiind relieful carstic din aria carpatică. Tot în
Carpați este specific și relieful dezvoltat pe gresii și conglomerate, în ariile de orogen, alături de care
evoluează relieful vulcanic și cel grefat pe roci metamorfice. Pe spațiile mai joase se afla relieful dezvoltat
pe argile, marne, nisipuri și depozite leossoide. Relieful glaciar este bine reprezentat în părțile înalte ale
Carpaților Meridionali și în Munții Rodnei, prin circuri glaciare, în timp ce relieful periglaciar este
distribuit, în mod variat, pe întreg teritoriul țării. De asemenea, relieful fluviatil și cel litoral au o
reprezentare specifică pe teritoriul României.

Relieful României este caracterizat prin patru elemente: varietate, proporționalitate,
complementaritate și dispunere simetrică, dat fiind numărul mare de forme de relief, repartiția aproximativ
egală a principalelor unități de relief (35% munți, 35% dealuri și podișuri și 30% câmpii) și gruparea
reliefului. Carpații Românești se extind ca un inel, ce închide o mare depresiune în centrul țării, cea a
Transilvaniei. Sunt munți cu altitudine mijlocie, fragmentați, cu un etaj alpin, pășuni alpine și întinse
suprafețe de eroziune, a căror altitudine maximă se atinge în vârful Moldoveanu (din Munții Făgăraș), la 2
544 de metri. Pe teritoriul României, Munții Carpați au o lungime de 910 km.

La exterior Munților Carpați se află un inel de dealuri — Subcarpații și Dealurile de Vest — locurile
cele mai populate, datorită bogatelor resurse de subsol (petrol, cărbuni, sare) și condițiilor favorabile culturii
viței-de-vie și pomilor fructiferi. În est și sud se extind trei mari podișuri (Moldovei, Dobrogei și Getic),
dar și Podișul Mehedinți, în timp ce în sud și vest se întind două mari câmpii, Câmpia Română (îngustată
spre est) și Câmpia de Vest.

Delta Dunării este cea mai joasă regiune a țării, sub 10 m altitudine, cu întinderi de mlaștini, lacuri
și stuf. Ceva mai înălțate sunt grindurile fluviale și maritime (Letea, Caraorman, Sărăturile) pe care se
grupează satele de pescari. Este un teritoriu descris din Antichitate de numeroși oameni de știință ai
vremurilor, printre care Herodot, Strabon, Ptolemeu sau Plinius cel Bătrân. Delta Dunării a fost introdusă
în lista patrimoniului mondial al UNESCO în 1991 ca rezervație naturală a biosferei.

România beneficiază de toate tipurile de unități acvatice: fluvii și râuri, lacuri, ape subterane, ape
marine. Particularitățile hidrografice și hidrologice ale României sunt determinate, în principal, de poziția
geografică a țării în zona climatului temperat-continental și de prezența arcului carpatic. Factorul antropic
a contribuit la unele modificări ale acestor particularități.

15

Sub Capitolul 4.3 – Hazarde climatice

Hazardele climatice cuprind o gama variata de fenomene si procese atmosferice care genereaza
pierderi de vieti omenesti, mari pagube si distrugeri ale mediului inconjurator.

Ciclonii tropicali sunt furtuni violente, formate intre 5-150 lat. N si S, avand viteze ale vantului de
peste 118 km/h. Acestea poarta denumiri diferite de la o regiune la alta: „uragan”(hurricane) in Oceanul
Atlantic, taifun in Oceanul Pacific si „ciclon tropical” in Oceanul Indian si in lungul coastelor Australiei.

In cadrul ciclonilor, care pot sa aiba in diametru cuprins intre 500 si 1000 km, miscarea maselor
de aer are un caracter circular si prezinta, uneori, traiectorii neasteptate si intensificari locale greu de
anticipat. In partea centrala, numita „ochiul ciclonului”, vantul este slab si predomina timpul senin;
coroana principala cu un diametru de pana la 200 de km, este caracterizata prin violente si ploi abundente.
Spre exterior viteza vantului si cantitatile de precipitatii tind sa se diminueze treptat.

Tornadele sunt hazarde climatice foarte periculoase datorita fortei deosebite a vanturilor, care au
un caracter turbionar. Acestea se produc pe continente intre 20o si 60o lat. N si S. In cadrul unei tornade,
care are aspectul unei coloane inguste sau al unei palnii intoarse, viteza vantului este cuprinsa intre 60 si
400 km/h, iar diametrul poate sa ajunga la cativa km. Aerul in miscare antreneaza cantitati mari de praf
care dau tornadelor o culoare cenusie, distincta. 29129xjt28msc5y

Furtunile extratropicale sunt caracteristice regiunilor din zona temperata si se formeaza la
contactul dintre masele de aer polar si cele tropicale, uneori fiind extinse pe suprafete uriase. In timpul
iernii aceste furtuni sunt asociate cu caderi abundente de zapada care genereaza viscole puternice.

Seceta este un hazard climatic cu o perioada lunga de instalare si este caracterizata prin scaderea
precipitatiilor sub nivelul mediu, prin micsorarea debitului raurilor si a rezervelor subterane de apa care
determina un deficit mare de umezeala in aer si in sol, cu efecte directe asupra mediului si in primul rand
asupra culturilor agricole.

16

aa
17