Biserica adevarata in comparatie cu bisericile false - de LONGODOR Gheorghe

Longodor Gheorghe

BISERICA ADEVĂRATĂ
ÎN COMPARAT, IE

CU BISERICILE FALSE

Urâciunea pustiirii,
taina fărădelegii
şi omul fărădelegii

O carte care pune pc eondud1torii biser·iceşti ~;ub
judecata Scdpturii.

*

Un om car· e îşi pune într·cbarca:
' · • Se vor întoarce vreodată conducătorii bisericilor la Dumn(:zeu?

• Oan· se va termina vreodată cu dic tatura bisericească?
• Se va putea vorbi neudată în biserici despre adevăraţii
slujitori şi adevărata d!nduială în aounarc şi intre fr·aţi aşa cum
c scrisă în Scripturi?

• P5nă când se vor numi stăpânii bis~ricilor "slugitori" şi
~- despre ce re~ de slugitori VOi'hqtc Biblia?

"Uit:îndu-mă 111ai bine la ecca <.'l' ne-a învăţat Domnul ]sus
şi Apostolii, (f)c:,pi t' riinduiala î;1 Bisnică. s lugitori şi slujbe) văd că
conduciilorii biserire~~ti, predicatorii ~i oamenii lor; nu cred în
Domnul Isus şi lucrează împbtriva învăţăturii Lui, care spnne:
.,cel mai nfrm dintre· voi, siifie ca ce/mai mic;" 1.uca ?2:26
,,Dacii vrea cinel'a săfie cel dintâi, trebuie sli fie ce/n~!.1i d.f..

pe urmi! din toti ... !" Marcu 9:35
"ce este Înii/tat Între oameni, este o urÎciune ÎnaiJttea lui
Dl!mnezcu" Luca 16:15 şi ei nu cred nici în învăţătura apostolilor
care :op un e: "ÎII smerenie fiecare sli priveascâ pe altul mai pfeS!.!}.

de el ÎnSHŞ." Filipeni 2:3
Nimeni nu \TC3 s2 ~~ ie d•:' r3nduiala aşezată de Dumnc;eu în BiS>~Jici!

şi niL; dt~ derastn •:•' !\':<:H în mma neascu ltării de Isus şi r'\postoli

*

Se împlineşte astăzi ce spune proft'tul:
"Poporul meu, ciirmuitorii tăi te duc În râtlicirt, '·'Isaia:;:12 şi
Lrăirr: ilcle despre ctre CI vorbit Apostolul "Câci va veni l'remea

:·ând or·:iienii nu vor putea srl sufere Îm•ătătura sân_âtoa~!!.;_ ci i.i.

:'!l.!..·_::;idila...J.!..!'i!Chi/e .\<"audă lucruri plâcute, şi [Jj_l'OJ~_da
,·nl'{aători dueă poftele /01:"-:! ·rin;-:-Jtei -1 J

1 BISERICA ADEVĂRATĂ
1

1

CU BISERICIIJE FALSE

ur â ci unea pustiirii
taina fărădelegii

şi omul fărădelegii

Întregire şi completare l a ediţia: a treia

Biserica adevărată
în comparaţie

cu ,,bisericile'' false

Urâciunea pustiirii,

taina fărădelegii

şi omul fărădelegii

"M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat;
ai fost mai tare decât mine şi m-ai biruit! În fiecare zi sunt o

pricină de râs, toată lumea îşi bate joc de mine.
Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: "Silnicie şi
apăsare!" Aşa încât cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară

şi batjocură toată ziua.
Dacă zic: "Nu voi mai pomeni de El, şi nu voi mai vorbi în
Numele Lui!" iată că în inima mea este ca un foc mistuitor,

închis în oasele mele. Caut să-I opresc, dar nu pot.
Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte
împrejur. "Învinuiţi-/" strigă ei "haidem să-I învinuim!" Toţi
cei ce trăiau în pace cu mine, pândesc să vadă dacă mă
clatin,... Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic;"

Ieremia 20 :7-11

"Eu fraze nu ştiu să-nvârtesc, eu scriu aşa
cum au vorbit părinţii mei acasă."(După George Coşbuc)

*

Necunoştinţa Scripturilor împreună cu
necredinţa În Cuvântul scris În Scripturi, este mama tu turor

rătăcirilor şi a relelor din lume.

*

Scopul acestei cărţi
Cartea de faţă este scrisă cu scopul de a scoate la lumină
Biserica adevărată , care a fost abandonată şi uitată în decursul
istoriei. Ea ilustrează o parte din marile fărădelegi, care lucrează cu
putere în toate organizaţiile (bisericile) religioase actuale; fărădelegi
care sunt acoperite sub " taina fărădelegii" de către " omul

rarădelegii."

Cititorul se va convinge singur, căci cartea de faţă, nu e scrisă cu
intenţia de a atrage pe cineva în vreo organizaţie religioasă din cele
actuale, ci îl ajută pe cititor să cunoască Biserica adevărată şi "dacă

voieşte cineva" să caute să facă parte din ea.
Recunoaştem că, pentru a scoate la lumină toată "taina
fărădelegii" , ar trebui scrisă o carte cu mii de pagini, pe care din
motive financiare nu putem s-o punem în mâna cititorului. Dacă
Dumnezeu va voi , va ridica alţi oameni, care vor face slujba aceasta

mai departe.

*

"Cei izbăviţi de Domnul se vor Întoarce, şi vor merge spre
Sion cu cântece de biruintă. O bucurie veşnică le
va Încununa capul, veselia şi bucuria Îi vor apuca,
iar durerea şi gemetele vor fugi!" Isaia 35:1 O

*

La baza explicaţiilor din această carte, a stat Biblia - traducerea
Comilescu obişnuită şi traducerea Cornilescu GBV 1989, 1990 -.
Verificând cartea de faţă cu aceste traduceri, se vor elimina anumite
dubii în privinţa anumitor termeni importanţi, folosiţi în cartea aceasta.
Dar, nu înseamnă că după alte traduceri făcute după original cartea de

faţă are alt înţeles .

*

Textele biblice sunt scrise cu litere înclinate.

Sublinierile din textele biblice sunt ale autorului.

*

Autorul nu urmăreşte nici un câştig material sau bănesc .
Oricine poate să multiplice această carte, fără să ne consulte, dacă
nu se adaugă şi nu se scoate nimic din conţinut şi dacă (în afară de

costurile de multiplicare) nu urmăreşte câştiguri materiale sau

băneşti.

INTRODUCERE
O noapte grea domneşte ca un rege tiran peste minţile celor ce spun
că sunt " credincioşi . " (din punct de vedere Biblic) Dacă ar trebui să dăm
un nume acestui fenomen, pe care îl trăim acum, putem să-i spunem, rară
să greşim : " Marea rătăcire!" cauzată de : " Marea înşelăciune! "
Cine este vinovat de această întunecime? Răspunsul este: " Ei, cei ce
spun că sunt credincioşi; pentru că "credinciosul" are Biblia la îndemână
şi nu o cercetează sau nu o citeşte cu ochi curaţi, ci o citeşte prin ochelarii
" credinţei" din care face parte." Dar la întrebarea: " Cine i-a dus sau cinei-
a târât pe drumul acestor credinţe rătăcite?" răspunsul adevărat este :
"Duhovnicii lor, mai marii lor, predicatorii lor, căpeteniile lor, conducătorii
lor, preoţii lor, păstorii lor, liderii lor." Se împlineşte astăzi ce spune profetul
Domnului : "Poporul meu, cârmuitorii tăi te duc in rătăcire şi pustiesc

calea pe care umbli!" Isaia 3:12 .

Da, pentru a-şi proteja interesele nedrepte şi nelegiuite de Biblie,
conducătorii , mari şi mici, ai tuturor credinţelor cunoscute, ţin "credincioşii"
de sub stăpânirea lor departe de voia lui Dumnezeu scrisă în Scripturi. Ei
folosesc cea mai blestemată armă , care este "puterea înşelăciunii ", cu
care, se pare că, au reuşit să înşele până şi pe mulţi din cei aleşi. Se
împlineşte astăzi Scriptura, care zice : "Căci se vor scula... prooroci

mincinoşi;... să Înşele, ciacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi " Matei

24:24. "cum şi intre voi vor fi Învăţători mincinoşi, care vor strecura pe

furiş erezii nimicitoare," 2 Petru 2:1

Metodele prin care " cei mari" au dus oamenii în această beznă, sunt
multe şi lovesc din multe direcţii (Unele le veţi găsi în cartea aceasta.) Are
dreptate Scriptura, care zice că oamenii sunt: ,,purtaţi de orice vânt de

Învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor in mijloacele

de amăgire;" Efeseni 4:14 De început dăm doar câteva exemple:

l. Dezinforma rea: Omul, ca "credincios" al unui cult sau al unei
organizaţii sau denominaţii "creştine", este ferit cu grijă, ca să nu cunoască
acea parte a Bibliei, care îl condamnă de faptul că şi-a pus "mai mari" după
modelul celor din lume; şi că în "biserica" lui este stricată rânduiala biblică
pusă de Dumnezeu în Biserică. Dacă cineva cunoaşte faptele nelegiuite
de Scripturi ale celor mari şi vorbele frumoase cu care infectează mintea
"credinciosului", nu are voie să vorbească despre ele. Cei ce încearcă să
facă de cunoscut acea parte a Bibliei, care îi condarnnă pe cei "puşi mai
sus" şi pe cei ce i-au pus mai sus decât ceilalţi, acestora li se ia imediat
dreptul de a vorbi în "biserică" şi sunt învinuiţi de învăţături străine ,
tulburare, dezbinare, riitiicire, etc. Apoi sunt marginalizaţi , înlăturaţi brusc

sau treptat pe neobservate.
Cel învinuit, nu i se dă voie să se apere şi să se explice în faţa

"bisericii". Neavând voie sau neputând să se explice în faţa "bisericii" ori
de câte ori are nevoie (aşa cum au voie cei sus puşi şi oamenii lor)

acesta rămâne v inovat şi este condamnat pe faţă sau tacit , de toţi

l

ceilalţi,ca vinovat. Aşa că în toate "bisericile" cunoscute (ce doar, se
spune că sunt: "stâlpul şi temelia adevărului", 1Timotei 3: 15) funcţionează
din plin "legea junglei"; adică cei mari şi tari au dreptate şi când n-au, iar
cei mici n-au dreptate nici când au.

2. Luarea dreptului de a vorbi În Biserică este o lovitură grea. Diavolul
ştia că, dacă credinciosului nu i se dă dreptul de a vorbi în Biserică ce
cunoaşte el, ce poate dovedi el cu Sfintele Scripturi, atunci, cel cu gura
închisă, nu va mai avea interesul să cerceteze Biblia, devenind orb, numai

bun de dus de către "cei mari" acolo unde vor ei. Exemplu:
• Ce rost are să ai plug dacă nu ţi se dă voie să ari.
• Ce rost are să torci fire dacă nu ţi se dă voie să ţeşi pânză .
Se pare că, un diavol specializat amăgeşte pe "credincioşi" spunându-

. le: "Ce rost are să cercetezi Biblia dacă nu ai voie să lucrezi în "biserică"
cea ce cunoşti şi ceia ce te îndeamnă Duhul Sfânt?" Şi omul devine
inconştient de partea de Scriptură care-I condarnnă şi o respinge.Pe de
altă parte, unii care mai vorbesc în biserică, de teamă că li se va lua dreptul
de-a vorbi sau din dorinţa de a fi şi ei cineva pe acolo, s-au pus în slujba
celor sus-puşi şi-i apără şi-i scot în evidenţă, sfidând şi cele mai sfinte
reguli şi învăţături biblice 9u privire la slujitori, slujbe şi rânduiala pusă de
Dumnezeu în Biserica Sa. In felul acesta, Biblia "credinciosului" de astăzi
este duhovnicullui şi statutul de organizare şi funcţionare, pe care cei
mari îl impun, rară ca "credinciosul" să ştie şi rară să-I confrunte în mod

atent cu Biblia.
Se împlineşte astăzi ce a spus Domnul Isus:" Vai de voi, cărturari şi

Farisei făţarnici! Pentru că voi Înconjuraţi marea şi pământul, ca să

faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă,

faceţi din el un fiu a! gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi

Înşivă. Matei 23:1 5

3 "Ascunderea de către "cei mari", a adevăratului Domn Isus
Hristos şi îmbrăcarea unui hristos fals cu hainele pocăinţei, credinţei,
dragostei, mântuirii, rugăciunii etc." Aceasta este cea mai grea lovitură
dată de diavolul prin "cei mari", "credincioşilor şi bisericilor" de acum şi
din trecut, de pildă: "Credinciosul" nu cunoaşte şi este ferit să cunoască
Biserica devărată, care este "trupul Domnului Isus. "Col. 1:24. Pag. 74-76

Ne-cunoscând pe Domnul Isus Hristos, Trupul Său, mădularele Sale
şi rolul fiecărui credincios în Trupul Bisericii adevărate, ,',credincioşii" şi­
au pus o mulţime de capete, ne-ştiind că având şi alte căpetenii (capete),
"bisericile" lor vor avea chipul balaurului (cu multe capete) şi nu vor mai
avea asemănarea Domnului Isus : ,,El este Capul trupului, al Bisericii. .

Coloseni 1:18. (Nu capetele)
Pentru a nu cunoaşte pe Domnul Isus, "mai marii" credinţelor şi

duhovnicii lor, folosesc cea mai subtilă metodă de ducere în eroare,de
pildă: îşi ţin "credincioşii" lor, cu ochi pironiţi spre hainele cu care este

2

îmbrăcat Trupul Domnului Isus (Biserica) . Adică: pocăinţă, credinţă,
rugăciune , dragoste, mântuire, cruce etc .; dar, "credincioşii" lor nu au
voie să cunoască ce trup îmbracă ei cu aceste haine scumpe. Pag. 74-45.

Dumnezeu a trimis pe Domnul Isus, ca din sângele Său să se nască fii
ai lui Dumnezeu, care să formeze - o familie - unde toţi cei ce fac parte din
această familie să fie - frati -. De-aceea le-a spus: "voi toti sunteti frati."
Matei 23:8. Şi i-a învăţat să zică: "Tatăl nostru care eşti Î~ cerurl" M~tei
6:9. Apoi, Domnul Isus spune, celor ce sunt fraţi cu adevărat: "cel mai

mare dintre voi, să fie ca cel mai mic;" Luca 22.26. "cel dintâi, trebuie să
fie cel mai de pe urmă din toti." Marcu 9.35.

Toată Biblia ne învată că 'fiecare frate adevărat este condus direct de
Tatăl Dumnezeu prin Do~ul Isus şi Duhul Sf'ant, rară alţi intermediari,
aşa ca şi copiii dintr-o familie bună . Marele cercetător Moisescu spune:
"După ce eşti mântui!, la fel de simplu se rezolvă şi încurcata problemă

a cultului: nici-un fel de cult decât cel biblic, ... Nirnic ceremonios, nimic
tipical sau teatral, ci toate familial. Doar în greceşte, sau în traducerile

neînsufleţite de bisericism, poţi vedea cum primii "creşt ini ", când se

adunau, stăteau de vorbă zidindu-se "un ii pe alţii", fără nici-o urmă de
clericalism, toţi "credincioşii nou testamentali fiind cu egalitate preoţi în
felul patriarhal al lui Me lhisedec." Citat din cartea: " Armonia universală"
pag. 56,57. Odată ce "bisericile" au ajuns să aibă conducători în fruntea
lor şi nu în urma lor, aşa cum ne spune Domnul Isus: ("cel dintâi, trebuie
să fie cel mai de pe urmă din toţi" Marcu 9.35) se produce un fenomen
inevitabil, adică: se distruge spiritul de familie , devenind o organizaţie
asemănătoare cu cele din lume.

În toate organizaţiile cunoscute, numite "biserici creştine" sau
"organizaţii creştine" , termenul de "fraţi în Hristos" , este o vorbă
înşelătoare. Numai în Biserica,- familie- a Domnului Isus, se poate rosti
cu adevărat termenul de -frati în Hristos-.

Trebuie să facem deos~bire între familie şi organizaţie. In familie
drepturile tuturor sunt egale şi fiecare copil lucrează după puterea lui şi
voia Tatălui. În organizaţie , drepturile sunt date după funcţii şi lucrează
fiecare după voia celor cu funcţii mai înalte. Cine nu se supune celor cu
fi.mcţii mai înalte, li se limitează drepturile sau sunt înlăturaţi. Dar când eşti
copil în familia tatălui tău şi te porţi potrivit cu rânduiala pusă de tatăl tău,
nimeni nu te poate scoate din ea şi nici nu-ţi pot lua sau limita drepturile.
" Creştinul" de astăzi s-a depărtat de Scripturi şi lucrează (rară să ştie)
după o altă biblie: după statute de organizare şi funcţionare, mărturisiri de
credinţă, tradiţii, catehisme, rânduieli făcute de oameni, orniletici şi o mulţime
de cărţi , care cuprind datini şi obiceiuri nelegiuite de Scripturi, în faţa
cărora "Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu" nu are nicio valoare. Se împlineşte
astăzi ce a spus Domnul Isus: "aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu

În folosul datine-i voastre." Matei 15:6.

3

Toate rarădelegile "celor mari" Stmt amestecate cu grijă, În cărţile,
predicile şi învăţăturile lor, printre texte şi învăţături din Scripturi, ca omul
să nu- şi poată da seama, care este Cuvântul lui Dumnezeu şi ce este rară
de lege. Ei nu cunosc şi nu ţin cont de cuvântul Domnului, care zice: "N-

adăuq_a nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească" Proverbe 30:6

In mijlocul atâtor " preoţi şi păstori " , conducători şi conduşi,
predicatori , învăţători şi învăţături de toate soiurile, care se dau drept
care-mai-de-care mai sfinţi şi mai sfinte, în mijlocul atâtor cărţi, care se dau
drept care-mai-de-care mai adevărate , în mijlocul atâtor glasuri, care ne
promit viaţa veşnică dacă le ascultăm şi ne ameninţă cu pedeapsa veşnică
dacă nu le urmăm; în mijlocul tuturor acestora, creştinul este ca o oaie
hăituită de câini din toate direcţiile . Cel ce n-a pus mâna pe Biblie ca să
cerceteze care este adevărul , s-a aruncat în bratele unei "biserici", credinte
sau organizaţii false, unde conducătorii şi duhovnicii lor i-au adormit in
leagănul nelegiuit al doctrinelor lor.

Am în faţă o mulţime de cărţi: Statute de organizare şi funcţionaiT,
mărturisiri de credinţe, catehisme, omiletici, constitu~i cultice, şi alte cărţi
lk..bază ale mai multor " credinţe" religioase. Toate aceste cărţi şi altele
sunt cărţi ale " credinţelor" respective, în faţa cărora - Biblia Cuvântul lui
Dumnezeu - nu are nici o valoare (mai ales în ce priveşte slujirea şi
rânduiala bisericească) . Repet: "Biblia nu are nicio valoare în faţa acestor
cărţi. " Ori de câte ori poruncile, învăţăturile, rânduielile sau datinile scrise
în aceste cărţi, sunt în contradicţie cu Sfintele Scripturi, Biblia este lăsată
la o parte şi luat de bune poruncile, învăţăturile, rânduielile sau datinile
scrise în aceste cărţi şi altele . Se împlineşte astăzi, în "bisericile" actuale,
ce spune Domnul Isus, citim: "Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui

Dumnezeu in folosul datinei voastre." Matei 15:6 "Voi lăsaţi porunca lui

Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, ... şi faceţi multe alte

lucruri de acestea." Marcu 7:8.
De ce sunt necesare şi alte cărţi şi alte adausuri la Sfânta Scriptură?

Răspunsul este: "Mai marii, stăpânii , conducătorii , preoţii, păstorii .
duhovnicii, liderii, sau aşa numiţii " slujitori" cunoscuţi ai " credinţelor"
actuale, nu au nici un suport în Biblie pentru slujbele pe care le deţin. Ba
mai mult, Biblia îi condamnă de stricarea Bisericii adevărate şi de stricarea
rânduielilor puse de Dumnezeu între fraţi. De aceea a trebuit să-şi facă
legile lor şi rânduielile lor. Ba mai mult: cei ce ţin acele învăţături din
Scripturi, care condarnnă învăţăturile false din biserici, sunt daţi afară din
"credinţele" respective şi învinuiţi de păcate inventate sau banalizate,
pentru a cădea în dizgraţia "credincioşilor" lor.

Are cineva voie să pună învăţăturile lor mai presus sau
alături de Biblie? La această întrebare să răspundă Biblia :

"Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta

că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu ii va adăuga

4

urgiile scrise in cartea aceasta." Apocalipsa 22:18. "Şi dacă scoate

cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, ii va scoate Dumnezeu

partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea Sfântă, scrise in cartea

aceasta." Apoca lipsa 22.19 Apocalipsa 22 .19.
Deci , Dumnezeu condamnă la pedeapsa veşnică şi taie dreptul la

viaţa veşnică celor ce adaugă sau scot numai ceva din cuvintele Bibliei.

"Dar chiar dacă noi inşine sau un înger din cer ar veni să vă

propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am
propovăduit-o noi, să fie anatema/" Galateni 1:8. "N-adăuga nimic la
cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos". Proverbe
30: ..să Învăţaţi să nu treceţi peste "ce este scris" 1 Corinteni 4:66 ,, Vă fac

cunoscut, fraţilor Evanghelia pe care v-am propovăduit-o... prin care

sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi..R.ş.itil.u~m v-am propovăduit-o: altfet

degeaba ati crezut".1 Corinteni 15:1 Acestea sunt, doar, câteva din textele
Bibliei car~ arată că, regulile de viaţă creştină, a unui credincios, trebuie să
fie strict biblice, rară scăderi şi rară adausuri. Citiţi versetele de mai sus
unui copil, care începe să judece şi apoi întrebaţi- !: "Unde va merge un
" creştin" care ~ne şi alte r~guli de viaţă "creştină", care nu sunt scrise în
Biblie? Răspunsul va fi: " In pedeapsa veşnică."

Acum se pune o întrebare, care dă de gândit: Cum se poate ca toţi
duhovnicii şi "mai marii credinţelor", care par atât de sfinţi şi buni , au scos
din viaţa lor de "creştini" şi a "credincioşilor" lor, părţi întregi din Scripturi,
(dintre cele mai importante) şi au pus în locul lor alte legi născocite de
mintea lor sau a altora? Nu văd ei că îi aşteaptă pedeapsa veşnică §i pe ei
şi pe "credincioşii" lor, aşa cum aţi văzut în versetele de mai sus? Intre ei
sunt oameni pe care "credincioşii" lor îi socotesc mari cărturari şi înţelep~,
atât pe plan spiritual cât şi în felul lumii. Nu pot ei oare înţelege din Scripturi
nici ce poate înţelege un copil minor? Adevărul este că nu pot să priceapă.
De ce? Ne spune Biblia, citim: "Tată, Doamne al cerului şi al pământului;
Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei Înţe/epţ~

ş_i le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu."

Luca 10:21 ,.Le- a orbit ochii, şi le-a Împietrit inima. ca să nu vadă cu
ru;hil, să nu Înţeleagă cu i nima. să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i
vindec." Ioan 12:40

De ce a ascuns Dumnezeu lucrurile Sale de cei înţelepţi şi pricepuţi,
de ce i-a pedepsit Dumnezeu în felul acesta? Citim : ,.pentru că n-au
primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină,
Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună:
pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere În
nelegiuire, să fie osândiţi. 2 Tes.2 .10.-12 . Deci cheia neînţelegerii
Scripturilor de către "cei înţelepţi şi pricepuţi" este că, Dumnezeu a ascuns
de ei lucrurile Sale. Iar cauza acestei pedepse este că nu le este drag
adevărul scris în Scripturi şi îşi găsesc plăcerea în nelegiuirile întroduse

5

în "bisericile" lor.
Nu trebuie să ne mirăm că, atâţi " creştini" întorc spatele când li se

citeşte partea Bibliei, care îi condarnnă că şi-au ales şi si-au pus " mai
mari" ca cei din lume, deoarece şi aceştia sunt pedepsiţi de Dumnezeu
să creadă minciuna pentru că nu le este drag adevărul (versetul de mai
sus: 2Tesaloniceni 2.12.), care este Cuvântul lui Dumnezeu scris în
Scripturi: ( " SfinţeŞte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul".

Ioan 17:17).

Cum putem cunoaşte adevărul şi Biserica adevărată?
Există o singură cale şi anume : " Cercetarea şi cunoaşterea Noului
Testament, care este: "Un nou legământ" Evrei 8:13 sau "legământul
cel nou." Luca 22 :20. Această cercetare trebuie făcută: ;,fără vreun
gând mai dinainte." 1Timotei 5 :21 . Citim : "Cercetaţi Scripturile, pentru

că socotiţi că in ele aveţi viaţa veşnică " . Ioan 5:39. "să învăţaţi să nu
treceţi peste "ce este scris." 1Corinteni 4:6 "ia seama bine la citire,."

1Timotei 4:13. "dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale." Psalmi

119 : 125 "Isus le-a zis: "Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici

Scripturile." Mat 22 :29 . Numai_.,Cuvântullui Dumnezeu scris în Scripturi
ne poate lumina calea şi starea în care ne găsim, citim: "Cuvântul Tău
este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.
Psalmi 119:105. Numai credinţa în Cuvântul scris în Scripturi ne poate
elibera de nelegiuirile pe care le-am îmbrăţişat ani sau zeci de ani. "veţi
cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi." Ioan 8:32. NuJl!.ai
întoarcerea la Scripturi ne poate da siguranţa vieţii veşnice . Dar astăzi
este aşa cum spune proorocul Ieremia, citim: "nu vor să Mă cunoască,
zice Domnul." Ieremia 9:6. Un duh demonie, cultivat de cei mari, i-a făcut
pe mulţi să creadă că Biblia este o carte mai presus de mintea oamenilor
de rând, cu toate că ce este necesar, pentru a fi plăcut lui Dumnezeu, e
uşor de înţeles , citim: "Acolo se va croi o cale, un drum, care se va
numi Calea cea Sfântă: ... cei ce vo r merge pe ea, chiar şi cei fără
minte, nu vor putea să se rătăcească" Isaia 35 :8.

Dar : "Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, ...Ci işi
găseşte plăcerea in Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea

Lui!" Psalmi 1: 1,2 . Dar acum: "Fiecare să se păzească de prietenul lui, şi
să nu se încreadă in nici unul din fraţii săi; căci orice frate caută să
înşele" Ieremia 9.4 ,5 . De aceea : " Isus le-a zis: "Băgaţi de seamă să nu vă

înşele cineva. " M atei 24:4

Longodor Gheorghe

Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul/
Căci El se iveşte ca zorile dimineţei, şi va veni la noi ca o

caploaie, ploaia de primăvară, care udă pământu/1"­

Osea 6:3

6

Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă.
Fiindcă ai lepădat cunoştinţa şi Eu te voi lepăda." Osea 4:6

Câteva lucruri c~rAe trebuie să le ştim
ma1 1na1nte

Despre un păstor la o Biserică sau un păstor la mai multe
Biserici, nu scrie în Biblie. Scrie numai de bătrânii Bisericii, care
îndeplinesc anumite condiţii şi mai mulţi într-o Biserică. Lor li se cere
să păstorească ; să supravegheze, şi să cârmuiască Biserica. Dar, nu
ca predicatori aleşi pentru a predica sau puşi ca stăpâni peste ceilalţi,
ci invers, aceştia trebuie să fie ca cei mai de pe urmă din toţi ceilalţi
" slujitori ." (Amănunte la pagina 45)

Despre un preot la o Biserică sau la mai multe Biserici sau
despre un preot pus mai sus decât ceilalţi preoţi, nu scrie în Biblie.
Şcrie că fiecare credincios este preot, fără să fie unul mai mare ca celălalt.
In biblie nu·sunt ne-preoţi , ci toţi creştinii sunt preoţi, (Pag. 67-68)

Despre un predicator la o Biserică sau un predicator la
mai multe Biserici, nu scrie în Biblie. Scrie numai despre fraţii care
merg în lume să propovăduiască la cei pierduţi şi prin Biserici, ca să
întărească Bisericile, fără să fie aleşi; sau instalaţi în vreo Biserică, sau
autorizaţi , sau trimişi de Biserici, de altcineva, ci numai de Dumnezeu
prin Domnul Isus şi Duhul Sfânt. Iar fraţii rămaşi îşi slujesc unii
altora.pag 58

• Despre conducător de Biserică sau conducători de mai
multe Biserici, mai mari în funcţii sau orice altfel de "slujitori",
care să aibă în primire o Biserică sau mai multe Biserici sau
lideri la grupuri de "creştin i ", nu scrie în Biblie. Scrie numai despre
mai mari ca în familie, între fraţi, ca mai mari de ani, adică mai bătrâni şi
aceştia trebuie să fie ca cei mai mici, ca cei mai de pe urmă din

toţi . Pag.l9-28

Despre "creştini", care nu sunt "slujitori" în Biserică, nu
scrie în Biblie, ci scrie că fiecare creştin este un slujitor. Pag .58.

Despre papi, cardinali, mitropoliţi, vlădici; episcopi ca cei
de azi; păstori ca cei de azi; diaconi ca cei de azi, preşed i nţi,
secretari şi alţii; care au oameni în sub ordinea lor nu scrie în
Biblie. Ci Biblia ne învaţă că Biserica adevărată nu poate avea asemenea
oameni. (Amănunte în cartea aceasta)

Despre oameni aleşi special, împuterniciţi, numiţi sau

autorizaţi pentru a da cina Domnului, a oficia boteze, căsătorii,
logodne, înmormântări, şi multe altele, nu scrie în Biblie, Biserica
adevărată nu poate avea asemenea oameni.

• Despre registrul Bisericii, înregistrări de membri, acte de
cult, nu scrie în Biblie, Biserica adevărată nu poate avea aşa ceva. Pag 173.

7

Despre şcoli de predicatori sau alţi oameni şcolarizaţi pentru

slujbe duhovniceşti, nu scrie în Biblie.
Despre servicii de hirotonisiri, ordinări sau alte ceremonii

făcute cu scopul de a instala pe cineva mai presus de ceilalţi, sau în
anumite slujbe, duhovniceşti nu este scris în Biblie. Pag. 88. Ci Biblia
ne învaţă doar, să aşezăm, să rânduim, în rândul celorlalţi slujitori, pe acei
bătrâni ai Bisericii, pe care i-a ales şi i-a pus Duhul Sfânt (Fapte 20.17,28.)
şi îndeplinesc condiţiile cerute în Scripturi.(pag. 50) Biblia vorbeşte numai

despre alegeri de oameni în probleme administrative sau materiale, (pentru
a duce o scrisoare, a împărţi nişte ajutoare şi altele.)

Despre numele de Biserică la clădiri din cărămidă, lemn,

beton sau alte materiale, nu scrie în Biblie. Biblia scrie doar despre
Biserici construite din pietre vii (Oameni credincioşi). Pag 170

Despre construcţia de Biserici la "creştini", nu scrie în Biblie.
Scrie că ei se adw1au în case particulare şi în alte locuri deschise sau

ascunse. Pag. 132
În afară de cazuri excepţionale, "credincioşi" adevăraţi nu

se pot aduna în mod regulat în grupuri mari, deoarece nu pot să lucreze
toţi cei puşi de Duhul Sfânt la lucru în ziua respectivă. Şi multe din
învăţăturile Bibliei nu se pot aplica la grupuri mari . Pag. 132.

Despre faptul că numai cei 144 de mii sunt mireasa Domnului
Isus, nu scrie în Biblie. Biblia ne învaţă că toţi "creştini" adevăraţi fac
parte din Biserică. Pag.207.

Despre amvoane, altare sau scaune cu întâietate, în
Bisericile creştine, nu scrie în Biblie. Biblia ne învaţă să ne ferim de cei
ce umblă după aceste locuri cu întâietate în Biserică. Pag.l28 .

Despre haine purtate cu scopul de a fi mai deosebiţi ce ceilalţi

"creştini" (aşa cum se îmbracă călugării popii sau păstorii la diferite
ocazii), nu scrie în Biblie. Domnul Isus ne învaţă să ne ferim (să ne
păzim) de oamenii care poartă asemenea haine, prin care trag atenţia că ei
sunt mai cineva ca ceilalţi. Pag.l26.

Despre întocmirea unui program, ca să se ştie dinainte cine

va lucra în Biserică sau cine va face o slujbă duhovnicească, atunci
când se adună fraţii, nu scrie în Biblie. Biserica adevărată nu poate face
asemenea programări ci Duhul Sfânt programează.

Lanţul nelegiuirilor - ne legalizate de Scripturi - care sunt în "biserici",
continuă cu o mulţime de rânduieli, ceremonii şi tipicuri şi capătul lui e
undeva departe. "Credincioşi" nu vor să audă cuvinteleDomnului Isus
care spun: "depărtaţi-vă de la Mine, ~; care lucraţi fărădelege."
Matei 7. 23 (adică, fapte la care nu au lege Biblică) Tot ce se face în "biserică",

(rânduieli, slujbe, "slujitori", obiceiuri, datini, etc), ne legalizat de Scripturi
este nelegiuire. Şi toţi cei ce n-au acoperire în Scripturi, la slujbele,
rânduielile şi faptele lor de credinţă, sunt nelegiuiţi de Scripturi şi se

8

numesc: " oameni nelegiuiţi . " Toţi "credincioşii", care se fac părtaşi cu

oamenii nelegiuiţi, rânduielile nelegiuite şi ceremonii nelegiuite de Scriptură

nu pot ajunge în viaţa veşnică. "Bisericile" actuale sunt sufocate în

rânduieli, forme, ceremonii şi tipicuri nelegiuite. Nici "slujitorii" "bisericilor"

actuale şi nici oamenii lor nu vor să vadă sau să audă de dezastrul produs

de aceste nelegiuiri . Ei le păzesc cu stricteţe, deoarece sunt garanţia ţinerii

în slujbele ale celor mari. Biserica lui Dumnezeu de pe pământ este simplă

cum a fost Domnul ei pe pământ şi cum au fost şi apostolii Lui. Ea a

învătat ce înseamnă : ,.rămâneti la cele smerite." Romani 12:16, pentru că

Doninul ei a spus · '

"oricare va vrea să fie mare mtre voi" Matei 20.26

"şi oricare va vrea să fie cel dintâi intre voi" Matei 20.27.

"Cel mai mare dintre voi" Matei 23.11 .

"Dacă vrea cineva să fie cel dintâi" Marcu 9.35.

"oricare va vrea să fie mare intre voi" Marcu10.43.

"oricare va vrea să fie cel dintâi intre voi" Marcu 10.44.

"Cel mai mare dintre voi, cel ce cârmuieşte" Luca 22.26.

Să..fie.:

"să fie ce/mai depe urmă din toţişis/uiitoru/ tuturor!" Mar. 9.35

"să fie ca cel mai mic; ... ca cel ce slujeşte." Luca 22.24.-25 .

..să fie sluiitorul vostru" Matei 20.26

,.să vă fie rob." Mat 20 .27.

"să fie s/uiitorul vostru" Matei 23.11 .

"să fie s/uiitorul vostru;" Marcu1 0.43.

..să fie robul tuturor" Marcu1 0.44

.,Fiindcă cine este cel mai mic intre voi toţi, acela este mare."

Luca 9:48. Şi Apostolii au înţeles ce-a spus Domnul Isus, citim:

Pavel: "in smerenie~ să privească pe altul mai presus de

fll.ln.s.u..şi" Fi lipeni 2:3 "Nu umblaţi după lucrurile inalte, ci rămâneţi la

cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri Înţelepţi" Romani 12:16

Petru: "prezbiterii ( bătrânii) ... Păstoriţi... Nu ca şi cum aţi

stăpânii" 1 Pet. 5:,3 .

Ioan spune: "căruia ii place să aibă intâietatea intre ei... n-a văzut

pe Dumnezeu" 3 Ioan 9, 11. Şi parcă pentru a pecetlui cuvintele de mai

sus, Domnul Isus spune celor care se folosesc de sfinţenie, de curăţenie,

de lucrurile lui Dumnezeu,cu scopul ca oamenii să-i socotească mai

deosebiţi sau să-i pună în anumite funcţii, mai sus decât ceilalţi, între

"credincioşi" şi celor ce s-au ridicat mai sus decât ceilalţi fraţi din Biserică:

"Isus le-a zis:" Voi căutati să vă arătati neprihăniti inaintea oamenilor,
dar Dumnezeu vă cunoaşte inimi/ei pentru că'ce este inălţat intre

oameni. este o urâciune maintea lui Dumnezeu." Luca 16:15. Cuvintele

de mai sus sunt ale Domnului Isus şi ale sfinţilor Apostoli. Acum ne

întoarcem la noi şi punem o întrebare: Cred "credincioşii" actuali în Biblie?

9

Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă Sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă
cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară

numai dacă Sunteţi lepădaţi. 2 Corinteni 13: 5

Trebuie o naştere din nou

Biblia vorbeşte de o naştere din nou şi ne atrage atenţia că fără
această naştere, din nou, nu suntem mântuiţi : "Adevărat, adevărat îţi
spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui
Dumnezeu." Ioan 3:3. Aşa a spus Domnul Isus lui Nicodin şi azi ne spune
nouă:" Nu te mira că ţi-am zis:" Trebuie să vă naşteţi din nou." Ioan 3: 7
Dar cum? (,,ia seama bine la citire,) 1 Timotei 4:13,

"fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate

putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu.

1 Petru 1:23
El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului. ca să

fim un fel de pârgă a făpturilor Lui. Iacov l :18
Pr scurt: aţi fost născuţi din nou ... prin Cuvântul lui Dumnezeu"

"ne-a născut prin Cuvântul adevărului". Am înţeles bine? Naşterea din
nou se face "prin Cuvântul lui Dumnezeu" "prin cuvântul adevărului"
pentru că: atunci când suntem născuţi din nou "prin Cuvântul lui
Dumnezeu" suntem născuţi din Dumnezeu. "Oricine este născut din
Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui (Cuvântul lui Dum nezeu)
rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu." 1
Ioan 3:9 Astăzi sunt puţini "creştini" născuţi din nou "prin Cuvântul lui
Dumnezeu". Fiecare "creştin" spune că este născut din nou şi pe deoparte
este adevărat! Dar sunt născuţi din nou printr-un cult sau o organizaţie,
prin învăţăturile unui om sau a unor oameni, prin citirea unei cărţi sau a
unor tractate, prin imaginaţia minţii lor, etc . Aşa se explică faptul că pe
penticostal nu-l poţi scoate din penticostalism, nici pe baptist din baptism,
nici pe "martor" din învăţăturile lui Rutherford, nici pe adventist din
învăţăturile Ellen White, nici pe ortodox din ortodoxism etc. pentru că ei
sunt născuţi din nou pe alte căi (pe căile lor) şi nu "prin Cuvântul lui

Dumnezeu"
Astăzi, ca să aibă loc o naştere din nou, adevărată, trebuie să intri,

_!!!.ai.l!!!âC"în nefiinţă (Once om, înamte de naştere sau de procreare fizică,
n-a fost om) Apoi să luăm biblia lui Dumnezeu în mână şi luând bine
seama la citire ("ia seama bine la citire,)! Timotei 4:13, rugându-ne lui
Dumnezeu să ne dea putere şi voinţă să-L înţelegem şi să-L trăim. Acest
cuvânt a lui Dumnezeu ne va naşte şi ne va forma oameni noi, născuţi din
nou ,prin Cuvântul lui Dumnezeu" . Dacă n-am murit faţă de cult, dacă nu
am murit faţă de învăţăturile oamenilor pe care i-am urmat şi i-am zeificat,
dacă n-am murit faţă de ideologiile noastre etc. niciodată nu vom fi născuţi
din nou ca şi copii ai lui Dumnezeu. Dacă un baptist citeşte biblia ca un

10

om baptist, tot baptist va rămânea, dacă un penticostal citeşte biblia
ca un om penticostal, tot penticostal va rămânea, dacă un "martor" sau
adventist sau ortodox etc. vor citi biblia ca "martor" ca adventist sau
ortodox tot aşa vor rămânea.

Nu se poate produce o naştere din nou adevărată numai dacă am
murit faţă de ce am fost înainte . Şi apoi : " ca nişte prunci născuţi de

curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, (Cuvântul lui Dumnezeu)

pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire," 1 Petru 2:2 exemplu: Dacă
un penticostal, şi un baptist şi un adventist etc. ar muri de ce a fost el
înainte şi s-ar naşte din nou .prin Cuvântul lui Dumnezeu". S-ar naşte
toţi trei sau penticostali sau baptişti sau adventişti, dar cu siguranţă
nu s-ar naşte nici penticostali nici baptişti, nici adventişti sau altceva,
ci s-ar naşte toţi trei copii ai lui Dumnezeu care s-ar iubi unii pe alţii :
" oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut, iubeşte şi pe cel născut din El

1 Ioan 5:

"Cine iubeşte pe fratele său, rămâne in lumină, şi in el nu este

nici un prilej de poticnire. "1 Ioan 2:1 O

Biblia ne spune: "Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă

cu Hristos in Dumnezeu." Coloseni 3:3 " şi voi aţi murit in ce priveşte
Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a inviat din morţi; "
Romani 7:4 Dacă nu murim faţă de legile noastre care ne dezbină şi dacă
nu ne naştem din nou prin cuvântul lui Dumnezeu nu putem fi mântuiţi
pentru că: "El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi in

neprihănire, ci pentru indurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou

şi prin innoirea făcută de Duhul Sfânt," Tit 3 :5 Aici înţelegem din
context că putem să facem oricât de multe fapte bune căci nu prin ele
suntem mântuiţi ci "prin spălarea maşterii din nou" Deci spălaţi de
culte, de organizaţii, ideologiile oamenilor sau ale noastre, de oameni
zeificaţi şi de alte păcate etc . care toate sunt un mijloc de învrăjbire
între oameni şi apoi . prin innoirea făcută de Duhul Sfânt," . prin
Cuvântul lui Dumnezeu" vom primi: "ca sfârşit al credinţei voastre,

mântuirea sufletelor voastre.1 Petru 1:9 . Şi Apostolul Pavel zice: "eu v-

am născut in Hristos Isus, prin Evanghelie." 1 Corinteni 4:15.
Pavel nu i-a legat nici de el şi nic i de culte, de organizaţii sau

altceva ci i-a legat de Isus Hristos şi de Evanghelie, iată cum îi ceartă
când făceau ce fac creştinii astăzi: "Hristos a fost Împărţit? Pavel a

fost răstignit pentru voi? Sau in numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?

1 Corinteni 1:13. Astăzi sunt foarte puţini creştini care nu sunt legaţi de
un cult de o organizaţie de un păstor de un preot sau de un lider sau
învăţător etc. Dar, în cei peste şaptezeci de ani trăiţi prin biserici, nu
am văzut nici un preot, nici un păstor, nici un lider etc . să se deranjeze
şi să întrebe pe careva din enoriaşi lui: "eu am murit pentru tine ?"
"Cultul sau organizaţia a fost răstignită pentru voi? Dar am văzut

Il

mulţimi de oameni luptând cu toată puterea să lege oameni de cultul
lor de organizaţia lor şi toţi : păstori preoţi lideri şi alţi învăţători
(aproape fără excepţie) luptă (în Numele lui Hristos şi a lui Dumnezeu)
cu toată puterea să lege oameni de ei, de cultul sau organizaţia lor, de
învăţăturile lor pe care le amestecă cu învăţături biblice ca oameni să
creadă că aşa e voia lui Dumnezeu.

*

"Dumnezeu stă impotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi."

Iacov 4:6

Războiul pentru giQrie ÎIJ "biserici"
ŞI urmanle lUI

Războiul pentru glorie şi mărire , în " biserici ", este un cancer
ascuns, care omoară în timp, dar sigur. Distrugerea cea mai mare nu
este numai aceea ce se vede la lumină, ci distrugerea roade ascuns, în
sufletele "credincioşilor"; din cauză că nu se pot exterioriza, deoarece
ar deveni ridicoli. Nu degeaba acest război face parte din "taina
fărădelegii. " Când intri în "biserică" totul se pare normal. Cei care au
reuşit să pună mâna pe putere se străduiesc să facă totul cât mai
atractiv, cât mai frumos , încât de multe ori ţi se pare că Dumnezeu S-a
coborât peste cei sus-puşi . Cel ce nu cunoaşte slujirea şi rânduiala
biblică în Biserică şi locul credincioşilor din Biserică, totul i se pare
normal şi sfânt.

După ce omului i s-a împlinit vrerea şi a ajuns în fruntea "bisericii",
începe să propovăduiască pacea, pocăinţa , întoarcerea, dragostea,
mântuirea şi toate vârtuţile cele bune s-au adunat în vorbele lui. De
acum arată tuturor, prin cuvinte sau gesturi meşteşugite, că aceste
vârtuţi . îl caracterizează. Dar pe de altă parte, opoziţia, adică " ceilalţi",
care nu 1-a vrut sau pe care i-a lovit, i-a frustrat, i-a păcălit sau care din
cauza lui n-au putut ajunge şi ei acolo unde este el, sau ai lui, aceşti,
ceilalţi, stau şi analizează şiretlicurile prin care au ajuns în frunte , unele
adevărate , altele presupuse sau imaginate, altele inventate . Aceşti ,
ceilalţi, se uită cu ochii holbaţi la cel ce ieri săpa pe din dos, lovea pe
la spate sau şantaja. Şi cu cât acest potentat face pe sfântul mai tare,
cu atât ura în cei frustraţi creşte mai mare. Am rămas surprins când am
constatat că, aproape toţi , cei ce pierd în acest război, doresc ca
Dumnezeu să nu le dea izbândă în ceea ce fac noii învingători , instalaţi
în fruntea "bisericilor" lor." Dar degeaba! Celor mari nu le pasă de ei;
ar vrea să scape de ei sau să vină să se plece la picioarele lor şi chiar
folosesc diferite metode pentru a-i umili şi mai mult.

Am asistat la multe războaie distructive în "biserici" şi am văzut
că învingătorii sunt ca nişte conducători de oşti , care într-un război
au dărâmat o cetate sfântă şi acum jubilează pe culmea mormanului de
dărâmături , elogiindu-şi victoriile . Toţi se străduiesc din răsputeri să

12

îngroape morţii spirituali, căzuţi în urma luptei pentru întâietate şi putere,
acoperind până şi cu lucruri sfinte suferinţele handicapaţilor, bolile
nevindecabile, şi rănile produse de acest război " sfânt. " Cu toate acestea,
cei mari nu contenesc cu optimismul lor, asigurându-i pe enoriaşii lor că
au ajuns pe mâini bune, că uşa raiului le este deschisă, numai să vină la
"biserică", să fie cuminţi, să cinstească pe cei sus-puşi şi să plătească

dările .

În ce priveşte pe cei ce au pierdut sau nu i-au vrut pe cei ce au
ajuns sus, aceştia unii se mânie şi nu mai fac nimic, alţii se duc la alte
culte saula alte adunări, al ţii stau acasă şi nu mai merg nicăieri ; alţi i se
ploconesc pe lângă cei care au ajuns mari şi- i linguşesc făţarnic , alţii îşi
aduc acum aminte de Biblie şi caută texte care să arate că cei înscăunaţi
au probleme cu Biblia, alţii care nu pot fi opriţi imediat de la cuvânt,
introduc cuvinte tendenţioase în predicile lor, care să-i vizeze pe
câştigători . Cunosc " credincioşi" care, după ce au fost daţi jos, au plecat
în lume şi n-au mai vrut să ştie de pocăinţă. Toate relele care se fac pe
faţă sau ieşite la lumină în urma acestui război sau a luptelor ce se dau,
se sting cu timpul, dar rărnân răni l e din suflet, care unele nu se vindecă

niciodată .

Cei ce au câşt i gat lupta pentru şefie nu le pasă , de acum ei
beneficiază de o serie de mecanisme, de pârghii prin care îşi exercită
autoritatea asupra celorlalţi . De fapt, cauza principală a luptei a fost şi
este să pună mâna pe aceste mecanisme . Amintesc doar câteva: Cei ce
au reuşit să fie instalaţi în fruntea "bisericii", au dreptul să stea în faţă,
au dreptul de a vorbi în "biserică" atunci când vor, cât vor şi ce vor;
dacă nu se abat de la doctrina lor, iar în cazuri speciale, de moment, nu
mai ţin cont nici de doctrina lor. Numai cei mari au dreptul de a informa
"biserica", ei dau cina ; ei boteză , ei vorbesc la înmormântări, anunţă
şedinţe şi conduc şedinţe, ei hotărăsc asupra corului şi asupra cântărilor,
a întrunirilor de tineret , asupra orei de rugăciune , asupra banilor
"bisericeşti" , asupra programelor etc. Nimic nu se face fără să se ţină
cont şi de voia lor. Toţi cei ce au vre-o plângere sau altă problemă trebuie
să meargă la ei, etc.

Prin aceste pârghii îi triază şi-i manevrează pe ceilalţi până ajung
s upuş i necondiţionat voinţei lor, etc. Ceilalţi n-au dreptul să ia cuvântul
decât cu voia lor. De aici înainte, toţi acei ce iau cuvântul în "biserică"
trebuie să ţină cont de voia celor sus-puşi , de vederile lor şi să-i laude,
să- i scoată în evidenţă, în caz contrar te obstrucţionează, dau de înţeles
"bisericii" că eşti un element nefavorabil şi încet, încet, nu te mai pune la
cuvânt, ajungi ca inexistent în "biserica" lor şi nu mai eşti luat în seamă.

Progr!_ll11ele lor sunt făcute ca bărbaţii să nu poată vorbi în "biserică".
Exemplu: In bisericile mari ; Baptiştii se adună duminică dimineaţa trei
ore : o oră este rezervată pentru mgăciune, o oră păstorului şi (când el

13

la şcoala duminicală , unde chipurile au voie să vorbească toţi. Aici în
ora aceasta fraţii vor fi obstrucţionaţi , încât la îndem~na lor să nu
ajungă mai mult de cincisprezece sau douăzeci de minute . In ora aceasta
se mai cântă o cântare sau două , o rugăciune sau două, apoi o
introducere lungă a celui ce o ţine, ba mai dă loc şi păstorului să facă
un rezumat (ca şi cum n-ar fi destul o oră rezervată numai lui) . Şi pe
deasupra te mai şi ţine la subiect, ca să nu poţi vorbi altceva decât
ceea ce au stabilit tot ei, dinainte, într-un calendar. Şi nici atât nu-i
destul, ci orice problemă se iveşte: botez, binecuvântări , cununii,
serbări , cina Domnului şi altele, întotdeauna este sacrificată şcoala
duminicală . Ba mai nou, în unele "biserici", nici nu semai ţine duminica,

ci peste săptămână, că şi aşa acolo nu vin prea mulţi
Penticostalii sunt mai deştepţi, la ei nu se ţine şcoala duminicală

ci doar rugăciune, predică păstorul şi încă unul sau doi de-ai lui şi apoi
cântări , poezii ,corul şi altele . Dar bărbaţii , care potrivit bibliei sunt
baza biserici, stau şi asistă ca la spectacol sau ca nişte străini
necunoscuţi . Toate aceste programe se fac în numele Domnului şi
nimeni nu ştie de ce aceste programe se ţin cu atâta sfinţenie şi nimeni
nu ştie care este rostul acestor programe, deoarece fac parte din taina

fărădelegii .

Am arătat aceste lucruri, pentru ca cine are ochi de văzut să vadă
cum acţionează taina fărădelegii" în " bisericile" noastre. Şi cum
lucrează omul fărădelegii aşezat în locul sfânt din "biserică". Ca să ia
vrea mai duce pe cineva pe lângă el) şi o oră cuvântul din gura bărbaţilor
din "biserică" fac un program. Dar oricum, cei mari îşi măresc timpul de
predică, fac anunţuri lungi şi alte minunăţii , până nu mai rămâne timp şi
pentru ceilalţi , iar celorlalţi li se micşorează timpul de a vorbi în "biserică"
până ajung ca inexistenţi. Toate acestea se produc în timp şi premeditat
De aici înainte nu mai poate fi vorba de conducerea Duhului Sfânt sau de

voia lui Dumnezeu în "biserica" lor. Totul este la voia celor mari, a celor
sus puşi . Cu excepţia câtorva lucruri, toată rânduiala din Biserică, pusă de
Domnul Isus şi dată de Dumnezeu prin sfinţii apostoli, pentru ei este o
mare nebunie şi fac totul invers faţă de Scripturi.

Pe de altă parte, nimeni nu spune pe faţă: "Eu nu-mai pot suporta pe
fratele că este prea mult la amvon, sau în faţă, sau, acela de când a ajuns
acolo mai sus, mă priveşte sau mă socoteşte inferior lui, mă tratează ca pe
un om de mâna a doua şi nu mă ia în seamă, sau că se cramponează de
scaunul acela care s-ar potrivi la celălalt, sau mă şantajează, mi-a tăiat
calea de a mai face ceva în "biserică", şi am ajuns o unealtă de rezervă a
lui, sau ar trebui să-1 dau jos şi nu pot, deoarece o mulţime de orbi îl
susţin. etc. Şi ura se răsfrânge şi asupra celorlalţi .

O mulţime de motive, unele adevărate, altele intuite sau preconcepute
produc : ură, invidie, nepăsare, intoleranţă faţă de celălalt Multe, multe

14

alte vicii se nasc din faptul că unii au ajuns "mai mari" decât ceilalţi şi că
n-au putut ajunge ei sau ai lui acolo, Nu se spune pe faţă : eu vreau să vă
conduc, că eu sunt mai bun, mai capabil pentru treaba aceasta. Manevrele
pentru a ocupa funcţii de mai mari, se fac în dos şi se cuceresc, pas cu pas,
până a dărâmat ce i-a stat în cale, până când omul a ajuns acolo unde a
vrut el. Pe de altă parte, alţii sptm pe faţă sau 1n gând: "Dacă el sau ei sunt
acolo, nu mă interesează, vorba aceea: "treaba popii la tămâie"; de aceea
i-am pus sau au ajuns acolo, să-şi facă slujba, că eu am de lucru sau nu am
timp; Alţii spun: nu încurc lucrurile, eu nu ştiu ca el, iar eu îmi văd de
treburile mele; mă mai duc să ascult o predică bună; o cântare frumoasă,
mai dau un bănut şi-mi văd de casa mea şi de treburile mele că acolo sunt

ei. În felul acesta' omul ajunge treptat în "biserică" o piesă, care nu este de

folos în lucrare, ci foloseşte doar celor ce profită de ea.
Şi nu în ultimul rând, când se adună laolaltă, programele sunt făcute

de cei mari ca să blocheze libertatea lucrării Duhului Sfânt 1n Biserică, să
fie înăbuşită, pentru ca cei sus puşi şi oamenii lor să se poată desfăşura şi
să prezinte interes pentru public, pentru aşi mări onoarea. Şi nu este de
mirare că oamenii merg la "biserică" aşa ca la teatru, ascultă piesa, privesc
actorii, dau perşul sau contribuţia şi îş i văd de treburile lor. Şi nu e de
mirare că oamenii se satură de aceiaşi actori şi dorm ascultând piesa, unii
cu ochi deschişi şi alţii cu ochii închişi şi vin la adunare ("biserică") doar
de ochi lumii sau că nu au altă treabă mai bună de făcut, că doar îi va primi
Dumnezeu şi aşa . Şi nu este de mirare că " credincioşii" actuali au ajuns
neputincioşi, orbi şi goi, în timp ce cei mari nu încetează să-i laude sau să­
i asigure de viaţă veşnică şi la moarte să-i ducă în rai, sau în viaţa veşnică.
Toţi : "având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea." 2
Tim .3:5 "Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici in clocot. o, dacă ai

fi rece sau in clocot/ Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici in clocot,

am să te vărs din gura Mea. Apocalipsa 3: 15,16

Pe de altă parte, cei "sus-puşi", "mai marii", îi asigură pe susţinătorii
lor, că drumul spre rai le este deschis şi că sunt mântuiţi, în tilnp ce, cei mai
mulţi dintre enoriaşii lor nici nu ştiu ce este mântuirea. Alţii dezgustaţi de
teatrul care se joacă în "biserici" de către cei sus-puşi şi oamenii lor, nu
mai merg la adunare, stau şi mocnesc pe undeva dezgustaţi, dezorientaţi,
debusolaţi . Şi foarte puţini sunt aceia care merg şi ei acolo şi văzând
lucrurile de preţ ale lui Dumnezeu agăţate la gâtui celor nelegiuiţi şi când
văd lucrarea lui Dumnezeu unită cu nelegiuirea, îşi chinuiesc sufletul ca
Loţ în Sodoma, pentru că o voce strigă şi în ei: "Nu pot să văd nelegiuirea

unită cu sărbătoarea/" Isaia 1:13

O mulţime de tineri se pierd din cauza rivalităţii între ei, deoarece
setea de întâietate, de glorie a celor sus puşi a fost imprimată şi-n caracterul
lor. Cei mai mulţi părinţi din "bisericile" actuale nu-s întorşi

- 15

la Dumnezeu, ci doar la un cult, la o organizaţie şi ei nu văd altceva
decât să-şi vadă copii în frunte. Războiul mocnit care se duce între
părinţi din cauza copiilor este extrem de abil şi de multe ori răbufneşte
şi la suprafaţă. Mulţi tineri, băieţi şi fete şi femei, se îmbracă să fie cât
mai frumoase , mai atractive mai impunătoare, uitând sau nici măcar nu
ştiu sau nu vor să ştie de cuvântul lui Dumnezeu care spune: "Podoaba

voastră să nu fie podoaba de afară, care stă in împletitura părului,

în purtarea de scule din aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie

omul ascuns al inimii, în curătia nepieritoare a unui duh blând şi
~ care este de mare preţ inaintea lui DumnezeU. Astfel se

împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu

şi erau supuse bărbaţilor lor;" 1 Petru 3:3-5

Tinerii în general au o minte ascuţită şi văzând maşinăria care
funcţionează în dos şi când văd nelegiuirea din dos, asociată cu
sfinţenia de la amvoane şi-a celor care ies în faţă, nu mai ştiu ce să
creadă şi mulţi dintre ei iau drumul lumii, căutându-şi împlinirea în
afara "bisericii " Din cauză că Duhul Sfânt a fost detronat din slujba de
lconducător al " bisericii": "Fiindcă n-au căutat să păstreze pe

Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat in voia minţii lor

blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Romani 1:28
Majoritatea celor ce vin în "biserică", nu se întorc la Dumnezeu, ci

se întorc la culte, la organizaţii . Iar mulţi din cei ce se întorc sinceri la
Dumnezeu, nu găsesc pământul bun şi se uscă pe picioare, deoarece
" cei mari" împrăştie nori care vin să aducă ploaie curată. Iar
" credincioşii " adevăraţi sunt ca spicele de grâu, înecate într-un ogor
plin de mărăcini şi buruieni .

"Bisericile" actuale sunt ca nişte spitale muncitoreşti unde doctorii
şi felcerii lor le mai dau câte o injecţie săptămânal muncitorilor, fără să
aibă interesul să se însănătoşească şi să lucreze, deoarece doctorii
ştiu că dacă n-ar mai avea bolnavi şi-ar pierde slujba. Se împlineşte
astăzi ce a spus Domnul prin profetul Zaharia: "Căci iată că voi ridica

în ţară un păstor, căruia nu-iva păsa de oile care pier; ... ci va mânca

din carnea celor mai grase şi nu le va mai lăsa decât copitele!"

Zaharia Il: 16. Astăzi se împlineşte această proorocie. O mare parte din
"biserici" sunt goale sau au rămas doar nişte oi bătrâne, iar cele care
mai sunt n-au carne vie pe ele (viaţă spirituală) şi păstorii mai rod şi
aceste copite care au mai rămas din ele făcând tot ce pot ca să mai
scoată câte un bănuţ şi de la aceştia, profitând şi de micile lor pensii.
Şi nimeni nu vrea să ştie, căci cauza acestui dezastru este că am
părăsit învăţătura Domnului Isus, care ne-a spus să fim ca şi copii într-
\ o familie, în care cel ce intră nu mai s1mte călcâiul "celui mare" apăsând
pe capul lui, ci singurul mai mare este Tatăl Dumnezeu care-I conduce.

"Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat

16

cunoştinţa şi Eu te voi lepăda şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai

uitat legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi/" Osea 4:6

"Poporul meu este asuprit de nişte copii, şi-1 stăpânesc nişte

femei/ Poporul meu, cârmuitorii tăi te duc in rătăcire şi pustiesc

~/''Isaia 3:12

Notă: Ceva din războiul acesta murdar s-ar putea vedea la unele
şedinţe de alegeri . Dar aici nu are voie să participe nimeni, decât membrii
"bisericii" respective . Iar aceştia nu scot la lumină ce se face acolo.
Mi-aduc aminte cum la Hunedoara trebuia să se ţină o şedinţă de acest
fel , iar o femeie , cam de 35-40 de ani, necunoscută, a rămas şi ea la
şedinţă. După ce păstorul s-a uitat bine peste tot, a descoperit-o şi a
întrebat-o cine este. Dar femeia nu a spus nici un cuvânt. A rugat-o să
plece, dar femeia n-a vrut. Toate manevrele chiar şi mai nepopulare, n-
au putut s-o mişte pe femeie din loc şi nici să scoată un cuvânt de la
ea. La urmă s-au hotărât să amâne şedinţa şi când eram gata să ne
ridicăm şi să plecăm, femeia s-a ridicat şi a plecat fără să spună un
cuvânt, exact ce spune Biblia: "Căci oricine face răul, urăşte lumina

şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează

după adevăr, vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt

făcute in Dumnezeu. " Ioan 3:20,21 Înţelegem că orice şedinţă sau
orice întrunire a " credincioşilor" adevăraţi, se poate face şi în piaţă, în
văzul tuturor. Şi dacă sunt " credincioşi" adevăraţi, ar contribui la
slăvirea numelui lui Dumnezeu, indiferent de ce probleme au de

dezbătut.

cuvânt, exact ce spune Biblia: "Căci oricine face răul, urăşte lumina

şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează

după adevăr, vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt

făcute in Dumnezeu." Ioan 3:20,21 Înţelegem că orice şedinţă sau
orice întrunire a " credincioşilor" adevăraţi, se poate face şi în piaţă, în
văzul tuturor. Şi dacă sunt "c redincioşi" adevăraţi , ar contribui la
slăvirea numelui lui Dumnezeu, indiferent de ce probleme au de

dezbătut.

Nu totdeauna şedinţele acestea se termină cu scandaluri, deoarece
de multe ori, cei din opoziţie , sunt manevraţi în aşa fel ca să nu poată
spune nimic. Pe de altă parte şedinţele acestea fiind cunoscute de
membrii " bisericii": unii nu se amestecă ştiind că nu are rost, alţii nu
mai merg la şedinţele acestea ca să nu vină cu inimă rea de-acolo, la
alţii le e ruşine să spună ceva, ca să nu se facă sau să nu fie făcuţi de
ruşine ; pe alţii pur şi simplu nu-i interesează . Aşa că de multe ori
şedinţele acestea decurg fără probleme, dar asta nu înseamnă că
lucrurile sunt în regulă . Aşa că din cauza luptei sau a dorinţei de
întâietate şi putere, dezbinarea fierbe ascuns în sufletele oamenilor,

17

producând o îmbolnăvire a vieţii spirituale care duce la o moarte

lentă a "bisericilor."

Dacă cineva vrea să ştie cum este Biserica Domnului Isus,

trebuie să scoată din minte "bisericile" actuale. Apoi să se gândească !~~e

bună cu mulţi copii, de diferite mărimi ~nde toţi copii lucrează fiecare după

puterea lui, şi voia Tatălui pentru bunăstarea familiei. Apoi să se gândească că

această familie că este a tatălui lor şi fiind a tatălui lor, este şi a lor, a tuturor

deopotrivă.

Pe toţi aceşti fraţi îi conduce direct tatăl. (Dumnezeu prin Domnul Isus şi

Duhul Sfănt.) Iar cei mai în vârstă, care sunt vrednici, şi au calităţile cerute de

Biblie (pag. 50) îi supraveghează pe cei mai tineri decât ei şi-i îndeamnă să

lucreze şi să se poarte după cum a spus tatăl lor (Dumnezeu). Pe aceşti fraţi mai

în vârstă, Biblia îi numeşte cârmuitori, păstori şi supraveghetori. Pag: 45-50

În afară de bătrânii Bisericii nu există alţi păstori. (Ei sunt păstorii)
În afară de bătrânii Bisericii, nu există alţi cârmuitori. (Ei sunt cârmuitorii.)
În afară de bătrânii Bisericii, nu există alţi oameni cu slujba de episcopi

(supraveghetori.) Ei sunt episcopii, care supraveghează peste toată biserica şi

toată biserica îi supraveghează pe ei. Pag: 47. Fraţii în vârstă din Biserică se

numesc "fraţii bătrâni" sau "fraţii mai mari", aşa ca într-o familie , Nu exisă

grade ierarhice între bătrânii Bisericii (toţi sunt egali). Faptul că unii lucreazămai
bine şi mai mult decât alţii, nu îi face mai mari peste ceilalţi sau cu drepturi

deosebite sau mai favorizaţi.
Pentru că bătrânii cârmuiesc, păstoresc, supraveghează şi îngrijesc

Biserica, nu înseamnă că sunt şefi sau stăpânii celorlalţi fraţi ci din

contră ei trebuie să fie ca cei mai mici. pag. 25
Într-o familie bună nu există discriminare. Când se adună la masă toti

sunt serviţi la fel. Cei mai tari nu iau partea leului ci din contră, cei mai slabi

sunt mai favorizaţi.

Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă

unul din voi are o cântare, altul o Învăţătură, altul o descoperire, altul

o vorbă În altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea

sufletească. 1 Corinteni 14:26 Când unule bolnav pe toţi îi doare, iar cei

mai slabi sunt ajutaţi (1 Corinteni 12:23,24). Toţi se bucură când alţii sunt

sănătoşi şi le merge bine.

"Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng."

Romani 12:15

" să aveti o dragoste de frati neprefăcută, iubiti-vă cu căldură unii
pe altii, din toată inima;" 1 Pet~ 1:22
'
Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul

vostru: Hristos, şi voi toţi Sunteţi fraţi Şi" Tată" să nu numiţi pe nimeni

pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este În

ceruri. Matei 23:8,9

18

Doamne, nădejdea lui Israel! Toţi cei ce Te părăsesc vor fi acoperiţi
de ruşine." -"Cei ce se abat de la Mine vor fi scrişi pe pământ, căci

părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie." Ieremia 17:13

Pr ima lectie de şefie

'(O lecţie uitată intenţionat: De ce?)

Despre ce este vorba? Să aflăm care este locul
credinciosului în Biserică, între frati, când fraţii se adună
împreună şi în general Apoi să facem comparaţie între
ceia ce facem noi astăzi şi ceia ce ne-a spus ş i ne-a
învăţat Domnul Isus .
Pe scurti "ia seama bine la citire" 1Tim. 4:13
a. Ucenicilor: "le-a venit in gând să ştie cine dintre ei ar fi cel
mai mare." Luca 9 :46.
b. "Isus i-a intrebat: "Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?"
Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră intre ei, ca să ştie cine
este cel mai mare ...Marcu 9: 33-34.Luca 22 :26
c. "Isus... le-a zis: "Ştiti că domnitorii Neamurilor domnesc peste
ele şi mai marii lor le poru~cesc cu stăpânire. intre voi să nu fie aşa.
Matei 20:25 -28 . Marcu 10:41-44
d. "Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic." Luca 22 26
e. " Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe
urmă din toţi/" Mar. 9.35
f. " dacă nu vă veţi intoarce la Dumnezeu ş.i nu vă veţi face ca
nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra in lmpărăţia cerurilor".

Matei 18 :2,3
g. "in smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el

insuşi." Filip 2 :3

h . "În cinste, fiecare să dea Întâietate altuia." Rom 12 :1o

i. "ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui
Dumnezeu. Luca 16: 15

j. " cine este cel mai mic Între voi toţi, acela este mam.. " Luca 9:48

*

Căc/ gândurlle Mele nu sunt gândurlle voastre şi căile

voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Isaia 55 :8

a. "Apoi le-a venit in gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai

mare." Luca 9:46
Ucenicilor Domnului Isus : "le-a venit un gând, ca să ştie, care

dintre ei ar fi cel mai mare." Gândul de-a fi mai mare, de-a conduce,
de-a stăpânii, de-a fi mai presus de ceilalţi, credincioşi , este unul din
cele mai distrugătoare şi mai demonice gânduri . Acest gând a distrus
"biserica" din interior. Încercăm în cele ce urmează să vedem strădania
pe care a depus-o Domnul Isus pentr\1 a scoate acest gând din

19

credincioşii Lui. Ucenicii nu ştiau că Domnul Isus îi pregăteşte pentru
un mod de organizare şi de vieţuire împreună, fără " mai mari" şi fără
întâietăţi; fără sus-puşi , fără conducători , fără lideri . Ei credeau că vor
fi organizaţi ca cei din lume, cu trepte ierarhice;

Peste tot, unde era o grupare, de la doi sau trei în sus, unul era mai
mare şi prelua conducerea. Când gruparea este mai numeroasă, se
constituie o ierarhie de şefi, puşi unul peste altul sub formă de piramidă.
După mine era normal ca ucenici să se gândească la unul mai mare
între ei. Nefiind încă născuţi din nou, ei nu puteau să accepte sau să
creadă, că sub conducerea directă a Domnului Isus şi a Duhului Sfânt,
pot trăi în pace şi vieţui împreună, nu doisprezece, câţi erau ei, ci
milioane de oameni; fără grade ierarhice, fără "mai mari", fără lideri şi

fără stăpânitori .

Este adevărat că nici o formaţie lumească sau religioasă, constituită
pentru un anumit scop, nu poate să trăiască sau să dăinuiască fără
grade ierarhice şi fără să aibă "mai mari" care să-i conducă, dacă nu
este născută din cuvântul lui Dumnezeu : "fiindcă aţi fost născuţi

din nou ... prin Cuvântul lui Dumnezeu" 1 Petru 1:23

Dar e mai adevărat că, cei născuţi din cuvântul lui Dumnezeu şi
din învăţătura Domnului Isus, pot trăi şi vieţui împreună, nu numai
zeci sau sute sau mii, ci milioane de oameni, fără ierarhii şi fără "mai
mari" în funcţii . Ba mai mult, modelul familial, fără întâietăţi, creat de
Dumnezeu şi pus de Domnul Isus şi de apostoli între " credincioşii",
este chezăşia păcii şi bunei înţelegeri între cei născuţi din cuvântul lui
Dumnezeu, din învăţătura Domnului Isus, şi din Duhul Sfânt, aşa după

cum vom vedea mai departe .
În comparaţie cu "credincioşii bisericilor" de azi
"Credincioşi" de azi, "bisericile", organizaţiile sau grupările

religioase cunoscute , nu sunt născute din Cuvântul lui Dumnezeu,
scris în biblie (în ce priveşte rânduiala, şi slujirea, organizarea şi
funcţionarea) . Ei sunt născuţi din nou prin învăţăturile unui cult;
Ortodoxism, Catolicism, Baptism, aşa numiţii « martori a lui Iehova »
adventism etc. De aceea "credincioşii" de azi au preluat modelul lumii
şi au uitat de tot, de modelul familial, aşezat de Domnul Isus şi de
sfinţii apostoli , între "credincioşi." Oriunde este o organizaţie
religioasă, o "biserică", o formaţie sau o grupare religioasă, este un
mai mare sau "mai mari", un conducător sau conducători, care au
ultimul cuvânt, care au puteri deosebite faţă de ceilalţi, drepturi asupra
celorlalţi, şi care deţin controlul asupra celorlalţi. Convingerea
"credincioşilor" de azi, că trebuie să aibă "mai mari" între ei, este atât
de puternică , încât nu mai pot suporta învăţătura Domnului Isus,
despre modelul familial de vieţuire împreună, rară mari şi fără întâietăţi.
Toţi cei ce se numesc "credincioşi" au oroare faţă de cuvintele

20

Domnului Isus care spun să nu aibă "mai mari", să nu aibă lideri şi trepte
ierarhice. Ei nu cunosc şi nu vor să vadă consecinţele care au urmat din faptul
că şi-au pus "mai mari. De aceea credincioşi de astăzi nu vor să înţeleagă că
trebuie să fle: născuţi din nou ... prin Cuvântul lui Dumnezew1 1 Petru 1:23

b."lntre apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care
din ei avea să fie socotit ca cel mai mare?" Luca 22.24.

Oriunde se creează un loc , un scaun mai înalt, se crează şi o
posibilitate de un câştig mai bun şi un profit mai mare. Erau şi atunci
oameni care au făcut din slujba de mai mare, un mijloc de trai îndestulător,
care cel în cauză nu I-ar fi putut avea în altă parte, rară transpiraţie sau
probleme cotidiene mai deosebite . Pe de altă parte, cu cât scaunul este

mai înalt, cu atât profitul este mai mare . Din punctul acesta de vedere,
(dacă lăsăm Biblia la o parte) după mine, este normală cearta pentru scaune
între ucenicii de atunci şi "credincioşii" de azi.

În al doilea rând, (care ar putea fi pus pe primul loc) este, că cinstea
de mai mare aduce şi un câştig moral . O cinste deosebită între oameni, e
greu să fie dobândită . Şi ucenicii ştiau că: e una să fii conducătorul
apostolilor lui Hristos şi alta un apostol de rând.

E una când propunerile şi voinţa ţi se ia în seamă sau sunt socotite
deosebite, chiar dacă nu au o importanţă deosebită şi e alta când vrerea ta
nu este luată în seamă sau rar este luată în seamă, chiar dacă are o
importanţă deosebită. E una când toţi te linguşesc şi ţi se pleacă şi alta
când nu te bagă nimeni în seamă. E una când priveşti pe alţi de sus şi alta
când te uiţi la alţii în sus. E una când ţi se face un loc mai în faţă şi ţi se dă
scaunul cel mai bun sau un scaun mai bun şi alta când ţi se face şi ţie un
loc, dacă nu stai în picioare la uşă sau undeva într-un colţ, într-o margine
nebăgat în seamă sau nu eşti poftit E una când eşti primit în casă cu
cinste şi eşti aşteptat şi alta când eşti primit şi tu sau ţi se spune: acum nu
am timp, sunt ocupat, poate de altă dată . E una când tu dai tonul şi alţii
cântă şi alta, când altul dă tonul şi cânţi tu, etc. Apostolii ştiau şi ei despre
aceste venituri şi în alte cazuri, financiare şi materiale. Aşa că nu degeaba

s-au certat ei pentru postul de "mai mare" între ceilalti.
În comparatie cu "credincioşii bisericilor" de zi
În bisericile" de azi şi pe această linie este la fel ca în lume. Când e

vorba de un post (numit slujbă) mai înalt sau alte ierarhii, mai mulţi vor să
ocupe aceste scaune. Şi chiar dacă nu este întotdeauna o ceartă pe faţă
sau discuţii, pro şi contra, dar întotdeauna (cred că rară excepţii) există
nemulţumiri tacite, care rod ca un cancer ascuns structurile vitale ale
trupului Bisericii.

Pe de altă parte toţi, cei ieşiţi din şcolile teologice, socotesc ca o
pedeapsă de la Dumnezeu să stea în rândurile fraţilor. De aceea au făcut,
fac şi vor face tot ce vor putea ca să se scoată în evidenţă şi să fie cât mai

21

stăpâni peste ceilalţi şi să preia controlul asupra bisericii. Aceştill produc
certuri şi sunt o sămânţă de dezbinare. Odată ajunşi în "biserică" încearcă
şi reuşesc să atragă oamenii de partea lor, pe care îi folosesc împotriva
celor ce nu s-au frânt în faţa lor. Bărbaţi, femei, tineri, persoane întoarse la
Dumnezeu de curând, oameni care nu ctmosc nici cele mai elementare
rânduieli puse de Dumnezeu între credincioşi , sunt cei mai înverşunaţi
susţinători ai acestor indivizi setoşi după putere şi glorie. Cineva spunea:
"să ferească Dumnezeu să fie sau să intre în Biserica adevărată un om
care a făcut o şcoală teologică" Dar şi cei ce au fost odată sus puşi, pe un
scaun mai înalt între "credincioşi", intră în ei un duh care nu-i lasă să stea
alături şi în rândul celorlalţi fraţi şi cu nici un chip nu vor să audă Cuvântul
Domnului care spune: "în smerenie ~ să privească pe altul cruli

f}..re1iU.S. de el însuşi." Filipeni 2:3

c. "Isus i-a Întrebat: "Despre ce vorbeaţi unul cu altul
pe drum?" Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră

intre ei, ca să ştie cine este cel mai mare. Mar. 9:33,34.

Asta este extrem de curios pentru mine, este un mare semn de întrebare
şi anume: "Cum se pot certa apostolii, pentru şefie, în timp ce Domnul
Isus era cu e1 în trup omenesc?" E adevărat, că chiar atunci, Domnul Isus
nu era de faţă ; dar oare nu ştiau ei că îi vede şi-i aude că se ceartă undeva
pe la dos?

Cearta aceasta a fost destul de mare, încât nu vorbeau unul cu altul.
Biblia spune: "Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră intre ei.
Fiindcă Domnul Isus nu era cu ei, când se certau pentru funcţia de mai
mare, cu siguranţă că Donmul Isus nu este cu aceia care se ceartă pentru
a se instala în funcţia de mai mare între "credincioşi" şi nici cu aceia care
s-au instalat sau au instalat pe alţii, ori au ajutat pe alţii să ajungă în

functia de "mai mari" în "biserici."
'în comparaţie cu "credincioşii bisericilor" de azi.
Certurile pentru scaune se ţin lanţ prin "biserici" sau alte organizaţii

religioase. Nu sunt puţini cei ce nu se pot vedea unii cu alţii, sau au
resentimente dure unul faţă de celălalt, din cauza funcţiilor mai înalte. De
aceea, cea mai mare parte dintre neînţelegerile, dezbinările şi rupturile
intre "credincioşi", este cauza acelor obsedaţi de egoism, mărire, întâietate
sau câştig, de a se scoate în evidenţă, de a avea un nume, de a prelua
controlul şi de a avea puteri asupra celorlalţi de a conduce etc.

Nu numai lupta pentru întâietate, ci şi prejudecăţile care se nasc din
acest război , a distrus spiritual adunările de "credincioşi" (bisericile).
Dispariţia dragostei frăţeşti , a legăturilor sufleteşti, lipsa de interes în
lucrare a celor mulţi etc . se datorează în cea mai mare parte celor ce se
menţin pe posturi înalte în adunări (biserici), deoarece au înlăturat
conducerea Duhului Sfânt şi a Donmului Isus şi conduc ei. De aceea,

22

Duhul Sfânt a părăsit adunările şi Dumnezeu ne-a lăsat în voia minţi
noastre să ne urmăm pornirile noastre. Romani 1:28

Astăzi, dacă s-ar scoate din "biserici" laudele goale ale "celor mari",
vorbele optimiste care sunt seci, rară conţinut, şi păcălelile celor ce se dau
drept buni "slujitori" ai lui Hristos, dacă s-ar scoate politica din rugăciune
şi ar rămânea rugăciunea curată, dacă s-ar scoate arta teatrală şi vrăjitoria
din predicile omiletice, dacă s-ar goli cântarea de tot ce se cântă pentru
ochii oamenilor şi pentru slava de sine, dacă s-ar scoate din toţi
"credincioşii" fariseismul, dacă la ora actuală ar ieşi toţi aceşti demoni şi
alţii din adunări şi dacă Dumnezeu ne-ar deschide ochii să vedem cum
arată în realitate trupul "bisericilor" noastre, n-am vedea decât nişte oase
îmbâcsite de carne putredă şi vene golite de sânge curat de viaţă spirituală
şi umplute cu apă stricată frumos colorată pulsată de o inimă artificială
care a fostAgrefată de "cei mari", în locul inimii adevărate.

d. "Intre voi să nu fie aşa"

"Isus le-a zis: "impăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celor

ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători. Voi să nu fiţi aşa."

Luca 22.25,26

"Isus i-a chemat şi le-a zis: "Ştiţi că domnitorii neamurilor
domnesc peste ele şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire intre voi

să nu fie aşa." Mat 20 . 25,26

"Isus i-a chemat la El şi le-a zis: "Ştiţi că cei priviţi drept

cârmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele şi mai marii lor le

poruncesc cu stăpânire. Dar intre voi să nu fie aşa." Marcu 10:42, 43

În versetele de mai sus, Domnul Isus vorbeşte ucenicilor de: "mai marii",
cârmuitorii, stăpânitorii, domnitorii şi împăraţii celor dinafară şi pe care îi
au şi " credincioşii" de astăzi sub alte nume.

Mai mare· este: o persoană care ocupă un loc de frunte într-o ierarhie,
căpetenie , şef, superior.

Cârrnuitori · persoană care conduce, administrează o instituţie . În
context biblic: persoană care conduce cu stăpânire peste ceilalţi sau
poruncitor.

Stăpânitori, stăpân: persoană sub a cărui putere, autoritate, dominaţie
se găseşte cineva, dominant, dominator.

Stăpânire· A ţine pe cineva sub influenţa sa, sub stăpânirea sa, a
domina, a împiedica pe cineva de la ceva, a ţine în frâu, a struni, a porunci.

Domnitor Domn, persoană care domneşte, stăpâneşte, domină.
Împărat suveran, mare stăpân, mare conducător. (Din "Dicţionarul
limbii române") Isus a spus "Voi să nu fiti aşa." Luca 22.25,26
"Între voi să nu fie aşa". Mat 20. 25,26 "bar intre voi să nu fie
aşa." Marcu 10:42, 43 Domnul Isus trage atenţia de trei ori, să nu aibă
"mai mari", să nu aibă conducători; să nu aibă lideri, să nu aibă cârmuitori

23

ca cei din lume, să nu aibă oameni din aceştia care să se poarte ca stăpâni,
să nu aibă domnitori, să nu aibă împăraţi, să nu aibă oameni care au puteri
deosebite peste ceilalţi ; care să fie şefi , care să aibă poziţii superioare între
ceilalţi , care să aibă autoritate peste ceilalţi , care să-i domine, care să le
ponmcească. Cu un cuvânt, să nu aibă oameni care să deţină controlul
asupra celorlalţi . Isus a spus "credincioşilor" Lui: "să nu aibă oameni din
aceştia. "Dacă are cineva urechi de auzit, să audă." Marcu 4:23.

e . Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru

"oricare va vrea să fie mare Între voi, să fie slujitorul

vostru" Matei 20:26 "Ce/ mai mare dintre voi să fie slujitorul

vostru." Matei 23:11 "oricare va vrea să fie mare Între voi, să

fie slujitorul vostru;" Marcu 10:43 "şi cel ce cârmuieşte, ca cel

ce slujeşte." Luca 22 :26 Slugă este o persoană subordonată altei

persoane şi obligată să execute voinţa acelei persoane care este stăpânu1

lui. Iar "slujitorii" " bisericilor" de astăzi spun că stăpânul lor este

" biserica. " De aceea, ne întrebăm : Are sluga amvoane de unde să ţină

predici şi să dea directive stăpânului? (bisericii)

Când se adună stăpânii la ospăţ, stă sluga în fruntea mesei? (Noi

spunem că mergem la Biserică să ne hrănim, adică la ospăţ)

Ei spun că "bisericile" lor sunt casa lui Dumnezeu; Dar ne întrebăm:

Are sluga metode şi poate închide, după plac, gura stăpânilor după

dorinţă, rară ca stăpânii să poată spune ceva, de teamă că îi dă afară din

casa lor? Vorbeşte sluga cât vrea, în casa stăpânilor, rară să-i pese, dacă

mai au şi stăpânii de spus ceva?

Hotărăşte sluga şedinţele şi sluga le prezidează, aşa cum scrie în

statutul de organizare a " "bisericilor" de azi? Are sluga locul din faţă, în

adunarea stăpânilor, la ospeţe sau la alte întruniri, aşa cum au "slujitorii"

"bisericilor" de azi?

Când stăpânii se adună laolaltă, merge sluga direct în faţă să- şi

manevreze stăpânii după dorinţă, rară ca stăpânii să poată spune ceva, de

teamă că îi dă afară din casa lor? Dacă adunarea este stăpânul, este sluga

conducătorul adunării de stăpâni?

Dacă "biserica" este stăpânul , dă sluga tonul la ceea ce se face în

adunare, când stăpânii se adună laolaltă? Dacă "biserica" este stăpânul,

are sluga puteri şi metode de a-şi impune voinţa asupra stăpânului? Şi

întrebările pot continua încă mult.

Domnul Isus vorbeşte despre nişte " slujitori" adevăraţi care au doar

drepturi de-a slujii alături de ceilalţi slujitori şi nu dreptul de-

a stăpânii, de-a supune, de-a impune.

Domnul Isus n-a vorbit pe dos, ca stăpânii "bisericilor" de azi, care

îi fac pe " credincioşii" lor să creadă că ei sunt "slujitori", în timp ce

stăpânesc ca într-o dictatură despotică.

24

În comparaţie cu "credincioşii" "bisericilor" de azi.
Toate "bisericile" sau formaţiunile religioase şi chiar la toate întrunirile
sunt sau au oameni de care a spus Domnul Isus să nu aibă. Parcă se
întrec, anume, să arate Domnului Isus că nu le trebuie învăţătura Lui şi ei
fac invers. Parcă se întrec cu cei din lume, cu aceleaşi poziţii superioare
între ceilalti; cu aceleaşi puteri, cu acelaşi mod de a stăpâni, de a domina,
de a supun'e, de a impune, celorlalţi vrerea lor. Îşi exercită puterea asupra
fraţilor, prin aceleaşi metode pe care le folosesc cei din-afara "bisericilor."
Cuvintele Domnului Isus care spw1: Voi să nu fiţi aşa." "Între voi
să nu fie aşa." "Dar Între voi să nu fie aşa.", nu ajung la urechile "mai
marilor" religioşi de astăzi şi nici a "credincioşilor" lor. Ca să înşele şi pe
oameni şi pe Dunmezeu "mai marii" religioşi şi-au dat sau li se dă nume de
"slujitori" şi alte nume chiar şi biblice, în timp ce ei stăpânesc prin putere
şi mai ales prin viclenie şi făţărnicie, îară să le pese că: "soarta lui (lor) va

fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor." Matei

24:51 . Ar trebui să fie citite invers cuvintele Domnului Isus, (despre mai
mari) ca să se potrivească cu ierarhiile din adunările (bisericile) de astăzi,
adică: "voi să aveţi mai mari, să aveţi lideri, conducători şi conduceri,
cârmuitori şi stăpânitori şi ierarhii ca neamurile." Spre ruşinea noastră o
spun că: aşa înţeleg "creştinii" de azi învăţătura Domnului Isus, exact pe
dos şi nu vor să audă şi să vadă ce a spus Domnul Isus la acest capitol

t. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic;

"Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; şi cel ce
cârmuieşte, ca cel ce slujeşte." Luc.22 .26

lsus ... le-a zis: "Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să
fie cel mai de pe urmă din toţi" Marcu 9 35

"Mai mare" înseamnă superior celorlalţi, căpetenie, şef ect. Sau
om înaintat în vârstă"

Mai mic, înseamnă ceva care se află sub dimensiunile obişnuite,
sau care se află pe o treaptă inferioară într-o ierarhie. Sau mai tânăr,
sau care are mai puţini ani între fraţi.

p.i.n.t.â1 înseamnă primul ca importanţă, ca valoare, ca rang.

Intâietate, înseamnă prioritate în raport cu ceilalţi .
Iar cel mai de pe urmă, înseamnă ultimul, de la sfârşit, în spatele
altora.(Din "Dicţionarul limbii române")
După ce ucenicii se certau, pentru că fiecare voia să fie mare, deci
căpetenie , şef superior celorlalţi; Domnul Isus îi aşează jos şi le spune:
"cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; Această poruncă nu
lasă loc nici unui apostol să fie mai mare între ceilalţi apostoli şi dacă
" credincioşii" de azi ar crede în Domnul Isus, n-ai mai vedea oameni
mai mari în funcţii şi slujbe prin "biserici" sau printre "credincioşi", ci

doar mai mari de ani, mai bătrâni.

25

g. "Cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă
din toti." Marcu 9 35

Domnul Isus a văzut şi o ;ltă plagă care poate distruge legătura
Duhului şi armonia din familia Lui. Această plagă este dorinţa unora de a
avea întâietate între fraţi, qe a avea prioritate. De aceea a dat o a doua
poruncă care este tot atât de mare şi chiar mai severă ca cea dinainte şi
zice: ce/ dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi." ~
se aşeze în unna celor de_pe unnă._Cu aceste cuvinte, Domnul Isus a

măturat cu desăvârşire dintre apostoli şi dintre credincioşii Lui, dorinţa
celor care umblă după scaune mai înalte sau cărora le place să se afişeze
şi să li se dea întâietate între " credincioşi ." Eu înţeleg din aceste cuvinte

că, dacă "credincioşii" ascultă ce a spus Domnul Isus, în versetele acestea,
nu mai pot avea între ei " mai mari" şi " întâietăţi. " Din moment ce, cel ce
vrea să aibă întâietate este cel mai de pe urmă din toţi şi cel ce vrea să fie
mai mare, este ca cel mai mic, asta înseamnă că nu mai sunt oameni " mai
mari" şi cu "întâietate", între cei ce cred în Isus şi fac voia Lui. Domnul
Isus a spus aceste două fraze care nu se pot manipula: Repetăm:

"cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic;" Luc.22.26
"cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi"
Marcu 9:35 . Deci, odată cu venirea Sa, Domnul Isus aşează o nouă ordine
de vieţuire între credincioşii Lui. Ordinea aceasta este imposibil de realizat,
pentru orice om care nu este născut de sus . Ea se poate realiza numai cu
oameni "născuti din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu" 1 Petru 1:23.
În afară de o~eni născuţi din nou, prin cuvântul lui Dumnezeu, nici o
grupare religioasă sau lumească, nu are viaţă lungă, rară grade ierarhice,
nu are sorţi de izbândă, dacă se întemeiază pe modelul acesta dat de
Domnul Isus Bisericii Sale. De aceea, Biserica lui Dumnezeu este unică pe
pământ. Modelul de vieţuire a Bisericii lui Isus, nu poate fi copiat de
"biserici" false şi nici de alte organizaţii lumeşti. Forma aceasta de
administrare şi vieţu.ire a fraţilor împreună, este un test prin care se cunoaşte
Biserica adevărată. In Biserica adevărată pe cei " mai mari" îi cauţi printre
cei mai mici. Pe cei dintâi îi cauţi prin spatele celor de la urmă .

Îri comparaţie cu "credincioşii" "bisericilor" de azi.

Ori de câte ori vrei să discuti aceste cuvinte cu mai marii "bisericilor",dar
şi cu oamenii lor, întotdea~a sar la "slujire". Întotdeauna mută discuţia
pe slujire . Ei nu vor să vadă că tema principală, (de care se ocupă Domnul
Isus aici) este ierarhia, poziţia de mai mare, stăpânirea sau controlul asupra
celorlalţi , şi apoi slujirea. Apostolii nu s-au certat pentru că n-au încăput
la slujire, ei s-au certat pentru că fiecare voia să fie conducător, şef, lider
sau mai mare, ca să aibă controlul asupra celorlalţi . De aceea, în primul
rând, Domnul Isus arată poziţia şi locul slujii în casa stăpânului şi apoi
slujirea. Şi prin aceasta, Domnul Isus, ne arată şi nouă locul nostru între
fraţi şi în adunare şi apoi slujirea. Rămânem surprinşi, când "credincioşii"

26

cu care stai de vorbă despre aceste texte, vorbesc de parcă nici nu ar fi
fost vorba de poziţia sau locul slujii în casa stăpânului. Este interesant să
vezi cum îndoctrinarea te face să pierzi simţul realităţi . Nu vor să înţeleagă
că subiectul principal (în aceste capitole), este dărâmarea şi desfiinţarea
ierarhiei şi apoi slujirea.

Eu nu cunosc vre-o Biserică, adunare sau organizaţie, zis creştină,
care să nu aibă "mai mari" în funcţii sau slujbe sau oameni cu întâietate.
Nimeni nu mai crede şi nu vrea să audă cuvintele Domnului Isus, de mai
sus. Nimeni nu le predică, nimeni nu le învaţă, şi foarte puţini (dacă mai
sunt) ştiu că sunt scrise în Biblie şi spuse de Domnul Isus. Oricine vrea
să facă de cunoscut aceste cuvinte , ale Domnului Isus, în adunările
"creştinilor" de azi, este socotit ca un om răzvrătit, care vrea să tulbure
rânduiala lor, nelegiuită de Scripturi, pe care o cred sfântă .

, Conceptia generală este că trebuie să fie unul sau unii care să aibă
autoritate şi să-i dirijeze pe ceilalţi. Faptul curios este, că toţi spun că modelul
lor de viaţă spirituală este scris în Scripturi şi toţi se laudă că cred în Isus,
dar cu faptele îşi tăgăduiesQ_Qredinţa. Nu vor să audă sau să creadă cuvintele
Domnului Isus de mai sus şi cu nici-un chip nu vor să le trăiască /

h. Dacă...nu vă v~ti face ca nişte copilaşi, cu nici un
chip nu veţi intra în lmpărăţia cerurilor

După ce Domnul Isus a spus să nu aibă "mai mari" şi întâietăţi: " a

luat un copilaş şi 1-a aşezat în mijlocul lor; apoi 1-a luat în braţe şi le-

a zis: "Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi intoarce la Dumnezeu şi nu
vă veţi face ca nişte copilaşi. cu nici un chip nu veţi intra in Împărăţia

cerurilor" "Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare. "
Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu

ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra in ea!" Marcu 10:15 ,.dacă nu

vă veţi intoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, ~
un chip nu veţi intra in Împărăţia cerurilor" Matei 18:3 "Fiindcă cine

este cel mai mic între voi toţi, acela este mare." Luca 9:48 (Cuvintele
acestea sunt spuse de Domnul Isus ucenicilor când ce certau pentru a
ajunge mari. )

Sunt mai multe păcate grele de care scrie în Biblie, că cei ce trăiesc în
ele, nu vor intra sau moştenii împărăţia lui Dumnezeu, exemplu: "preacurvia,

curvia, necurăţia, desfrânarea, inchinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile,

certurile, zavistiile, mânii/e, neînţelegerile, dezbinările, certurile de

partide, pizmele, uciderile, beţiile , îmbuibările şi alte lucruri

asemănătoare cu acestea.... cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni
Împărăţia lui Dumnezeu" Galateni 5:19-21

"Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu?

Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la

idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici

cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii D..lL'LM

27

moşteni Împărăţia lui Dumnezeu." 1 Corinteni 6:9 ,1O Aceste sunt câteva
păcate grele, despre care Biblia spune simplu, că cei ce le au şi trăiesc în
ele, nu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Dar când e vorba despre
păcatul de a fi pus, ales, ridicat, instalat într-o slujbă sau într-o poziţie mai
înaltă sau de mai mare între fraţi, acestora Donmul Isus le zice: ,.cu nici un

chip nu veţi intra in Împărăţia cerurilor" "Fiindcă cine este cel mai

mic intre voi toti, acela este mare."

În compar~ţie cu "credincioşii" "bisericilor" de azi

Partea aceasta de Scriptură este inexistentă între "credincioşii" de
astăzi. Păstorii, preoţii, liderii şi mulţimea aceasta de "mai mari" de toate
felurile, nu pot vorbi despre ei înşişi că nu vor moşteni cu nici un chip
împărătia lui Dumnezeu. Iar credinciosul de rând nu poate spune mai
marelui lui că, cu nici un chip nu va moşteni Împărăţia lui Dumnezeu
Deoarece credinciosul de rând este implicat şi el în acest păcat, pentru că,
cu ajutorul lor este ridicat cel mai mare între " credincioşi", şi el îl vrea, îl
votează, îl acceptă, îl plăteşte, îl laudă, şi-! susţine. Eu văd în această
învăţătură a Domnului Isus că nici "mai marii" "credincioşilor" de azi şi
nici supuşii lor: "cu nici un chip nu veţi intra in Împărăţia cerurilor"

i. Mai bine o piatră de moară

"Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti

micuţi, care cred in Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o

piatră mare de moară şi să fie inecat in adâncul mării." Matei 18:6.

Cuvintele din ve~setul acesta sunt spuse de Domnul Isus, tot la lecţia
aceasta de şefie. In toate cazurile, cei ce luptă pentru a fi mai mari sau
pentru întâietate, angrenează în aceste bătălii şi pe cei mai slabi în credinţă
sau mai de curând întorşi la Dumnezeu. De multe ori aceştia "mai mici"
sunt cei .mai înverşunaţi apărători şi susţinători a celor mari. De aceea
Domnul Isus spune: "oricine va face să păcătuiască pe unul din

aceşti micuţi, care cred in Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de

gât o piatră mare de moară şi să fie inecat in adâncul mării."
Privind cu ochi deschişi, prin cuvântul Domnului Isus, la faptele care le
fac cei mari, implicându-i pe cei mici în lupta lor pentru întâietate şi putere,
putem crede rară teamă de greşeală că: "ar fi mai de folos să i se atârne

de gât o piatră mare de moară şi să fie inecat in adâncul mării. "

Cuvintele acestea sunt grele, dar sunt spue de Domnul Isus.

j. Ce este înăltat între oameni, este o urâciune
înaintea lui Dumnezeu

"Isus le-a zis: "Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi inaintea

oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ,,_c_e

este inălţat intre oameni, este o urâciune inaintea lui Dumneze~

Luca 16:15. Domnul Isus spune cuvintele acestea fariseilor care erau
"cei mai " credincioşi" între " credincioşii" din vremea de atunci . Nici
astăzi nu avem asemenea "credincioşi" ca fariseii din versetul de mai

28

sus . Biblia spune că fariseii • "Fariseii, şi toţi Iudeii nu mănâncă fără

să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, ... Şi când se intorc din

piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. sunt multe alte obiceiuri

pe care au apucat ei să le ţină, precum : spălarea paharelor, a

ulcioarelor, a căldărilo r şi a paturilor. Marcu 7:3 ,4. "Fariseul sta în
picioare şi a inceput să se roage in sine astfel: "Dumnezeule, Îţi

mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi,

preacurvari sau chiar ca vameşul acesta." Luca 18: Il. Şi chiar acestor
oameni, Domnul Isus le spune că sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
Era o mare îndrăzneal ă să spui lucrul acesta despre asemenea oameni,
care se străduiau să fie un model de cinste, de curăţenie şi "credincioşie"
pentru ceilalţi . Erau priviţi ca pe nişte oameni deosebiţi de sfinţi, care au
trecere mare înaintea lui Dumnezeu şi le dădeau bani ca la nişte sfinţi .
Până şi văduvele şi săraci , dădeau din puţinul lor, ca aceşti oameni sfinţi
să nu ducă lipsă, citim. "Vai de voi, cărturari ~ Pentru

că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi

rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă . " Matei 23:13

este ce se întâmplă astăzi cu plătiţii bisericilor.
Domnul Isus vorbeşte de oameni care sunt înălţaţi între oameni şi

de oameni, care se folosesc de sfinţenie, de curăţenie fizică şi aparent
spirituală. De oameni care se străduiesc să fie buni înaintea oamenilor,
cu scopul ca oamenii să-i înalţe între ceilalţi , ca oamenii să le acorde o
atenţie mai deosebită şi să- i socotească într-o poziţie mai deosebită de
ceilalţi şi omenii să-i răsplătească cu bani sau cu onoruri. Domnul Isus
le spune acestor oameni că sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu, adică
ceva de nesuferit şi de ne suportat. "ce este înălţat între oameni, este
o urâc iune inaintea lui Dumnezeu." Domnul Isus rosteşte aceste
cuvinte grele ca "credincioşii" lui să rămână la cele smerite şi să nu
umble după slava oamenilor. .,Aveţi aceleaşi simţiminte unii faţă de

alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite .

Să nu vă socotiti singuri intelepti." Romani 12:16
În comparaţie cu "cred,incioŞii" "bisericilor" de azi.
Nu-mi face p l ăce re să compar versetul de mai sus cu ceea ce se

petrece astăzi între "credincioş i . " Nici nu ţin minte ca în cei peste şaptezeci
de ani petrecuţi prin "biserici", să fi auzit vreun predicator sau pe altcineva
vorbind din acest verset. L-am amintit de câteva ori unor "credincioşi",
dar am observat că nu-l cunosc şi nici nu vor să audă cuvintele Domnului
Isus din acest text. Este adevărat că sunt cuvinte grele, dar sunt spuse de
Domnul Isus şi ar trebui să le luăm în seamă, dar n-am găsit "credincioşi"
care să le creadă, dovadă că nimeni nu se fereşte de poziţii mai înalte între
"credincioşi" şi nici gând să spună celor mai mari între "credincioşi" şi să
le arate care sunt consecinţele înălţării lor între fraţi. Astăzi este socotit ca
o blasfemie să spui că: "Domnul Isus a spus că ,cei mari, din "bisericile"

29

noastre " sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu" şi eşti socotit ca un om
de nimic care nu trebuie luat în seamă, ci înlăturat, (dacă îndrăzneşti să
spui aceste cuvinte) cu toate că sunt ieşite din gura Domnului Isus. Aşa
că în vremea noastră credinţa în Isus este un semn de întrebare. "Dar

când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?" Luca 18:8.

Deci a venit vremea. Oameni socotiţi ca cei mai buni ai "bisericilor" , parcă
se întrec în lupta după poziţii înalte între "credincioşi . " Ei nu cred în
Domnul Isus şi nici nu vor să ştie că atunci când oamenii îi înalţă devin: "o

urâciune inaintea lui Dumnezeu."

Dacă "credincioşii" de astăzi ar crede cuvintele Domnului Isus din
acest verset, n-ai mai vedea ierarhii şi ierarhi "bisericeşti", n-ai mai vedea
lideri printre "credincioşi ." N-ai mai vedea.păstori şi preoţi etalându-se pe la
amvoane şi altare, care sunt făcute anume ca mijloc de etalare şi scoatere în
evidenţi a elitei " "bisericeşti ", n-ai mai auzi "credincioşi" şi mai ales
credincioase preamărind în rugăciunile lor pe preoţi, păstori, lider şi alţi
duhovnici, deoarece n-ar mai fi lideri, păstori şi preoţi ca cei de azi.

N-ai mai auzi predici, cu cuvinte spuse cu scopul de a scoate în
evidenţă sau de a-i scoate în evidenţă pe cei sus-puşi, deoarece n-ar mai
fi sus puşi. N-ar mai fi certuri pentru scaune şi ar dispare aceea blestemată
ură tacită sau trâmbiţată produsă de faptul că alţii n-au ajuns să stea mai
la înălţime, pentru că n-ar mai fi înălţimi~ N-ar mai fi oameni care să zgâlţâie
de scaune să cadă cel de mai sus şi să se aşeze_ el sau favoriţii lui, pentru
că n-ar mai fi scaune mai înalte decât celelalte. N-ar mai fi acest război
murdar, care se desfăşoară în umbră în fiecare "biserică" şi care ucide
atâtea suflete şi produce atâţia morţi spiritual şi atâtea răni care nu se mai
vindecă niciodată şi care puroiază ori de câte ori omul este lovit sau se
loveşte el de cineva. N-ar mai fi atât dezgust la vederea liderilor "bisericeşti"
fluturându-şi neprihănirea prin adunări . Dacă ar crede în Isus şi cuvântul
Său s-ar speria când ar auzi cuvintele Domnului Isus când spune: "ce este
inălţat intre oameni, este o urâciune inaintea lui Dumnezeu." şi s-ar
pocăi şi ar căuta să împlinească cuvântul Domnului care spune. "in

smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el insuşi." Filipeni

2:3

Dar astăzi nu mai este temere de Dumnezeu, nici la "credincioşi" şi mai
ales la cei ce sunt înălţaţi între "credincioşi", dovadă că toţi "mai marii" lor
luptă să fie cât mai înălţaţi între "credincioşi" şi "credincioşii" luptă să-şi
înalţe "mai marii" cât mai sus; nici prin gând nu le trece că datorită acestui
fapt, însuşi Domnul Isus a spus că sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu şi
uni şi alţii. Faptele vorbesc că "credincioşii" de astăzi nu mai cred în Domnul
Isus şi parcă nu mai este credinţă adevărată pe pământ?" Luca 18:8

*

"În toate zilele Mă intreabă, şi vor să afle căile Mele, ca un

neam, care ar fi infăptuit neprihănirea, şi n-ar fi părăsit legea

Dumnezeului său." Isaia 58:2

30

"Fiecare să se păzească de prietenul lui, şi să nu se Încreadă În
nici unul din fraţii săi; căci orice frate caută să Înşele" Ieremia 9.4,5

A doua lecţie de şefie: de ce?

(Ca să ·se înţeleagă bine ce nu se înţelege astăzi.)

a. "Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună

cu fii ei şi 1 s-a inchinat, vrând să-I facă o cerere, El a intrebat-o: "Ce

vrei?" "Porunceşte" t-a zis ea .,ca. in Împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei

să şadă unul/a dreapta şi altul la stânga Ta." Mat 20. 20,21 ·

"Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi t-au zis:
"Învăţătorule, am vrea să ne faci ce- Ţi vom cere." El le-a zis: "Ce voiţi

să vă fac?" "Dă-ne" t-au zis ei "să şeclem unul la dreapta Ta şi altul la

stânga Ta, când vei fi imbrăcat in slava Ta." Marcu 10:35-37 Fiii aceştia

ai lui Zebedei erau doi dintre cei doisprezece apostoli. Ei erau dintre cei ce

se certaseră pentru a fi "mai mari" şi şefi între apostoli. Ei au participat la

lecţia de şefie pe care le-o ţinuse Domnul Isus. Au înţeles lecţia, adică, că

aici pe pământ nu trebuie şi nu au voie să fie "mai mari" ; adică să aibă
funcţii şi slujbe mai înalte decât ceilalţi Şi au înţeles că trebuie să fie fraţi

egali. De asemenea au înţeles de la Domnul Isus că pofta sau boala care te

face să tânjeşti după o poziţie mai înaltă între fraţi, poate fi stinsă, sau

vindecată, aşezându-te în spatele celorlalţi , privindu-i mai presus decât

pe tine, (Filipeni 2:3) spălându-le picioarele (Ioan 13:14) şi slujindu-le ca

un rob, nu ca un stăpân (Marcu 10:44) Adică slujindu-le rară plată, rară

recompense materiale sau morale şi dându-le voie să-ţi slujească şi ei ţie

în acelaşi mod.

Dar a mai rămas ceva. Ei credeau că această rânduială le-a dat-o

Domnul Isus, ca s-o ţină doar aici pe pământ. Din context se înţelege că ei

credeau că atunci când va veni împărăţia lui Dumnezeu şi când Domnul
Isus va fi Domn şi Împărat al acestei împărăţii, atunci vor fi oameni investiţi

cu puteri deosebite . Ei vedeau ranguri, slujbe înalte, ierarhii, slujbe

superioare şi inferioare. Toate le comparau cu ceea ce vedeau la pământeni.

De aceea ei cer că, atunci când Domnul Isus va veni şi va fi primul, ei să fie

pe locul doi şi trei "unul la dreapta şi altul la stânga" Lui, ca toţi cei ce
vor veni să se închine înaintea Domnului Isus, să se plece şi înaintea lor.

Dar: "Isus le-a răspuns: "Nu ştiţi ce cereţi." Marcu 10:38. Sigur că acolo va

fi un alt mod de viaţă, un alt sistem de administrare deosebit de cel de pe

pământ şi poate de aceea Domnul Isus Le-a zis : "Nu ştiţi ce cereţi."
Ce mi se pare curios este că firea pământească încă nu i-a părăsit.

Ceva din interiorul lor le dicta să lupte pentru cele mai înalte funcţii posibile,

să fie aşezaţi pe cele mai înalte trepte posibile, şi pe cele mai înalte culmi

ale împărăţiei cerurilor atunci când: "Dumnezeul cerurilor va ridica

noastre " sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu" şi eşti socotit ca un om

31

o Împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată şi care nu va trece sub

stăpânirea unui alt popor. Daniel 2:44

b. "Dă-ne" I-au zis ei "să şedem unul/a dreapta Ta şi altul
la stânga Ta, când vei fi Îmbrăcat În slava Ta." Mare lucru!

La întrebarea Domnului Isus: "Puteţi voi să beţi paharul pe care am

să-I beau Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat

Eu?" Ei au răspuns cu " da": "Putem" au zis ei." Marcu 10:39
Asta înseamnă că ei erau pregătiţi să sufere şi chiar să moară răstigniţi

pe cruce numai să ajungă: "unul la dreapta şi altul la stânga"
Domnului Isus când va veni în slava Sa, ca cel mai mare împărat din câţi a
văzut vreodată cerurile şi pământul înafară de înaltul Dumnezeu. Dar
Domnul Isus nu le promite această cinste, ci le spune: "cinstea de a

şedea la dreapta sau la stânga Mea, nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea

este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită." Marcu 10:40

În comparaţie cu "credincioşii" "bisericilor" de azi.
Exisă un duh (eu îl numesc demonie) care nu-l lasă pe om să asculte
de Dumnezeu care spune: "Nu umblaţi după lucrurile inalte, ci rămâneţi

la cele smerite. " Romani 12: 16. "Dumnezeu stă impotriva celor mândri,

dar dă har celor smeriţi." Iacov 4:6 Chiar şi în lume s-au găsit oameni care
au trecut prin suferinţe grele şi şi-au riscat chiar viaţa pentru a ajunge să­
şi facă un nume, sau să poată da ei tonul şi corul să le cânte glorie . Dar
întrţ) noi, cei de astăzi (ce ne numim "credincioşi"), situaţia trebuia să se
schimbe, dar nu s-a schimbat.

Domnul Isus spune: " De ce-Mi ziceţi: "Doamne, Doamne!" şi nu
faceţi ce spun Eu?" Luca 6:46) Aceasta înseamnă că n-are rost nici să ne
rugăm, dacă nu facem ce zice El. Dar noi nu ascultăm cuvântul Domnului
care spune: "Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru

ca, la vremea Lui, El să vă înalţe." 1 Petru 5:6. De aceea, oricine se va
smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare in lmpărăţia cerurilor.

Matei 18:4.

Dumnezeu ne-a promis că va veni un timp când ne va scăpa de
această plagă a smereniei şi a umilinţei pe care aici pe pământ ar trebui să
o purtăm ca pe o floare rară, deoarece ne-a promis că va veni şi vremea
înălţării noastre. Dar realitatea dură este, că " credincioşii" actuali au călcat
şi calcă în picioare aceste flori ca pe nişte buruiene f"ară preţ, }ără valoare,
cu toate că fără ele, cu nici un chip nu putem intra în lmpărăţia lui
Dumnezeu : "Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi intoarce la
Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi
intra in lmpărăţia cerurilor. Matei 18.3 Peste tot, între "credincioşii"
de azi, sunt oameni care umplu mereu paharul pedepsei veşnice, pentru
că nu- şi pot potoli setea de glorie şi înălţare între fraţi . Iar sub numele de
slujitori ai lui Dumnezeu şi ai Bisericii, calcă în picioare învăţăturile

Domnului Isus.

32

c. "Cei zece, când au auzit lucrul acesta, au inceput să se
mânie pe Iacov şi pe Ioan." Marcu 10:41

Pentru a doua oară începe cearta, între apostoli, din cauza şefiei . Cei
zece când au văzut că Iacov şi Ioan nu mai discută cu ei şi merg direct la
Domnul Isus ca să ceară să-i pună " mai mari", ba încă îşi mai iau şi pe
mama lor ca să pună o vorbă bună pentru ei, de aceia, cei zece s-au mâniat
pe cei doi. Adică, ei au trecut peste cei zece şi voiau să stăpânească cu
orice preţ. Cât timp această frustrare a rămas în mintea celor zece, nu ni se
spune. Dar cu siguranţă că după primirea Duhului Sfânt au fost curăţiţi,
atât de duhul de întâietate şi de mărire, cât şi de invidia care o aveau
asupra celor doi. Dovadă, că după primirea Duhului Sfânt, apostolii altfel
se poartă, altfel lucrează şi altfel vorbesc .

Numai cu ajutorul Duhului Sfânt se poate birui în această luptă cu
demonii întâietăţii, a egoismului şi a duhului de mărire; numai: "prin

spălarea naşterii din nou şi prin innoirea făcută de Duhul Sfânt",

(Tit 3:5) pot oamenii să se schimbe. O întrebare normală se pune: "De cei-
a lăsat Domnul Isus să ajungă la ceartă şi la mânie din cauza dorinţei de
întâietate şi de mărire? "El insuşi ştia ce este in om." Ioan 2:25. De ce
a lăsat acest gând să coacă în mintea lor şi să fie dezbătut cu ceartă de
două ori şi scris de cinci ori, în cinci locuri, în trei evanghelii? (Mate 20.20-
28 Marcu 9. 33-37 Marcu 10.35-45 Luca 9.46-50 Luca 22.24-27). Mă întreb:
Oare nu pentrucă Domnul Isus a văzut distrugerile şi acest dezastru care
1-a făcut şi-1 face setea după întâietate, după profit moral sau un trai
comod? Rămânem uimiţi cu câtă uşurinţă se spune despre cei înălţaţi între
credincioşi: "Dumnezeu i-a pus", "Dumnezeu îi vrea", etc. în timp ce
Biblia spune: "ce este înălţat intre oameni, este o urâciune inaintea

lui Dumnezeu." Luca 16.15.

"Oricine o ia inainte şi nu rămâne in învăţătura lui Hristos, n-are
pe Dumnezeu." 2 Ioan 1:9

"să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, 11oan
4:1

Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică
impotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând il facem rob

ascultării de Hristos. 2 Corinteni 10:5

Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă
tircoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.
1 Petru 5:8

Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşerte; căci din pricina acestor
lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.

Efeseni 5:6

33

Câteva din cele mai importante texte, din Scripturi,
cu care "ma.i marii" "bisericilor" îşi apără poziţiile de
lideri şi de duhovnici ai "bisericilor" .

11 puneti-Mi deoparte "Faptele Ap. 13.2

'(Pentru instalare, sau dezinstalare?)

"ia seama bine la citire" 1 Timotei 4:13

"Duhul Sfânt a zis: "Puneti-Mi deoparte pe Barnaba şi pe
Sau/ pentru lucrarea la care i-am chemat" Faptele Ap. 13.2

Acesta este unul din textele de bază pentru actualii "slujitori
duhovniceşti" şi este folosit pentru instalarea de slujitori în slujbe
duhovniceşti în "biserică." Mai este şi un text de apărare împotriva celor
ce condarnnă instalarea de predicatori sau conducători. Şi-1 mai citesc, din
când, în când, (dar în mod fugitiv), ca să amintească oamenilor, că Domnul
a cerut Bisericii să-şi pună predicatori.

Înainte de a trece mai departe să citim textul mai pe larg, ca să ştim
despre. ce este vorba: "În Biserica din Antiohia erau nişte prooroci şi

învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen,

care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul. Pe când

slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis· , Puneţi-Mi deoparn

pe Batnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat." Atunci,

după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei, şi i-au

lăsat să plece. Barnaba şi Saul, trimeşi de Duhul Sfânt, s-au coborât

la Seleucia, şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru." Faptele Ap.

13.1-4. Am citit prin cărţi şi am auzit de zeci şi poate chiar de sute de ori,
pe duhovnicii "bisericilor" şi pe oamenii lor, predicând din acest text, sau
făcând aluzie la acest text. Şi întotdeauna înţelegeam că:

1. Că Biserica a pus şi trebuie să pună deoparte, (să aleagă să instaleze
să voteze) oameni capabili să facă slujbe duhovniceşti: (Să predice, să
boteze, să dea cina, să cunune, să înmormânteze, să facă evanghelizări să
rezolve problemele, să conducă etc).

2. Că Biserica din Antiohia s-au rugat şi-a postit, ca Dumnezeu să-i
dea aceşti oameni ca să poată fi instalaţi în aceste slujbe. Că şi noi trebuie
să facem la fel.

3. Că atunci când îi pune deoparte pentru lucrarea din Biserică, alţi
oameni, cu slujbe mai înalte, trebuie să- şi pună mâinile peste ei,
încredinţându-le slujba de slujitori, (lucrători, predicatori, conducători, să
împartă cina, să boteze, să cunune, etc .).

4. Dar cel mai grav era, că după predicile lor, înţelegeam, că nu toţi
"credincioşii" sunt puşi deoparte pentru slujire.

Toate cele de mai sus sunt pretenţii false Una scrie în text şi alta ne
învaţă "slujitorii bisericii." Biblia vorbeşte despre aceşti doi oameni
(Barnaba şi Pavel) că au fost chemaţi, puşi deoparte, pentru lucrul

34

Domnului şi lucrau cu mulţi ani înainte de această punere deoparte . Aici
este vorba de "punerea deoparte" pentru a-i scoate din Biserica din
Antiohia şi pentru a-şi continua slujba pentru care au fost chemaţi şi puşi
deoparte cu mai muţi ani de zile înainte.

Iar dacă citim textul cu atenţie, vedem că nu este vorba despre Biserica
adunată la un loc pentru a hotărî punerea deoparte a celor doi. Aici este
vorba despre cinci oameni care se găseau în Biserica din Antiohia şi se
pare că nici unul nu era din Antiohia Saul (Pavel) era din Tars; (Faptele A.

9.11) Barnaba era din Cipru, (FapteleA.4.36). Luciu era din Cirena, (Faptele
A.l3.1). Manaien era crescut împreună cu cârmuitorul Irod.(vers 1) (Deci
e greu să credem că ar fi fost crescut în Antiohia.) În Biblie, numele de
Simon I-au avut mai mulţi fraţi ; dar nici despre unul nu se spune că ar fi
fost din Antiohia.

Înţelegem, că aceşti cinci oameni s-au întâlnit în Antiohia, unde era
o Biserică mare şi unde s-au hotărât să postească şi să se roage . (La
început frati care simţeau chemarea, mergeau din loc în loc, vorbeau
oamenilor despre Domnul Isus şt întăreau Bisenctle pe unde aJungeau.
Biblia nu vorbeşte despre o Biserică de piatră, lemn sau alte materiale, iar
Scripturile ne învaţă că creştinii, adunaţi sau împrăştiaţi pe la treburile lor
zilnice, sunt Biserica din acea localitate, deoarece ei sunt Biserica).

Citim din nou vers.2: ,.Duhul Sfânt a zis · "Puneţi-Mi deoparte pe
Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i -am chemat." D..e.ci
Duhul sfânt a zis! Astăzi, dorinţa unor oameni din "biserică", vrerea lor,
voinţa lor, este luată drept Duhul Sfânt. Groaznic! : "oricine va huli

impotriva Duhului Sfânt, nu va căpăta iertare in veac: ci este vinovat

de un păcat veşnic." Marcu 3:29.

Năzbâtiile din capul unora, (de a-şi alege predicatori, care să le predice
pe plac), sunt numite şi luate pe nedrept, voinţa Duhului Sfânt. Nu este
aceasta o hulă împotriva Duhului Sfânt? Cu ce biblie pot ei dovedi, că .
Dumnezeu a dat o tagmă de predicatori în Biserici, care să le predice după
plac şi să înlăture slujba fiecăruia şi pe cei ce vor să slujească altora:
"după puterea pe carei-o dă Dumnezeu:" 1Petru 4:11 . Apoi ne întrebăm :
"Cum pot slujitorii actuali să vorbească din acest text şi-! înfăţişează în
faţa oamenilor chiar pe dos şi oameni îl cred invers!" (Barnaba şi Pavel
mai stătuseră un an în Antiohia. Faptele A.11.26.) Dar, pentru înţelegere,
citim versetele care urmează textului discutat; de la 3-6: "Atunci, după ce

au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei, şi i - au lăsat să

~- Barnaba şi Saul, trimeşi de Duhul Sfânt, (Deci Duhul Sfânt ia pus
deoparte şi Duhul Sfânt ia trimis nu alţi oameni) s-au coborât la Seleucia,

şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru. Ajunşi la Salamina, au

vestit Cuvântul lui Dumnezeu in sinagogile Iudeilor. Aveau de

slujitor pe Ioan. După ce au străbătut toată insula până la Pafos.
Înţelegem acum cuvintele Duhului Sfânt care spune: "Puneţi-Mi

35

deoparte ... pentru lucrarea la care i-am chemat." Ei au fost chemaţi
să plece din loc în loc; să vorbească oamenilor despre Isus şi să întărească
Bisericile pe unde ajung; nu să fie instalaţi ca predicatori în Biserică.

Bisericile Bibliei nu au slujitori, fiindcă sunt formate din slujitori. Şi
fiecare credincios are trimiterea şi împuternicire de la Domnului Isus, să
plece la cei necredincioşi sau să lucreze în Biserică : .,după darul pe care

1-a primit." "Apoi le-a zis: .,Duceţi-vă in toată lumea, şi propovăduiţi

Evanghelia la orice făptură . " Marcu !6: !5. sau "fiecare din voi să

slujească altora după darul pe care 1-a primit." I Petru 4:!0 .,Noi, deci,

suntem trimeşi împuterniciţi ai lui Hristos;!" 2 Corinteni 5:20

Astăzi nu se pune întrebarea ce se întâmplă dacă spui: " Stai, Doamne"
să vedem dacă "biserica" mă trimite şi dacă cei mari ai "bisericii" sunt de
acord." Nimeni nu vrea să ştie că, dacă nu intri în slujbă Iară acordul
" bisericii" sau a "mai marilor" ei, sau a altora, insulţi pe Dumnezeu, pe
Domnul Isus şi Duhul Sfânt, care te-a pus în slujbă atunci când ai intrat în

familia lui Dumnezeu.
Nimeni nu vrea să ştie că, dacă vre-o "biserică" obiectează că ai

intrat în slujbă Iară acordul ei, aceea "biserică" nu mai este Biserica lui
Dwnnezeu. (D.acă te ROrti si lucrezi potrivit cu ce e.ste...sQjs). Nimeni nu
vrea să ştie că acei oameni, care au pretenţia să nu lucrezi Iară acordul lor,
nu mai sunt oamenii lui Dumnezeu şi că nu mai trebuie luaţi în seamă, ci
îndemnaţi la pocăinţă. Bisericile lui Dumnezeu şi oamenii lui Dumnezeu,
nu numai că se bucură că îţi faci lucrarea, ci te şi ajută, ori cât de slab ai fi .
Nu te opresc şi nici nu- şi fac programe meşteşugite, în aşa fel ca să nu
poţi face nimic în "biserică" Iară voia lor.

Apoi slujitorii actuali, spun s-au dau de înţeles, că Biserica sau rugat
ca Dumnezeu să le facă de cunoscut, care sunt oamenii pe care să-i pună
în slujbă şi să le dea pe cel potrivit. Biblia nu spune că Biserica s-a rugat
pentru ca Dumnezeu să le trimită pe cineva să-I pună deoparte pentru
lucrare, ci numai după ce i-a pus deoparte, la porunca Duhului Sfânt, s-au
rugat pentru ei. Era normal ca fraţii să se roage pentru oricine pleacă să
facă o slujbă pentru Dumnezeu, mai ales că plecarea aceasta era cu riscul
vieţii. Aceasta era o plecare la, cei pierduţi din lume şi să întărească fraţii pe
unde ajung în călătoria lor. In timpurile acelea aceste călătorii se făcea
până şi cu preţul vieţii lor. Nu era o punere deoparte pentru a se instala în
vreo Biserică

Biblia spune că Dumnezeu a pus deoparte pe fiecare credincios
( pentru o slujbă în Biserică ~ acum oamenii sunt păcăliţi de "cei mari",

punându-i să se roage ca Dumnezeu să le dea numai unul sau câţiva, ca
să fie puşi deoparte şi nu vor să vadă că ac~a îi va înlătura pe ceilalţi

l din lucrare. Cei mari ştiu că oameni puşi să ·se roage ca Dumnezeu să le

dea un predicator, vor crede că Dumnezeu i-a binecuvântat cu el şi îl
vor susţine. (Rugăciunile şi îndemnurile pentru alegerea şi susţinerea

36

slujitorilor duhovniceşti, aleşi special, este o politică murdară în adunările

noastre). Dar tactica cu rugăciunea, pentru "cei mari", nu se opreşte aici.
Ei îndeamnă de zor, ca fraţii şi surorile să se roage pentru ei şi după ce i-au
ales, cu toate că cei mai mulţi fraţi şi mai ales femeile, nu cunosc nici cele
mai elementare legi ale Bibliei, în privinţa slujitorilor, slujirii şi rânduielii,
puse de Dumnezeu în Biserică: .,Dacă cineva işi intoarce urechea ca să

n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă." Proverbe 28:9
De multe ori cel pentru care a fost pusă " biserica" să se roage, ca Dumnezeu
să-I aducă, era deja ales de către cei cu iniţiativa. Puteau să spună adevărul:
"Noi l-am ales pe acesta, alegeţi-! şi voi." Dar ei spun: "Domnul ni la dat."
Dacă nu a fost ales, merge unul sau câţiva şi- 1 caută pe cel care li se pare
mai bun; apoi cel găsit vine şi ţine predici, cât mai senzaţionale, ca să
placă adunării, ca adunarea să-1 aleagă pe el. Exact cum sptme Biblia, citim:

"C ăci va veni vremea când oamenii.. .işi vor da învăţători după poftele

lor." 2 Timotei 4:3

Apoi după ce şi-au ales predicatorul după pofta lor, hotărăsc o zi în
care să- I instaleze ca predicator. În această zi festivă îi fac un serviciu
alesului pe care îl numesc, ordinare, hirotonisire sau altfel. După ce l-a
instalat vin şi spun: "Fraţilor Dumnezeu ni 1-a dat, rugaţi-vă pentru el."
Ruşine! Nu trebuie mai mare bătaie de joc de lucrarea pusă de Dumnezeu
în Biserică. Biblia spune : "Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului să scoată
lucrători la secerişul Său." Luca 10:2. Deci să ne rugăm ca Dumnezeu, -
nu oamenii, - să scoată lucrători la seceriş; Credincioşii au intrat în Biserică
cu s!_atut de lucrători ; p_e~ aceştia trebuie să ne rugăm mai mult, ca
Dumn~~v~ Ş~(![e de lucru. De altă parte, ce rost mai are
să ne rugăm ml5i.iii:li1eZelsă neoea lucrători, când îi alegem noi, pe cei
care ne plac? De ce mai facem politică cu rugăciunea, când îi alegem şi îi

punem noi?
Punerea mâinilor: se făcea pentru binecuvântare, Matei 19:15

pentru vindecarea celor bolnavi Marcu 6:5; sau pentru primirea unor daruri.
1 Timotei 4:14. Cei care au făcut punerea mâinilor a fost: Domnul Isus:
Marcu 6:5 ; Apostolii Fapte 8 18; bătrânii Bisericii: Timotei 414 şi fraţii :
Fapte 13 :3. Când Barnaba şi Pavel au plecat, fraţii: "şi-au pus mâinile
peste ei." Această,- punere a mâinilor - nu era o ordinare sau o instalare în
vreo slujbă, cum o răstălmăcesc "cei mari" de astăzi. Iar Bisericile Bibliei
nu au avut oameni aleşi pentru această slujbă, de "punere a mâinilor."
Astăzi - punerea mâinilor- pentru instalarea unora ca predicatori în
"biserică", se face în mod nelegiuit şi de către oameni nelegiuiţi. Prin
aceste puneri de mâini, nelegiuite, se pun oameni în "biserică", care
dezmembrează Trupul Domnului Isus (Biserica), aduc învăţături străine şi
feresc "biserica" de învăţătura curată a Bibliei, (în ce priveşte slujirea şi
rânduiala bisericească). Deci se slujesc de punerea mâinilor care trebuia

37

să rămână sfântă şi făcută de oameni credincioşi, mai marii "bisericilor"o
folosesc în mod nelegiuit pentru a întroduce oamenii nelegiuiţi în slujbe
nelegiuite de biblie şi introduc învăţături străine , făcând un alt păcat
grozav.

Încă un lucru: punerea deoparte, care s-a făcut, pentru scoaterea lui
Pavel şi Barnaba din Biserica din Antiohia, nu era începutul punerii lui
deoparte pentru a intra în slujba lui Dumnezeu, ci era o punere deoparte
pentru a-şi continua slujba, deoarece zăboveau prea mult în Antiohia.
Barnaba era de ani de zile în slujba Domnului. Pavel era pus deoparte
chiar înainte de a se fi născut.

Prin cele de mai jos vom vedea, că nu oamenii pun credincioşii în
slujbă, ci Dumnezeu, citim: "Dar când Dumnezeu care m-a pus deoparte
din pântece/e maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu

cale să descopere in mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc intre Neamuri,

indată, n-am intrebat pe nici un om, nici nu m-am suit la Ierusalim la
cei ce au fost apostoli inainte de mine, (deci n-a întrebat nici măcar pe

Apostoli) ci m-am dus in Arabia. Apoi m-am intors din nou la Damasc.

După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa, şi am

rămas la el cincisprezece zile. Dar n-am văzut pe nici unul altul
dintre apostoli, decât pe Iacov, fratele Domnului. În cele ce vă scriu,

iată, inaintea lui Dumnezeu, nu mint. După . aceea m-am dus in

ţinuturile Siriei şi Ciliciei. şi eram încă necunoscut la faţă "bisericilor"

lui Hristos, care Sunt in Iudea. Ele auzeau doar spunându-se: "Cel ce

ne prigonea odinioară, acum propovăduieşte credinţa pe care căuta

s-o nimicească odinioară." Galateni 1:15-23

Sfântul Pavel ne arată aici cu lux de amănunte că: Dumnezeu pune
oamenii deoparte pentru a sluji în Biserică sau în afara Bisericii. Credincioşii
pot şi trebuie să se ajute unii pe alţii, să se roage unii pentru alţii, să se
îndemne unii pe alţii, la lucru. Sau în cazul bătrânilor să-i aşeze sau să-i
rânduiască în rândul celorlalţi slujitori, acolo unde i-a pus Duhul Sfânt.
Fapte 20.17,28. Pag. 48.

Dar o nouă punere deoparte în slujba şi lucrarea în care i-a pus
Dumnezeu, pe fiecare, atunci când a crezut, sau chiar înainte de a se fi
născut, (ştiind că vor crede) sau de a-i scoate din lucrare pe cei ce nu pot
fi învinuiţi. de păcat, este o nesăbuinţă. Deoarece, din aceasta se înţelege
că Dumnezeu n-a ştiut ce face când i-a pus prima dată deoparte pentru
slujbă, atunci când au crezut şi trebuie să-L corectăm noi. Ce păcat!

... & ..
Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, uniise vor
lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare

1 Timotei 4:1
Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău,
vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi. 2 Timotei 3: 13

38

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin

inoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu:

cea bună, plăcută şi desăvârşită.Romani 12 :2

,,Ascultati de mai marii voştrii"

(Mai mari îJfuncţie sau mai mari ca fraţi în vârstă?)
"Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează
asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de
ele;. Evrei 13 :17.

Când citesc învăţătura Domnului Isus, a apostolilor, inclusiv a
apostolului Pavel, care ne învaţă să nu avem mai mari şi întâietăţi şi când
vedem în versetul de mai sus că ne spune: "să ascultăm de cei mari ca şi
cumi-am avea", eu îmi pun o întrebare: "Nu cumva acest verset este încă
o capcană în care să fie prinşi toţi acei ce nu. "la seama bine la citire?"
1 Timotei_4: 13 . Toţi mai marii credincioşilor de azi scot acest text din
contextul biblic şi-1 folosesc ca un ciocan care sfarmă "un templu sfânt"
şi pe dărâmăturile lui zidesc un teatru religios, unde actori plătiţi şi ne-
plătiţi îşi joacă rolurile lor în, timp ce publicul aplaudă.

Cu textul acesta sfarmă, distrug şi desfiinţează tot ce a învăţat Isus şi
apostolii despre întâietate, mărire şi înălţare între fraţi. De ce? : Fiindcă
după învăţătlira liderilor actuali şi a oamenilor lor, "mai marii", din textul
acesta înseamnă, a fi lider, a conduce , a stăpâni, a impune, a supune, a
controla pe ceilalţi, exact oameni despre care Domnul Isus şi apostolii au
spus: să nu fie între credincioşi şi că sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
Aşa că în felul cum citesc liderii "bisericilor" noastre textul de mai sus şi
cum îl înţeleg "credincioşii" lor, ridică mari semne de întrebare .

Adică: Cum a explicat Domnul Isus, atât de amănunţit, să nu avem
oameni mai mari în fţrncţii, ierarhii şi întâietăţi între noi şi acum dintr-o dată
ne spune prin_apostolul Pavel, că îi avem şi să ascultăm de ei? Cum a spus
Isus: că cel care nu este ca cel mai mic, ca un copilaş, cu nici un chip nu va
moşteni Impărăţia lui Dumnezeu şi acum ne spune să ascultăm de aceşti
oameni mar-i, ai Bisericii, ca de nişte lideri? Cum a spus Domnul Isus, că cei
mai mari, cei înălţaţi între oameni sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu şi
acum vine Pavel şi ne spune să ascultăm de aceste urâciuni? Pavel zice:
"Căci am primit de la Domnu/ce v-am invăţat;" 1 Corinteni 11:23 . Se
neagă Domnul Isus pe el însuşi, repunând în Biserică mai marii, pe care
mai înainte i-a desfiinţat? Şi mai grav: de ce ne-a învăţat Pavel atât de
amănunţit, că Biserica trebuie să aibă asemănarea Domnului Isus şi să
poarte în sine chipul lui Dumnezeu, cu un singur cap Hristos şi restul
mădulare şi acum ne vorbeşte de alte capete, alţi mai mari, alţi conducători,
alte capete care transfonnă "biserica" lor, în asemănarea balaurului cu
multe capete, cu mulţi conducători. Se poate aşa ceva?

Pavel spune : "in smerenie fiecare să privească pe altul mai

39

presus de el ins uşi." Filipeni 2:3. Se poate oare ca cel mai mare să-!
privească pe cel mai mic mai presus de el însuşi ?

Se minte apostolul Pavel pe el însuşi, când a spus că el calcă pe
urmele Domnului Isus? Ce s-a întâmplat oare? A retractat Domnul Isus şi
apostolii învăţătura de mai înainte despre modelul familial şi revine acum
din nou, în ultimul moment, la structuri asemănătoare cu cele lumeşti,
apăsătoare, dominante şi care îţi limitează drepturile, te umileşte şi îţi
ameninţă demnitatea şi umanitatea? Mai merită Biblia aceasta să fie luată
în seamă, care ne spune să nu avem mai mari şi apoi să ascultăm de ei? Ce
joc de cuvinte este acesta? Este în divinitatea şi da şi nu?

Toate acestea întrebări şi multe altele se pun când credinciosul nu:
,.la seama bine la citire. "1 Timotei 4:13 şi face lucrul lui Dumnezeu cu
nebăgare de seamă, căzând în blestem: "Blestemat să fie cel ce face
cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului." Ieremia 48:1 O

Despre ce fel de "mai mari" este vorba aici?

Biblia ne vorbeşte despre două feluri de mai mari. Adică :

l.Mai mari în slujbe, în funcţii , cu puteri şi drepturi asupra celorlalţi,

despre care Domnul Isus şi apostolii au spus să nu avem din aceştia .

'-f-f-.'ft7edi@nţ1ă, ~însoţliţi die vreeo treizmeacii bătrâni de ani, care au şi o vechime în
de calităţi şi de o înţelepciune şi o

experienţă de viaţă acumulată în timp .

Despre care din aceste două feluri de mai mari v orbeşte apostolul?

Mai marii "bisericilor" de astăzi, când citesc versetul de mai sus,

întotdeauna fac referire la funcţii, slujbe, adică la mai mari cu poziţii mai

înalte şi uită de importanţa pe care o dau Scripturile bătrânilor de ani de
~Xp.ţ{~îndelunatâ i de cal~cerute lor pentru slujba de
- supraveghere a B1sencii. Uită, că Duhul Sfânt i-a pus pe bătrânii Bisericii,

mai marii noştri (adică mai mari de ani), în slujba de păstorire şi de

supraveghere a Bisericii.( Fapte 20 . 17 ,28 . )Uită că Dumnezeu, prin sfântul

Petru, cere tot bătrânilor Bisericii (mai mari de ani) să păstorească turma

lui Dumnezeu. 1Petru 5 1-3 Dar să ne întoarcem la textul nostru.

Luând seama bine la citire, înţelegem, că Apostolul cere să ascultăm

de mai marii, care: ,.priveghează asupra sufletelor" noastre . (Deci să

ascultăm de mai marii care supraveghează peste sufletele noastre).
Întrebăm: "Pe cine a pus Duhul sfânt ca să vegheze peste sufletele noastre

şi cine sunt oamenii puşi să vegheze peste Biserică? "la seama bine la

citire." "Pavel ... a chemat pe bătrânii adunării. Când a venit, le-a

zis: ... ,.Luaţi seama, dar, ... la toată turma în care v-a pus Duhul Sfânt

supraveghetori ca să păstoriţi biserica." Fapte 20:17,18,28

Deci Pavel a chemat pe bătrânii bisericii (mai mari de ani) şi le-a

făcut de cunoscut că Duhul Sfânt i-a pus supraveghetori , ca să

păstorească Biserica. Deci apostolul Pavel se explică că vorbeşte despre

40

bătrânii adunării - mai mari de ani, - când ne cere să ascultăm de ei, nu mai
mari în funcţii sau în slujbe ierarhice, de care Domnul Isus a spus mai
înainte să nu avem. Iar aceşti mai mari (în vârstă) pot şi trebuie să fie ca cei
mai mici; « Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; >> Luca 22 :26
dar dacă sunt mai mari în funcţii sau slujbe niciodată nu pot să fie ca cei
mai mici aşa cum cere Domnul Isus . Si este o nebunie ca eu mai mare să mă
uit în sus să-i văd pe cei mai mici ca mine : «În smerenie fiecare să
privească pe altul mai presus de el însuşi>> . Filipeni 2:3

Apostolul Petru spune acelaşi lucru

"Sfătuiesc pe bătrânii dintre voi... Păstoriţi turma lui Dumnezeu,

veghind asupra eL nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de

sine. Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci

făcându-vă pilde turmei." 1 Petru 5:1-3.
"Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. (adică ascultaţi de

bătrânii adunării , mai marii voştri) Şi toţi in legăturile voastre, să fiţi
împodobiţi cu smerenie." 1 Petru 5:5

Deci înţelegem rară greutate că şi apostolul Petru a vorbit despre
mai mari de ani, mai bătrâni şi nu despre mai mari în slujbe sau ridicaţi pe
poziţii mai înalte .
Bătrânii au o importanţă deosebită în tot Noul Testament, exemplu:

"Au rânduit bătrâni in fiecare adunare." Fapte 14:23

"să aşezi bătrâni in fiecare cetate", Tit 1:5

"Bătrânii care cârmuiesc bine, să fie învredniciţi de îndoită

cinste", 1Timotei 5:17 etc.
Creştinii adevăraţi, toţi împreună sunt priviţi, înfăţişaţi, şi consideraţi

ca o familie care are : " un singur Tată: pe Dumnezeu." Ioan 8:41; un
singur cap, pe Domnul Isus : "El este Capul trupului, al Bisericii."
Coloseni 1:18; o singură mamă : "Ierusalimul cel de sus este ... este
mama noastră." Galateni 4:26; şi o mulţime de copii, care sunt fraţi buni.
"voi toţi sunteţi fraţi." Matei 23:8. Este una să priveşti Biserica, o
organizaţie lumească sau ca o instituţie publică, cu şefi şi lideri şi e alta
când priveşti Biserica, o familie, unde copiii mai bătrâni îi supraveghează
pe cei mai mici, când părinţii sunt duşi de acasă . Dacă Domnul Isus ar fi
format Biserica după modelul organizaţiilor lumeşti, cu ierarhii, nu putea
spune să nu aveţi ierarhii, mai mari, lideri, care să stăpânească să conducă
să domnească. Atunci când "credincioşii" au părăsit modelul de viaţă familial
este normal ca să-şi pună tot felul de conducători, de lideri şi stăpânitori,
deoarece "bisericile" actuale s-ar autodistruge rară aceşti conducători, lideri,
fiindcă nu sunt născute prin cuvântul lui Dumnezeu, ci prin doctrinele
organizaţiilor din care fac parte etc .

Deci, în Biserica lui Dumnezeu- sunt mai mari- dar de ani, mai bătrâni,
nu mai mari aşezaţi pe trepte mai înalte între fraţi .

41

Repetăm: "Care credincios adevărat, poate fi mai mare, când Domnul
Isus spune?" : "Ci cel m~i mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; Luca 22.26

Care credincios, adevărat, poate să aibă întâietate între fraţi şi să stea
în faţă, când Domnul Isus îi spune? "Dacă vrea cineva să fie cel dintăi,

trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!" Marcu 9:35

Care credincios adevărat, poate să se lase ridicat sau să se ridice pe
poziţii mai înalte între fraţi, când ştie că Domnul Isus a spus celor ridicaţi
între oameni că sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu? "ce este înălţat

între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu." Luca 16: 15

Cine poate să se uite în sus, la cel de lângă el, când el este mai sus
decât el? "in smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el

insuşi." Filipeni 2:3

Care credincios, adevărat, poate să ia slujba de conducător, adică de
cap al Bisericii, când ştie că Domnul Isus este capul Biserici şi al doilea
cap al Bisericii transformă Biserica în asemănarea balaurului care are mai
multe capete. Răspunsul este: "Nici-un credincios adevărat nu poate fi
mai niare între fraţi, ca slujbă sau ca poziţie . Dar poate fi mai mare de ani,
mai bătrân, înaintat în vârstă ; şi de aceştia avem datoria să ascultăm şi să
le fim supuşi, dacă sunt "ca cei mai mici", "ca cei mai de pe urmă din
toţi" şi sunt însoţiţi de cele treizeci de calităţi , pe care le cere Biblia.

*

"Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi

unii altora?" Ioan 5:44. Ce adevăr!

Fără vre o Însărcinar"e din partea noastră"

(O oprire, sau o scuză)
(Versetul de mai jos este folosit pentru scoaterea fraţilor din lucrare .)

"Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi, fără vreo
insărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor,

şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi imprejur şi să
păziţi Legea;" Faptele Ap. 15:24 (Îi tulbula cu legea lui Moise)

După citirea acestui verset toţi liderii "bisericilor" zic: "Uitaţi-vă că
nu aveau voie fraţii să plece fără însărcinarea Bisericii " Sau zic : "Dacă
vrea cineva să facă vreo slujbă în "Biserică" sau să plece în lucrare, trclm.ia
să aibă aprobarea Bisericii " Ne întrebăm: scrie aici că "nimeni nu are voie
să plece sau să-şi facă lucrarea, încredinţată de Dumnezeu prin Domnul
Isus şi Duhul Sfânt, fără însărcinarea sau aprobarea Bisericii sau a
altcuiva?" Scrie aici, că numai Biserica are dreptul să trimită sau să pună
fraţii în lucrare?" Sau: "a oprit Biserica pe cineva, care vorbea din Cuvântul
lui Dumnezeu nealterat?" Eu nu văd că scrie aşa ceva şi nici vorbă, în
Biblie, de aşa ceva!

În versetul de mai sus nu se spune: "Nimeni nu are dreptul să facă o
slujbă duhovnicească dacă nu l-am confirmat noi, sau Biserica." Ci, mai

42

degrabă: Biserica se dezvinovăţeşte spunând că : " Ei au plecat dintre noi,

dar noi nu i-am trimis să vă spună aceste lucruri - acum nedrepte - care v-

au tulburat" D3 ~xemplu: Dacă un frate pleacă în numele Bisericii, pe la

fraţii lui din alte Biserici şi spune nişte lucruri care-i tulbură şi nu-s după

voia lui Dumnezeu, apoi fraţii dm b1senca lm aud de această tulburare şi

se scuză că ei nu 1-au trimis să spună aceste lucruri înseamnă ore aceastl\

scuză că nimeni să nu mai plece rară voia lor? Inseamnă această scuză, că
cei ce intră în lucrare trebuie or inaţ"Cinstalaţi, hirotonisiţi, înscăunaţi de

oameni, autorizaţi, şcolarizaţi, recunoscuţi, aleşi, ŞI câte altele? Câtă

încărcătură nelegiuită au clădit ei pe această frază nevinovată "plecaţi

dintre noi, fără vreo Însărcinare din partea noastră" .

Apostolii şi credincioşii Bibliei, nu puteau să anuleze însărcinarea

dată fiecăruia de Dumnezeu, de Domnul Isus şi de Duhul Sfânt aşa cum

fac cei de astăzi .

Pentru că apostolii şi creştinii adevăraţi ai Bibliei, erau şi sunt oamenii

lui Dumnezeu şi nu puteau spune: "staţi că Dumnezeu, Domnul Isus şi

Duhul Sfânt, v-a trimis; dar trimiterea lor nu-i valabilă rară autorizarea

noastră. " Dar să luăm lucrurile de la începutul capitolului, deoarece, întreg

capitolul acesta e falsificat de cei confirmaţi în lucrare, de " bisericile"

actuale. Oricine poate şti, că atunci când s-a scris capitolul acesta (15) din

Faptele Apostolilor, Biblia încă nu era terminată; ei încă nu aveau o Biblie

întreagă ca şi noi. Nici măcar epistolele, care ne clarifică atâtea lucruri, mi

fusese încă scrise . Fraţii încă nu aveau o noţiune clară despre ce să

p~~l!~~ă sau nu, din legea dată de Dumnezeu lm Moise. De aceea, ori de

câte ori se ivea o neînţelegere trebuiau să întrebe pe apostoli ca să vadă

ce este de făcut. Faptele A 15. 1-6. -

Apostolii întrebau pe Duhul Sfânt (Fapte 15.28) şi după răspunsul
Duhului Sfânt, mergeau, scriau sau trimiteau fraţii să le ducă răspunsul.

(Fapte 15.22). Spre deosebire, de noi cei de astăzi, care avem Scri}2turile
întregi şi în care găsim rezolvarea· tutiiror -i-~melor, rară să mergem,

cine ştiepei.mde şi la cine, dupăclarilieări. După ce am înţeles lin lucru

din Scripturi şi-1 putem_ dovedi în mod clar, putem să ştim că de partea

noastră este Tatăl , Fiul, Duhul Sfânt, toţi sfmţii din cer şi toţi credincioşii

adevăraţi de pe pământ, toţi ne confirmă să proclamăm adevărul

descoperit, ori şi unde ne găsim, rară să mai avem nevoie să plecăm pe la

actualele organizaţii religioase, pline de compromişi şi compromisuri, pline

de nelegiuiţi şi nelegiuiri, pline de amăgiri, amăgiţi şi amăgitori .

;x _Intr-adevăr, fraţii au voie să oprea~ şi să nu lase în Biserici pe acei

care învată lucruri străine de Biblie şi care rastoarnă învăţătura curată a

Bibliei, ("şi intre voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe

furiş erezii nimicitoare", 2 Petru 2:1) şi chiar ne învată să-i dăm afară

şi condamnă Bisericile care nu iau măsuri Îm}2otriva acestor oame_ni.

Citim: "Dar iată ce am impotriva ta: tu laşi ca Iezabela, femeia aceea,

43

care se zice proorociţă, să inveţe şi să amăgească pe robii Mei " Apocalipsa
2:20. De aceea, Biblia spune celor bătrâni , care sunt însărcinaţi cu
supravegherea în Biserică, să fie treji, citim: "Spune că cei bătrâni trebuie
să fie treji", Tit 2:2 pentru că: "se vor scula din mijlocul vostru oameni,

care vor invăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea

lor. " Fapte 20:30. Dar, iată că cei puşi să apere Biserica de învăţături străine
şi de lucruri stricăcioase, adică, să apere învăţăturile Bibliei, chiar ei au
umplut "bisericile" de învăţături străine, ei care se dau drept apărători ai
Bibliei. "De aceea, când veţi vedea "urâciunea pustiirii" despre care a

vorbit proorocul Daniel .,aşezată în locul Sfânt" -cine citeşte să inţeleagă/

atunci, cei ce vor fi in Iudea, să fugă la munţi;" Matei 24: 15,16
Dar de dreptul bisericii, a liderilor sau a altcuiva, de a trimite sau a

opri pe cei ce vor să lucreze cu puterea pe care o au de la Dumnezeu
aceasta nu scrie în Biblie şi nici nu se poate să scrie aşa ceva, exemplu: Pe
cei care îi opreşte biserica sau oamenii lui Dumnezeu, sînt oameni falşi,
care vorbesc şi fac lucruri stricăcioase şi nu vor să se pocăiască de aceste
lucruri. Dar, oare cei peste 90 la sută, la care biserica prin lideri lor le-a
închis gura prin programe rânduieli şi alte metode subtile, toţi sunt falşi?
Vom ajunge la judecată unde ni se va cere dobândă după talantul (darul)
pe care l-amprimit ca să-I punem în negoţ (să lucrăm cu el) şi cei ce n-au
lucrat cu darul primit, Domnul Isus spune, că vor fi trimişi în pedeapsa
veşnică unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor; (Mat 25) Întrebarea se
pune: Cine va fi trimis în pedeapsa veşnică, cei peste 90 la sută dintre
credincioşii actuali (care nu lucrează cu darul primit) sau liderii lor care le-
a închis gura şi i-a amăgit să stea cuminţi pe bancă şi să-şi plătească dările
şi să :(ie prezenţi la predicile lor prin care le-a spălat creierile şi i-a aruncat
în păcatul trândăvelii ? Răspunsul Bibliei este că şi liderii şi credincioşii
lor vor avea aceiaşi soartă. Pag. 183 "Iar pe robul acela netreb~(care
n-a lucrat cu darul primit) aruncaţi-/ în întunericul de afară: acolo va fi
p/ânsul şi scrîşnirea dinţilor." Matei 25:30

*

"Proorocii proorocesc neadevăruri, preoţii stăpânesc cu ajutorul

lor, şi poporului Meu ii plac aceste lucruri. Dar ce veţi face la

urmă?" Ieremia 5:31

"vorbeşte-le, şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le

spui: "Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!." Eze. 3:11

"Staţi in drumuri, uitaţi-vă, şi intrebaţi care Sunt cărările cele
vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă
pentru sufletele voastre/" Dar ei răspund: "Nu vrem să umblăm pe

ele!" Ieremia 6:16

44

Păstorii Bisericii

"Păstorii Bisericii" sau "bătrânii Bisericii"
Păstori, cârmuitori, episcopi (priveghetori), bătrâni
(prezbiteri), mai marii noştri. (Toate aceste denumiri s-au dat la
aceleaşi persoane care sunt " bătrânii Bisericii" şi au calităţile cerute .)
Notă : Citatele sînt date din Biblia Comilescu versiune germană, cât şi
versiunea engleză, obişnuită. Prescurtat: " Vers Ger.." Şi "Vers Engl. " ·

a. "Pe alţii i-a dat păstori."

"Şi El (Isus) a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe
alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi invăţători", Efeseni 4:11

Pe scurt "Şi El (Isus) a dat... păstori. Notă " Versetul acesta
este singurul în Biblie care aminteşte numele de păstor la " creştini ."

Ce înţeleg eu despre păstori din acest verset?
Din acest verset înţeleg că : Domnul Isus a dat păstori şi că Biserica
trebu ie să aibă păstori.
Ce nu înţeleg eu din acest verset? Nu înţeleg:
a. Cine sunt aceşti oameni pe care i-a dat Domnul Isus păstori ?
b . Ce fel de oameni trebuie să fie aceşti păstori ?
c. Câţi trebuie să fie într-o Biserică?
d. Care este locul lor în Biserică?

e. Care este slujba lor?
Notă: La aceste întrebări nu vor să răspundă cu Biblia nici păstorii
actuali şi nici oamenii lor. De ce? ... vom vedea!

b. Cine sunt aceşti oameni pe care i-a dat Domnul Isus

păstori? Citim :

"Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes, şi a chemat pe bătrânii

adunării. Când au venit la el, le-a zis: .. . Luaţi seama, deci, la voi

inşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt

supraveghetori, ca să păstoriţi Biserica Domnului." Fapte 20:17,18,28

(Vers . Germană) Înţelegem că Duhul Sfânt a pus (nu oamenii) pe bătrânii
adunării (nu pe tineri) cu slujba de păstorire a Bisericii.

Pe scurt : "Pavel ... a chemat pe bătrânii adunării. Când au

venit la el, le-a zis:~us Duhul Sfânt supraveghetor; ca să

pă.s_toriţi Biserica Domnului." Fapte 20:17,18 ,28

Apostolul Petru spune acela-şi lucru, citim: "Sfătuiesc pe

bătrânii dintre voi, eu care sunt bătrân, Împreună cu ei... păstoriţi

turma lui Dumnezeu care este intre voi, veghind asupra ei, ... nu ca

şi cum aţi stăpâni peste cei Încredinţaţi vouă, ci făcându-vă exemplu

turmei." 1 Petru 5. 1-3 (Vers . Germană) Se spune tot la bătrânii Bisericii
să păstorească turma lui Dumnezeu (biserica).

Pe scurt: "Sfătuiesc pe bătrânii dintre voi, ... : păstoriţi turmalui

Dumnezeu care este intre voi, veghind asupra ei, 1 Petru 5.1-3

45