CUM NE MODELǍM EMOŢIONAL COPIII GHID DE INTERVENŢIE EMOŢIONALǍ PENTRU PǍRINŢI

CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI
ASISTENŢǍ EDUCAŢIONALǍ IAŞI

„ CUM NE MODELǍM EMOŢIONAL COPIII”

GHID DE INTERVENŢIE EMOŢIONALǍ PENTRU PǍRINŢI
CICLUL PREŞCOLAR

Autori: prof.consilier şcolar Carmen Achirei- CJRAE Iaşi
prof.consilier şcolar Ecaterina Brînzǎ- CJRAE Iaşi
prof.consilier şcolar Simona Moraru- CJRAE Iaşi

Iaşi, 2020

1

2

CUPRINS

CURIOZITATEA prof.consilier şcolar Ecaterina pg. 4-6
Brînzǎ
pg. 7-11
IUBIREA prof.consilier şcolar Carmen Achirei pg. 12-13
TRISTEȚEA prof.consilier şcolar Ecaterina
Brînzǎ pg. 14-20
FURIA prof.consilier şcolar Carmen Achirei pg. 21-23
FRICA prof.consilier şcolar Carmen Achirei pg. 24-29
RUŞINEA prof.consilier şcolar Simona Moraru pg. 30-34
RǍBDAREA prof.consilier şcolar Simona Moraru pg. 35-41
PRIETENIA prof.consilier şcolar Simona Moraru pg. 42-44
BUCURIA prof.consilier şcolar Ecaterina Brînzǎ pg. 45-46

Bibliografia

3

CURIOZITATEA
prof.consilier şcolar Ecaterina Brînzǎ - CJRAE Iaşi

a. Descriere succintǎ a curiozității
 Curiozitatea - este nevoia de a ști, dorința de a cunoaște în amănunt ceva nou sau
neobișnuit, este o manifestare a interesului pentru un lucru deosebit În cazul
copiilor, curiozitatea le dezvoltă dorința de a explora lumea.
 curiozitatea denotă o permanentă trăire - ne permite să ieșim din obișnuințe, din
monotonie, din rutină, din inerția unei vieți prea "ordonate", să căutam tot timpul
ceva nou.
 este și o formă de curaj, implicând și riscuri: îndrăznim să părăsim ceva cunoscut
și ne îndreptăm spre ceva nou, ceva ce trebuie descoperit.
 este naturală în rândul adulților, dar la copii este vitală, ea izvorând din setea de
cunoaștere a lumii înconjurătoare.
 în mod natural, copilul este curios și interesat de tot ceea ce este în jurul lui.
Pentru el totul este nou și tot ce este nou îl fascinează, îl atrage
 lipsa curiozității ar trebui să îngrijoreze, căci acest lucru poate să denote
timiditate, teamă bolnăvicioasă de nou, de adaptare în societate, de integrare.

b. Modalitǎţi de manifestare a curiozității

Atunci când curiozitatea are ca finalitate surpriza a ceea ce ai descoperit sau nu, expresia
facială poate avea următoarele caracteristici:

 – Sprâncenele sunt ridicate, astfel încât sunt
curbate și înălțate

 – Pielea de sub sprâncene este întinsă
 – Riduri orizontale apar de-a lungul frunții

4

 – Pleoapele sunt deschise; pleoapa superioară este ridicată iar cea inferioară este
trasă în jos. Albul ochilor (sclera) este vizibil deasupra irisului și, adeseori, este
vizibil și sub iris.

 – Mandibula cade astfel încât buzele sunt despărțite și se văd dinții, fără însă ca să

existe o tensionare ori întindere a gurii (mandibula cade natural, prin relaxarea
mușchiului).

c) Trusa de prim-ajutor

a. Cum aş putea sǎ-mi ajut copilul?

 Încurajează-l să exploreze mediul înconjurător și să încerce activități noi.
 Propune-i idei de joacă independent și urmărește rezultatele
 Cere-i ajutorul în casă, pentru a-i consolida încrederea în sine și sentimentul de a fi util.
 Validează-i comportamentul explorator și oferă-i întotdeauna feedback pozitiv (lauda,

încurajarea, aprecierea)
 Oferă-i contexte sigure și diferite în care să poată să își manifeste curiozitatea – jocul.

Prin joc copilul învață, își dezvoltă capacitatea de concentrare, cooperare, adaptare, își
dezvoltă încrederea în sine.
 Stimulează-l să găsească soluții noi pentru probleme vechi
 Ajută-l să înțeleagă că din greșeli se învață și să încerce să descopere singur răspunsurile
la întrebări
 Încurajează-i pasiunile
 Asigură-i un mediu stimulant și ajută-l să descopere răspunsurile la „de ce –uri” prin
întrebări ajutătoare

b. Cum aş putea sǎ mǎ ajut ca şi pǎrinte?
Achiziționez cărți:

 https://www.niculescu.ro/curiozitati-cunostinte-esentiale-pentru-copii-isteti.html
 https://www.niculescu.ro/10-mari-expedi-ii-10-har-i-pentru-a-in-elege-tot.html
 https://www.niculescu.ro/atlasul-ciuda-eniilor.html

5

 https://www.cartea-ta.ro/carte/prima-mea-carte-de-curiozitati--i4299
 https://www.libris.ro/ etc.
Mǎ informez:
 https://www.suntparinte.ro/dezvoltare-emotionala-prescolari
 https://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/
 https://atlas-geografic.net/curiozitati-despre-animale/
 https://www.youtube.com/watch?v=EGM4qQbZmYo
 https://www.youtube.com/watch?v=M2QMh2acEmY
 https://www.facebook.com/watch/cucopiiilapovesti/

6

IUBIREA

prof.consilier şcolar Carmen Achirei- CJRAE Iaşi

a. Descrierea succintă a iubirii

Psihologul Robert Sternberg – definește iubirea adevărată ca o combinație între trei
elemente: intimitatea, pasiunea și angajamentul. Când lipsește un element rezultă o anumită
combinație nu la fel de puternică, iar când lipsesc două nu avem relații durabile, drept pentru
care, chiar dacă proporția celor trei elemente va fi unică în cazul fiecărui individ, totuși
combinația cea mai reușită este din toate trei.

Psihologul Zick Rubin definește iubirea tot ca o combinație de trei elemente: atașament, grija
și intimitate. Această teorie scoate în evidență mai mult latura romantică a iubirii.

Psihologul Erich Fromm spune că iubirea nu este doar un sentiment. Chiar dacă inițial ar
putea fi un sentiment/emoție involuntară, mai târziu el devine o alegere conștientă și un
angajament conștient ce presupune acțiune.

Dar, opinia lui Albert Einstein despre iubire întregește această descriere a iubirii. Acesta
dezvăluie că cea mai puternică forță din univers este Iubirea. Iubirea este Lumina care îi
luminează pe cei ce o oferă și o primesc. Iubirea este gravitație, deoarece îi face pe unii oameni
să se simtă atrași de alții. Iubirea e putere , deoarece multiplică tot ce avem mai bun și oferă
umanității șansa de a nu pieri în propriul egoism orb. Iubirea expune și revelează. Pentru iubire
noi trăim și murim. Iubirea e Dumnezeu și Dumnezeu este Iubire.
Această forță explică totul și oferă sens vieții. (informații preluate de pe site -ul
https://www.marian-rujoiu.ro/ce-este-iubirea/)

b. Modalități de manifestare a emoției/ sentimentului

Gary Chapman şi Ross Campbe ll sunt doi psihologi care au descris cinci limbaje ale iubirii
in relația părinte-copil. De asemenea, ei vorbesc despre metafora iubirii văzută ca un
„rezervor”. Cei doi psihologi susțin că rezervorul trebuie sa fie plin de iubire fiindcă numai
atunci poate avea loc disciplina și învățarea la copil. Fiecare copil are un ’’rezervor pentru
iubire’’, un loc în care se află puterea lui, un loc din care își ia energia în momentele dificile. Așa

7

cum mașinile funcționează cu o rezervă de carburant și copiii noștri se alimentează din
’’rezervorul emoțional’’. Cu ce putem umple acest rezervor?

Cu mângâieri, îmbrățișări
Cu daruri, cadouri
Cu timp petrecut împreună cu copilul
Cu serviciile, favorurile
Cu cuvinte de încurajare

c. Trusa de prim ajutor
a. Cum aș putea să-mi ajut copilul?
 Vizionați următorul filmuleț. O dovadă de iubire a copilului este să-l acceptăm

necondiționat așa cum este și să-l încurajăm.
8

https://www.facebook.com/UraniaCremeneOf icia l/
 Propuneți copilului să urmărească dovezile de iubire între membrii familiei pe
parcursul unei săptămâni și discutați pe acest subiect la finalul săptămânii.
 Jocuri distractive: Ghici cine te-a îmbrățișat?

Un joc care are ca scop mai degrabă îmbrățisările și mângâierile reciproce între membrii familiei,
decât să ghicească efectiv cine a fost persoana care a oferit îmbrățișarea. Un membru al familiei
stă în mijlocul cercului format din ceilalți membri ai familiei. În timp ce persoana din mijloc este
acoperită cu o pătură subțire, altcineva o îmbrățișează. Persoana îmbrățișată trebuie să ghicească
cine a îmbrățișat-o.

 Creează la tine acasă o „galerie de artă” în care să expui toate desenele, picturile și alte
lucruri făcute de copilul tău. Invită apoi familia și prietenii pentru o seară alături de artist.

 Spune-i copilului tău care sunt motivele pentru care îl apreciezi
 Petreceți timp de calitate cu copiii, timp în care să fii acolo, prezent 100%.
 Relaxează regulile din când în când. De exemplu, îi poți permite ca duminica să mănânce

înghețată la micul dejun sau să se culce uneori la o oră mai târzie.
 Citiți povești despre iubire.

9

 Atenție la răsfăț! Nu uitați răsfățul nu vine din prea multă iubire, vine din lipsa
regulilor, limitelor și a consecvenței. Câteva sugestii :

 stabiliți reguli și limite adaptate vârstei și dezvoltării copiilor; implicați copiii în
crearea lor, pentru a încuraja participarea și dezvoltarea responsabilității;
încercați să faceți o diferență între nevoile copiilor și dorințele lor. Fiți atenți să
impliniți nevoile, este absolut în regulă să nu satisfaceți toate dorințele copiilor.

10

 fiți consecvenți în aplicarea regulilor și limitelor;
b. Cum aș putea să mă ajut ca și părinte?

 Dacă îți dorești să îți îngrijești mai bine copilul trebuie să ai mai multă grijă
de tine însuți. A avea grijă de bunăstarea copiilor înseamnă a avea grijă de
bunăstarea ta ca părinte. Iubirea adevărată este iubirea necondiționată, iar
aceasta înseamnă a iubi pe cineva în esența sa, așa cum este, indiferent de ceea
ce face sau nu reușește să facă.

 Ai grijă ca rezervorul tău de iubire să fie plin. Astfel vei putea dărui și
celorlalți.
Resurse bibliografice ce pot fi de ajutor
Gary Chapman, Ross Campbell, Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor,
Editura Curtea Veche Publishing
Gary Chapman, Cele cinci limbaje ale iubirii, Editura Curtea Veche
Mayim Bialik , 2016, În brațele mele și dincolo de ele. Un ghid pentru viața
de zi cu zi despre cum să creștem copii iubitori și încrezători în sine, Editura
Totul despre mame

11

TRISTEȚEA

prof.consilier şcolar Ecaterina Brînzǎ - CJRAE Iaşi

a. Descriere succintǎ a tristeții

 Tristețea (starea de tristețe) - este o emoţie caracterizată prin sentimente de dezavantaj,
pierdere, si neajutorare. Când este trist, omul devine adesea liniştit, mai puţin energic şi
retras.

 Tristeţea este opusul fericirii. Sinonimele pentru tristeţe sunt:
 durerea,
 suferinţa,
 mizeria,
 melancolia.

 Filosoful Baruch Spinoza defineşte tristeţea ca „transferul unei persoane de la o
perfecţiune înaltă la una mai joasă.”

 Daniel Goleman menţionează ca principala funcţie a tristeţii este ajutorul dat pentru
adaptare în cazul unei pierderi importante, cum ar fi moartea cuiva apropiat sau o mare
dezamăgire.

 Tristeţea aduce o scădere a energiei şi a entuziasmului faţă de activităţile vieţii
 Tristețea poate fi amestecată cu oricare dintre emoții, dar cel mai ades amestecul se

produce cu furia și teama. Moartea unei persoane dragi poate provoca furia față de
forțele responsabile de acest lucru sau teama față de primejdia simțită în fața acestor
forțe. Furia de multe ori poate fi exagerată sau simulată pentru a ascunde dificultățile de
exprimare a tristeții.

b. Modalitǎţi de manifestare a tristeții
Manifestarea tristeții în trăsăturile feței:

Imagine luată de pe http://www.fox.com/lietome

12

 Colţurile interioare ale sprîncenelor sunt retrase
 Pielea din partea de jos a sprîncenelor este triangulată cu colțul interior în sus
 Colțul interior al pleoapei superioare este ridicat
 Colțul buzelor este lăsat în jos, în unele cazuri tremură

c. Trusa de prim-ajutor
a. Cum aş putea sǎ-mi ajut copilul?

 Reacționează cu înțelegere la comportamentele lui inadecvate și încearcă să transformi
greșelile în oportunități de învățare. (De exemplu, „Cum poți proceda data viitoare când
te supără un copil?”)

 Evită să intri în discuții lungi în contradictoriu cu el.
 Permite-i să își exprime tristețea, frustrarea, furia sau frica atunci când le simte și fii

alături de el în acele momente.
 Poți să îi propui jocuri în care să recunoască expresiile emoționale
 Implicați-vă in activități plăcute: citit povești, făcut sport împreună, pictat, grădinărit,

activități în bucătărie, jucat jocuri
 Ascultă-i până la capăt și cu atenție motivele pentru care este trist
 Îndreaptă-i atenția asupra a ceea ce este plăcut. Puteți găsi momente senine chiar și atunci

când există perioade triste în viața voastră.
 Explică-i că este normal să existe și tristețe și că aceasta nu durează la nesfârșit
 Mângâie-l, îmbrățișează-l, încurajează-l, vorbește cu copilul tău atunci când observi că

nu reușește să depășească momentele de tristețe
 Dacă situația o impune, folosește tehnici de relaxare, de respirație etc.
 Implică-l în activități creative și recreative care să îi abată atenția de la starea sa

b. Cum aş putea sǎ mǎ ajut ca şi pǎrinte?

 https://www.suntparinte.ro/dezvoltare-emotionala-prescolari
 https://adrianamirza.wordpress.com/category/7-emotii-de-

baza/https://www.psyhelp.ro/art icole/ps ihoterapia - in-gest ionarea-tristet ii-

13

Despre FURIE
prof.consilier şcolar Carmen Achirei- CJRAE Iaşi

Când ne gândim la furie, avem tendința să credem că
e o emoție rea, care nu ne poate fi de nici un folos și trebuie
imediat îndepărtată. Dar orice emoție ne comunică o informație, un mesaj valoros despre
ceea ce contează pentru noi, despre situația prezentă sau trecutul nostru. Dacă ne grăbim
să înăbușim din fașă emoțiile, nu mai putem descifra mesajul lor și, drept urmare, nici să
ne îmbunătățim situația.

Furia este definită ca o stare emoţională ce variază în intensitate de la iritare
uşoară la mânie intensă. Furia este o emoție firească, puternică pe care fiecare din noi o
simțim din când în când în diferite circumstanțe. Este o emoție inconfortabilă pentru că:

 Este stresantă;
 Dintre toate emoțiile, furia provoacă cea mai puțină empatie, înțelegere și sprijin

din partea celorlate persoane:
 Poate fi înfricoșătoare, oamenilor le este frică adesea să nu-și piardă controlul și să

spună sau să facă lucruri care ar putea să-i rănească pe ceilalți, lucruri ce le vor
regreta mai târziu sau de care s -ar simți rușinați.
 E o adevărată provocare să-ți menții o stimă de sine pozitivă când simți furie;
 Necesită dezvoltarea abilităților de a acționa constructiv pentru o mai bună
ge s tionare .

14

Crizele de furie la copii

Copiii au des răbufniri emoționale spectaculoase. Este normal. Partea
creierului lor (cortexul prefrontal) ce răspunde de autoreglare nu este încă
dezvoltată. Aceste răbufniri emoționale sunt, de fapt, imaturitate emoțională și
cognitivă și în nici un caz „lipsă de respect”, lipsă de iubire”, „provocare”,
„s fidare ”.

A. Când copilul are o criză de furie:

1. Respirăm adânc și ne păstrăm calmul!

15

2. Coborâm la nivelul copilului, îl privesc în ochi cu blândețe și înțelegere, îl mângâiem
sau îmbrățișăm (doar dacă copilul permite), îi vorbim cu voce calmă și pe o
tonalitate coborâtă. Astfel îi semnalez că sunt acolo pentru el, îl ascult, sunt
disponibil emoțional.

3. Descriem ce vedem, asemenea une i camere de filmat. Arătăm empatie! (Văd că ești
încruntat... .)

4. Exprim în cuvinte legătura dintre factorul declanșator și reacția lui: „Se pare că
Dragonul nervișorilor îți dă de furcă în ultima vreme. Îți doreai tare mult să te mai
uiți la un desen animat!” sau dacă nu cunosc cauza: „Înțeleg că te deranjează ceva!
Ce anume nu-ți place?”
16

5. „Creăm furia” încurajând exprimarea emoției fie verbal, fie prin artă: desen,
pictură cu degetele, modelare cu plastilină, lut, piese LEGO etc.

Întrebări de ge nul: Cum arată Dragonașul?, E mare sau mic? Ce culoare are? Cum
se mișcă? Ajutăm astfel copilul să facă furia tangibilă și să dobândească putere
asupra acesteia.

17

6. Îi spunem că îl iubim indiferent de modul în care se comportă și că suntem acolo ca
să-l ajutăm dacă are nevoie!

7. Furia aduce cu sine un surplus de energie, ce are nevoie să fie eliberat în moduri
acceptabile social. De aceea, încurajăm copilul să:
a) Realizeze mișcare fizică: să sară, să alerge (dacă e spațiu), să danseze pe o
melodie rapidă care îi place.

b) Să realizeze acțiuni folosind mâinile: să lovească cu pumnii perna furiei (o
pernuță pe care să o folosim strict pentru acest scop) sau să o strângă în brațe, să
pocnească cu degetele o pungă cu pernuțe, să frământe plastilină.

18

B. Când copilul e liniștit:

 Găsiți împreună cu copilul un nume potrivit furiei (Dragonul Nervișorilor, Monstrul
Furios)

 Identificați împreună cu copilul care sunt butonii care-l trezesc pe Dragonul Nervișorilor
(când sunt refuzați, când sunt opriți dintr-o activitate care le place, când se întâmplă ceva
nepredictibil, când li se cere să realizeze ceva.....)

 Identificați împreună cu copilul semnele furiei în corp (se înroșește fața, poziția
sprâncenelor, gurii, ce simte în brațe, pumnișori, guriță, voce, urechiușe, picioare, burtică,
inimioară.....)

 Spuneți copilului că furia e o emoție firească pe care o trăim cu toții în anumite momente.
Creați împreună „un strigăt de războinic” sau o mantră pe care să o spuneți sau strigați în
situațiile de furie. Amintiți copilului de acest strigăt sau mantră când simte prin zonă
Dragonul Nervișorilor.

 Realizați împreună exerciții de respirație!
Cu ajutorul unei elice

19

Cu ajutorul baloanelor de săpun (a inspira profund și a sufla ușor aerul afară pentru a
crea baloane de săpun e un mod eficient și distractiv de a învăța să respire adânc)

Cu ajutorul sferei Hoberman

 Citiți cărți despre managementul furiei

B.Van Den Speulhof, Stephan Pricken, Trolul furios, Aprilkind, Editura Univers
I.Chicet Macoveiciuc, Ce, cum si de ce simt? Ema si Eric descoperă emoțiile și
sentimentele, Ediura dph,2020
D.Geisler, Sunt furios! Ce să fac?, Editura Univers Enciclopedic

20

FRICA
prof.consilier şcolar Carmen Achirei- CJRAE Iaşi

a. Descriere succintă a emoției

Frica este un mecanism de supraviețuire ce se poate dovedi necesar în anumite situaţii, însă
uneori ea este distructivă. Este o emoție utilă care ne mobilizează pentru a face față pericolului
prin trei reacții pe care amigdala (creierul emoțional) noastră le pune la dispoziție: să atacăm, să
fugim sau să rămânem țintuiți locului. Frica este un proces care se desfășoară pe mai multe
etape: alertă, alarmă, acțiune (sau blocarea acțiunii) și revenire la starea de calm prin eliberarea
excesului de energie și de tensiune (prin plâns, tremurat). De aceea, după un eveniment neplăcut
e bine să lăsăm copilul să plângă, să tremure cât simte nevoia pentru a permite sistemului său de
siguranță să se calmeze.

Unele frici ale copiilor ni se par iraționale, dar sunt firești și se datorează imaturității
creierului lor. După 4 ani se dezvoltă foarte mult imaginația și copilul nu face o diferență clară
între real și imaginar și astfel apar monștrii de sub pat și vrăjitoarele înspăimântătoare. Unele
frici sunt, însă, disproporționate determinându-i să se sperie și să evite o insectă minusculă, să
renunțe la un sport sau activitate recreativă sau artistică. Ce s-a întâmplat de fapt? Creierul lor a
creat rețele neuronale ce au format un nod inconștient care stă la originea blocajului. Un stres,
un eveniment traumatizant minor pot sta la baza unor frici care persistă și-l necăjesc.

b. Modalități de manifestare a emoției

Frica presupune 2 tipuri de reacții:
Răspunsul biochimic:

 Creșterea ritmului cardiac;
 Dureri în piept;
 Respirație accelerată și scurtă;
 Transpirație;
 Frisoane;
 Tremur;

21

 Dureri de stomac;
 Gură uscată;
 Senzație de greață;

a) Răspunsul emoțional

 Sentiment de oboseală, copleșire;
 Tristețe;
 Senzație de pierdere a controlului;
 Sentimentul de pericol iminent.

c. Trusa de prim ajutor
a. Cum aș putea să-mi ajut copilul?
 Ascultă cu interes când copilul îți spune că are o frică. Află pe cât e posibil cât
mai precis, ce îl sperie, pentru a ajunge la o explicație care să-l liniștească și pe
care el (copilul) să o înțeleagă. Dacă e vorba de umbre, de monștri, puteți căuta
împreuna în locurile în care el crede că aceștia s-ar putea ascunde, aprindeți
lumina și uitați-vă pentru a se convinge că nu este nimic acolo.
 NU negați, minimizați sau și mai rău să luați în derâdere frica copilului – acestea
îl fac pe copil să se închidă în sine și să creadă că a simți frică este o rușine.
 Ajutați-l pe copil să înțeleagă că este în siguranță. De aceea, este bine să îl
asigurăm că noi suntem cu el, avem grijă de el, că nu se poate întâmpla nimic rău
pentru că suntem alături de el.
 Încurajați copilul să deseneze frica sa și să-i dea un nume pentru a crea un spațiu
între emoție și propria persoană. După ce copilul a desenat frica rugați-l să
descrie, să povestească ce a desenat, apoi, împreună cu copilul, încercați să
adăugați pe acea foaie elemente (soare, flori, alte culori) care într-un final ar face
desenul copilului mai plăcut, mai nostim și mai puțin înfricoșător.
 Creați jocuri de rol înscenând situații care provoacă frică (jocul de-a medicul,
jocul de-a prietenii…)

22

 Citiți împreună povești despre frică și curaj și desenați împreună situații din
poveste

b. Cum pot să mă ajut pe mine ca părinte?
Resurse bibliografice:

23

RUŞINEA
prof.consilier şcolar Simona Moraru- CJRAE Iaşi

a. Descriere succintǎ a ruşinii

„Ruşinea este o emoţie sau o experiență intens dureroasă prin care credem despre noi înşine
că nu suntem adecvaţi, că suntem defecţi şi, prin urmare, nu suntem demni de iubire şi de
acceptare – ceva ce noi am experimentat ori am făcut sau nu am reuşit să facem şi care ne
face nedemni de apropierea celorlalți. Nu cred că emoţia de ruşine este de ajutor sau că poate
fi productivă. De fapt, cred că ruşinea este mai degrabă o sursă de comportament distructiv şi
dureros decât o soluţie sau o vindecare.“ (Brené Brown, cercetător al emoţiei de ruşine şi
autor de cărți)

Ruşinea este un sentiment foarte dureros determinat de credinţa că ceva este în neregulă cu
noi, iar acest lucru ne-ar face nedemni de iubirea sau măcar de acceptarea celorlalţi.
Sentimentul de ruşine e diferit de vinovăţie ( care se referă la o anumită acţiune pe care ai
făcut-o ) sau de jenă, stânjeneală (care e o reacţie punctuală la modul în care am fost
percepuţi social).

RUŞINEA PROVINE DINTR-O COMPARAŢIE: TE COMPARI PE TINE CU PROPRIILE
STANDARDE.

Diferenţa dintre ruşine şi vină se traduce prin imaginea subiectivă despre sine, corelată cu
unul dintre următoarele două gânduri: „Sunt o persoană nedemnă, inadecvată, rea” sau „Am
făcut ceva nepotrivit, rău”. Aşadar, depinde mult pe ce ne concentrăm, când ne analizăm
emoţia: fie pe sine, adică pe cine sunt şi cum sunt, fie pe comportament, adică pe ceea ce am
făcut.

Vinovăţia apare atunci când gândesc: „Am făcut ceva în neregulă şi vreau să încerc să fac
schimbări.” Ea poate avea un rol funcțional în diferite contexte de viață, deoarece este
corelată gândului prin care admit că am făcut ceva care îi va răni pe alții și, prin urmare,
vreau să iau măsuri pentru a corecta răul făcut. Resimţim emoţia de jenă sau de stânjeneală
atunci când tocmai realizăm ceva de genul: „Nu-mi vine să cred că fermoarul de la pantaloni
mi-a fost deschis timpul!„ Este o emoţie de intensitate moderată, atunci când ne regăsim ca

24

fiind „mai puțin…”, şi care apare de obicei ca urmare a unei acțiuni, a unei gândiri sau a unor
cuvinte pe care în cele din urmă le considerăm ca fiind „amuzante” sau „inofensive”. Ne
simţim umiliți, atunci când cineva ne spune: „Ești cel mai prost student pe care l-am avut
vreodată!” Acest sentiment de umilire apare atunci când alții ne spun, în mod intenţionat şi
exagerat, lucruri ce ne fac să ne ruşinăm. “Ruşinea este o emoţie care îţi devorează sufletul”
– C.G.Jung

b. Modalitǎţi de manifestare a emoţiei
Răspunsul biochimic:

 Ritm cardiac anormal- tahicardie;
 Privire indirectǎ sau evitantǎ ;
 Secreţie lacrimalǎ;
 Roşeaţǎ în obraji.

Răspunsul emoțional
 Sentiment de teamǎ, furie;
 Neîncredere;
 Stare de agitaţie, de încordare fizicǎ;
 Stare de atenţie concentratǎ manifestǎ.

Răspunsul comportamental
 Evitǎ persoanele faţǎ de care a greşit;
 Privire indirectǎ sau evitantǎ ;
 Plânge sau dimpotrivǎ atacǎ persoane din jur;
 Se izoleazǎ;
 Își creeazǎ singur activitǎţi pentru a putea controla totul.

c. Trusa de prim-ajutor
Mecanismele de apărare

1. Furie, agresivitate – când un copil are o ruşine profundă pe care nu şi-o dǎ voie să o
recunoascǎ, va începe să se comporte agresiv faţă de ceilalţi, să îşi impunǎ punctul de vedere,

25

să ţinǎ cu dinţii de propriile păreri, sǎ devinǎ maliţios şi dispreţuitor, vrea să deţinǎ controlul
absolut.

2. Atitudine defensivă – nu recunoaşte că a greşit, dǎ vina pe alţii, toţi ceilalţi au ceva cu
el, joacǎ rolul de victimă, devine nemulţumit de ceilalţi şi preferǎ să se retragǎ. O altă
strategie este să devinǎ cel care vrea să mulţumească pe toată lumea, care nu mai are coloană
vertebrală, nu îşi susţine părerea, linguşeşte pe toţi cei de care simte că are nevoie.

3. Narcisism – devine preocupat excesiv de propria imagine, accentueazǎ mereu
contribuţia lui, minimalizeazǎ contribuţia altora, încearcǎ să fie perfect în toate.

a. Cum aş putea sǎ-mi ajut copilul?

Conştientizează ruşinea

De câte ori copilul dumneavoastrǎ devine agresiv, izolat sau devine supraapreciativ cu el în
situaţii nesemnificative, întrebaţi-l cu un ton calm ce se întâmplǎ cu el, dacǎ îi este ruşine de ceva
ce a fǎcut. Începeţi să exploraţi : Când s-a întâmplat aşa? De câte ori?, Îi este frică să nu se afle
ceva neplǎcut despre el?, Ce anume îi provoacǎ fricǎ?

Descoperă credinţele limitative

Orice copil îşi construieşte o imagine despre el pornind de la ceea ce gândeşte el cǎ familia lui
crede despre el. Aceste gânduri îi vor contura şi cristaliza credinţele despre el: sunt sau nu bun la
ceva, merit sǎ fiu iubit sau nu, sunt capabil sǎ fiu prietenos,etc. Copilul se va exprimaaceste
credinţe fie prin comportamente ( se poartǎ urât cu cei din jur deoarece crede cǎ nu meritǎ sǎ fie
iubit) sau le vor verbaliza cu ajutorul dumneavoastrǎ.

Deapănă povestea ruşinii

Întreabă-l : când ai simţit această emoţie prima datǎ? Îţi aminteşti? Cine te-a făcut să te simţi
astfel? În ce context? Ce anume ţi s-a reproşat? Ce “defect” al tău era vizat?

Analizează declanşatorii

Ce anume declanşează ruşinea la copilul tǎu? Sunt anumite cuvinte? Poate chiar o privire? O
anumită personalitate umană? Mai sunt în jurul tău persoane care îi accentuează ruşinea?

26

Eliberează-te de prejudecată
Nu-i acuza pe cei care au determinat apariţia acestei emoţii şi nici pe cei ce o declanşează. Nu
judeca nici copilul. Fă un pas înapoi, metaforic, ca să ai obiectivitate.

Valorize azǎ
Când ţie, pǎrinte, ţi-a fost ruşine de ceva ce ai fǎcut te-ar fi ajutat ca pǎrinţii tǎi sǎ se fi
comportat aşa:
- de câte ori ai avut nevoie sǎ fie prezent lângǎ tine, s-a strǎduit sǎ fie. Copilul va
înţelege,astfel, cât de important este pentru tine.
- sǎ poarte discuţii cu tine în care sǎ sublinieze ce ai fǎcut bine, ce calitǎţi deosebite ai,
- sǎ îţi recunoascǎ valorile personale şi meritele.
Atunci când greşeşte, spune-i cǎ ai încredere în el ca sǎ repare greşeala comisǎ. Explicǎ-i unde şi
cum a greşit faţǎ de celǎlalt fǎrǎ a-l judeca. Spune-i cǎ eşti mândru de el pentru cine este şi va
deveni.

b. Cum aş putea sǎ mǎ ajut ca şi pǎrinte?
Conştientizează ruşinea

Ca în orice demers de a vindeca ceva, e nevoie să aduci la lumină problema pe care vrei să o
rezolvi. De câte ori deveniţi agresivi, atacaţi sau intraţi în defensivă sau deveniţi narcisişti,
întrebaţi-vă dacă nu cumva reacţia voastră ascunde un sentiment de ruşine. Începeţi să exploraţi :
Ce vreau sa obţin când reacţionez aşa?
Mi-e frică să nu se afle ceva despre mine?
Încerc să acopăr ceva?

27

Descoperă credinţele limitative

Orice emoţie are în spate un anumit gând care o produce. Gândurile ce au fost practicate o
perioadă mai lungă de timp au devenit credinţe care ne conduc din umbră comportamentul. În
acest context, credinţele limitative sunt categoric legate de standardele de care vorbeam la
început. Sunt adevărate aceste credinţe? Ce ai putea realiza dacă nu le-ai avea? Cine ai fi atunci?
Vrei să renunţi la ele sau îţi aduc un anumit beneficiu?

Deapănă povestea

Întreabă-te : când ai simţit acestă ruşine prima datǎ? Îţi aminteşti? Cine te-a făcut să te simţi
ruşinat? În ce context? Ce anume ţi s-a reproşat? Ce “defect” al tău era vizat? Cum ai “înflorit”
tu povestea de-a lungul anilor? Cât de importantă este în viaţa ta acum? Te consideri o victimă?

Analizează declanşatorii

Ce anume declanşează reacţiile tale? Ce te determină să reactivezi acestă ruşine? Sunt anumite
cuvinte? Poate chiar o privire? O anumită personalitate umană? Mai sunt în jurul tău persoane
care îţi accentuează ruşinea? Gen părinţi, parteneri… devii manipulabil când ţi se declanşează
acea ruşine? Profită cineva de asta? Îi mai vrei încă în viaţa ta?

Eliberează-te de judecat de valoare

Nu-i acuza pe cei care ţi-au determinat apariţia acestei emoţii şi nici pe cei ce o declanşează. Nu
te judeca nici pe tine. Cere ghizilor tăi, Sinelui tău înalt, să vezi lucrurile aşa cum sunt cu
adevărat, obiectiv. Fă un pas înapoi, metaforic, sau vezi situaţia de sus, ca să ai obiectivitate.

Desprinde lecţia

Întreabă-te ce ar trebui să înveţi tu din asta? Dacă ai accepta ideea că nimic nu este întâmplător şi
că această emoţie vine la timp pentru a te trezi, pentru a te face mai conştient, de ce crezi că ai
avut nevoie de acest episod în viaţa ta? Normal că nu mă pot abţine şi vreau să te împing şi mai
departe: Nu ai venit cumva să experimentezi această ruşine pentru a fi unul dintre agenţii care
schimbă standardele acestei societăţi bolnave?

28

Caută dovezi că eşti bun
Vezi-te cu înţelegere şi compasiune. Recunoaşte-ţi dorinţa de a te conecta, de a aparţine, de a fi
iubit. Este normală pentru toţi oamenii. Caută în memorie circumstanţe în care ai fost exact
invers decât te acuzi de obicei că ai fi ( de exemplu dacă ţi-e ruşine că ţi-ai dezamăgit familia,
când ai reuşit să-i faci mândri de tine? în alt domeniu poate, sau ai făcut mândri pe alţii – colegii
de munca, seful, partenerul) Când te-ai simţit admirat pentru ce ai făcut pentru ceilalţi?
Resurse :
• Cyrulnik B., Mai bine mor decât să spun!: Ruşinea, Editura Trei, București, 2012
• Evans K., Comentariu, Cap. 12 Rușinea, Jean Marie Robine, Aplicații clinice ale
psihoterapiei Gestalt – De la psihopatologie la estetica procesului de contact, Editori Giani
Francesetti, Michela Gecele, Jan Roubal, Editura Gestalt Books, 2014.
• Gilbert M. și Orlans V., Psihoterapie integrativă – 100 de puncte cheie și tehnici, Editura
„LIBER MUNDI”, București, 2013.
• Robine J.M., Cap 12 Rușinea, Aplicații clinice ale psihoterapiei Gestalt – De la
psihopatologie la estetica procesului de contact, Editori Giani Francesetti, michaela Gecele, Jan
Roubal, Editura Gestalt Books, 2014.

29

RǍBDAREA
prof.consilier şcolar Simona Moraru- CJRAE Iaşi

a. Descriere succintǎ a rǎbdǎrii

„ RĂBDARE, răbdări, s. f. 1. Faptul de a răbda; capacitate firească de a suporta greutăți și
neplăceri fizice sau morale; putere de a aștepta în liniște desfășurarea anumitor evenimente. ◊
Expr. A (-și) pierde răbdarea sau a-și ieși din răbdare (ori din răbdări) = a-și pierde calmul,
stăpânirea de sine.”( DEX)

„Geniul este rǎbdarea eternǎ.”- Michelangelo

„Să nu-ţi pierzi răbdarea nici atunci când asta pare imposibil – aceasta este adevărata
răbdare.” (proverb japonez)

b. Modalitǎţi de manifestare a emoţiei

a) Răspunsul biochimic:
 Ritm cardiac normal;
 Respirație normală;
 Privire directǎ sau fixǎ pe un obiect/persoanǎ;

b) Răspunsul emoțional
 Sentiment de relaxare;
 Încredere;
 Stare de calm;
 Stare de atenţie concentratǎ manifestǎ.

c) Răspunsul comportamental
 Verbalizează emoția;
 Foloseşte ascultarea activǎ;
 Așteaptă să îi vină rândul;

30

 Se „reorientează“ spre o altǎ activitate;
 Își creeazǎ singur activitǎţi pentru a trece timpul mai repede.

c. Trusa de prim-ajutor
„Rǎbdarea este o stare care se învǎţǎ, nu este înnǎscutǎ. Aceasta e în strânsă legătură cu felul
în care fiecare dintre noi învață să se descurce cu emoții precum frustrarea sau furia. Dincolo de
baza biologică a acestor emoții, managementul lor reprezintă o achiziție extrem de importantă în
evoluția ființei umane, cu debut în preșcolaritate. Perioada de vârstă cuprinsă între 3 și 6-7 ani
este optimă pentru a-i sprijini pe copii să învețe să se descurce cu emoțiile lor. Intrarea la
grădiniță, diversificarea situațiilor de viață, a copiilor și adulților prezenți în viața unui copil după
împlinirea vârstei de 3 ani (uneori și mai devreme, dacă ne gândim la copiii care merg la creșă)
aduc cu sine multiple ocazii de învățare, dar și nenumărate surse de frustrare personală –
mașinuța mult dorită ajunge în mâinile altui copil, ora de desen durează prea mult, fetița care ieri
îmi era prietenă se joacă astăzi cu altcineva. Ele sunt gestionate foarte diferit de copii, în funcție
de temperamentul fiecăruia, dar și de nivelul de dezvoltare a abilităților de management
emoțional. ” ( Diana Stănculeanu, este psihoterapeut și expert național în sănătate mintală )

a. Cum aş putea sǎ-mi ajut copilul?

• Stabiliţi corect motivul - în momentul în care copilul dumneavostrǎ îşi pierde rǎbdarea,
întrebaţi-vǎ dacǎ motivul îl reprezintǎ satisfacerea unei nevoi imediate ( de exemplu, copilul
exprimǎ senzaţia de foame, de sete etc) sau exprimǎ o dorinţǎ ( sǎ se joace cu pǎpuşile, maşinile,
pe tabletǎ etc). Nevoile necesitǎ un rǎspuns imediat, în funcţie de programul stabilitit de pǎrinte,
în timp ce dorinţele nu.
• Evitaţi acţiunile extreme – dacǎ rǎspundeţi prea repede la nevoile sale, copilul nu va
învǎţa sǎ aştepte şi sǎ se adapteze la o situaţie care implicǎ rǎbdare. În schimb, dacǎ a şteptarea
este prea lungǎ, copilul ar putea sǎ creadǎ cǎ nu acordaţi importanţǎ nevoilor sale sau a ceea ce el
vǎ spune. Ascultându-vǎ copilul în astfel de momente, relaţia pǎrinte-copil devine una bazatǎ pe
încredere, rǎbdare şi comunicare realǎ. Astfel copilul îşi însuşeşte încrederea în sine de a se
exprima şi de a vǎ spune vouǎ, pǎrinţilor, tot ceea ce este necesar sǎ ştiţi.

31

• Fixaţi limitele şi daţi dovadǎ de coherenţǎ în aplicarea consecinţelor stabilite. Cu
siguranţǎ, uneori, vǎ este mai uşor “sǎ închideţi ochii” şi sǎ oferiţi tot ce vrea copilul în acel
moment de exigenţǎ, de crizǎ etc. Totuşi, în acelaşi timp, sǎ ştiţi cǎ riscaţi sǎ încurajaţi reapariţia
acelui comportament de crizǎ chiar atunci când nu existǎ condiţii de crizǎ.

• Fiţi toleranţi – un copil se gândeşte în primul rând la el, la nevoile şi dorinţele sale. Este
normal deci, ca el sǎ le exprime. În calitate de pǎrinte, este necesar sǎ îi explicaţi cǎ anumite
cerinţe sunt acceptabile şi altele nu, fie în acel moment sau niciodatǎ.

• Utilizaţi rutina sau un orar pentru a ajuta mai mult copilul în a înţelege când dorinţa lui
va putea fi satisfǎcutǎ, deoarece copiii se vor simţi securizaţi cǎ au fost ascultaţi, înţeleşi şi
dorinţa lui este importantǎ pentru pǎrinţi. De exemplu, cu o voce calmǎ, tonalitate joasǎ, puteţi sǎ
îi spuneţi: “Acum trebuie sǎ fac de mâncare. În timp ce curǎţ legumele, vei putea sǎ îmi
povesteşti întâmplarea ta, apoi când fratele tǎu va spǎla vasele, voi putea sǎ mǎ joc cu tine.”

• Valorizaţi capacitatea sa de a aştepta şi învǎţaţi-l cum sǎ se comporte în situaţiile de
aşteptare care se bazeazǎ pe rǎbdare. Astfel, îi oferiţi instrumentele de a trǎi în societate, în
colectivitate.

• Ajutaţi-vǎ copilul sǎ vorbeascǎ despre nerǎbdarea sa. Când apare ce îl calmeazǎ, ce îi
alimenteazǎ sursa de nerǎbdare? – unui copil îi este cu adevǎrat dificil sǎ evalueze perioada de
aşteptare, mai ales dacǎ are o urgenţǎ.

 Exprimaţi prin cuvinte – definiţii ceea ce copilul resimte. Spuneţi-i de ce aşteaptǎ şi
când va putea sǎ îţi satisfacǎ dorinţa sau nevoia. Copilul va suporta mai uşor aşteptarea. « Îţi voi
putea citi povestea dupǎ ce tu strângi jucǎriile. Între timp, eu strâng masa şi, apoi, voi aranja
vesela şi tu vei strânge jucǎriile. Ştiu cǎ eşti nerǎbdǎtor sǎ aculţi povestea dar ştiu cǎ tu eşti
capabil sǎ aştepţi. »
 Reperele temporale concrete ajutǎ deasemenea copilul sǎ aştepte. De exemplu, plasaţi
repere vizuale (ex. : autocolante în formǎ de animale pe ceas real sau de hârtie). Puteţi
deasemenea sǎ îi cereţi sǎ aştepte pânǎ ce acul mare ajunge în locul autocolantului.
 Sugeraţi o activitate copilului dumneavoastrǎ în care sǎ aştepte. Propuneţi-i sǎ devinǎ
asistentul dumneavoastrǎ. Copilul mai degrabǎ va fi bucuros de sarcinile menajere din casǎ decâ t
sǎ aştepte. Copii vor adesea sǎ îşi ajute pǎrinţii şi, mai ales, sǎ îi imite gesturile.

A reţine !

• Înainte de 1 an, aşteptarea creeazǎ un sentiment de insecuritate sugarului;

• A rǎspunde rapid la toate cerinţele copilului care are un comportament solicitant, riscaţi
sǎ încurajaţi acest tip de comportament;

• Datoritǎ faptului cǎ pentru copil este dificil sǎ evalueze perioada de aşteptare, daţi-i
repere temporale concrete pentru a-l ajuta sǎ aştepte.

32

b. Cum aş putea sǎ mǎ ajut ca şi pǎrinte?

Iatǎ câteva sugestii care te pot ajuta sǎ devii mai rǎbdǎtor:

1. Marcheazǎ momentele . Aceasta este prima strategie dacǎ ai probleme reale cu rǎbdarea.
Începe prin a ţine un jurnal sau mai simplu o hârtie în care îţi notezi momentele când ţi-ai pierdut
rǎbdarea. Aceasta este una dintre cele mai eficiente şi importante metode de a controla un impuls
– prin a învǎţa sǎ fii cât mai conştient de rǎbdarea ta. Odatǎ ce ai devenit mai conştient de
impulsurile tale pot sǎ lucrezi la o reacţie alternativǎ.

2. Realizeazǎ care sunt factorii declanşatori. Pe mǎsurǎ ce devii mai conştient de
pierderea rǎbdǎrii acordǎ o atenţie sporitǎ lucrurilor care declanşeazǎ aceasta pierdere a rǎbdǎrii.
Este atunci când colegul de muncǎ face ceva iritant? Atunci când consoarta ta lasǎ vasele
murdare în chiuvetǎ? Atunci când copilul tǎu nu face curat în camera lui? Anumiţi declanşatori
se vor manifesta mai des decât alţii. Şi acestea sunt lucrurile pe care ar trebui sǎ te concentrezi
mai des.

3. Respirǎ adânc. Atunci când începi sǎ îţi pierzi rǎbdarea respirǎ adânc şi expirǎ lent.
Apoi respirǎ din nou. Şi din nou. Aceste trei reprize de respiraţie adâncǎ deseori vor fi ceea ce
este necesar pentru a te calma. Şi, în timp, frustrarea/supǎrarea se va evapora.

4. Numǎrǎ pânǎ la 10. Acest lucru funcţioneazǎ cu adevǎrat. Când simţi cǎ începi sǎ devii
frustrat sau furios, opreşte-te. Numǎrǎ lent pânǎ la 10. Când ai terminat de numǎrat, majoritatea
impulsurilor iniţiale ( de exemplu de a ţipa sau de a face ceva din frustrare) vor disparea.
Împreunǎ cu respiraţia adâncǎ vei deveni şi mai eficient.

5. Începe cu paşi mǎrunţi. Nu încerca sǎ devii extrem de calm şi rǎbdǎtor peste noapte. Nu
se va întâmpla. Începe cu ceva mic şi uşor. Cautǎ un declanşator care produce o iritare moderatǎ,
nu ceva care te va enerva la culme. Apoi concentreazǎ-te pe acest lucru şi lucreazǎ la controlarea
comportamentului pentru acel declanşator. Dacǎ reuşeşti sǎ îl aduci sub control, foloseşte ceea ce
ai învǎţat şi concentreazǎ-te pe urmǎtorul declanşator. Cu practicǎ, vei ajunge acolo unde îţi
doreşti.

6. Ia o pauzǎ. Deseori este mai bine sǎ te îndepǎrtezi pentru câteva minute. Ia o pauzǎ de la
situaţia din faţa ta doar pentru 5-10 minute, calmeazǎ-te, planificǎ-ţi cuvintele, acţiunile şi
soluţiile şi apoi întoarce-te calm precum un calugǎr budist.

7. Adu-ţi aminte ce este important. Câteodatǎ avem tendinţa de a ne enerva pentru cele
mai insignificante lucruri. Pe termen lung, aceste lucruri au tendinţa de a nu mai fi atât de
importante, dar în momentul de furie putem uita acest lucru. Opreşte-te şi încearcǎ sǎ priveşti
lucrurile în perspectivǎ.

33

8. Continuǎ sǎ practici rǎbdarea. De fiecare datǎ când o situaţie îţi întinde rǎbdǎrea la
limitǎ, doar gândeşte-te cǎ este nevoie de a deveni calm – practica, practica, practica. Şi cu cât
faci mai multǎ practicǎ cu atât vei deveni mai bun la a-ţi pǎstra calmul.

9. Vizualizeazǎ. Acest lucru funcţioneazǎ mai bine dacǎ îl faci înainte de a se ivi situaţia
frustrantǎ. Atunci când eşti singur şi într-un loc liniştit. Vizualizeazǎ cum ţi-ar place sǎ
reacţionezi atunci când vei fi în faţa unui declanşator. Cum faci faţǎ situaţiei? Cum arǎţi? Ce
spui? Cum reacţioneazǎ cealaltǎ persoanǎ? Cum te ajutǎ în relaţia ta, în viaţa ta? Gândeşte -te la
toate aceste lucruri, vizualizeazǎ situaţia perfectǎ şi apoi încearcǎ sǎ faci din aceastǎ vizualizare o
realitate.

10. Adu-ţi aminte cǎ este nevoie de timp. Nimic bun nu se întâmplǎ imediat. Dacǎ te aştepţi
ca lucrurile sǎ se întâmple atunci când pocneşti din degete, atunci vei deveni nerǎbdǎtor de
fiecare datǎ. Realizeazǎ cǎ este nevoie de timp pentru a face lucrurile importante. Şi aceastǎ
realizare te poate ajuta enorm când vine vorba de rǎbdarea ta.

11. Predǎ. Acest lucru te poate ajuta foarte mult. Trebuie sǎ îţi aduci aminte cǎ nimeni nu
este perfect şi cǎ fiecare dintre noi avem multe de învǎţat. Fii rǎbdǎtor şi învaţǎ alte persoane
cum sǎ facǎ anumite lucruri. Chiar dacǎ ai încercat cu alte ocazii, a unsprezecea datǎ poate sǎ fie
cea cu noroc. Adu-ţi aminte cǎ nimeni nu învaţǎ lucrurile din prima.

12. Gǎseşte moduri sǎnǎtoase de a scǎpa de frustrare . Frustrarea se poate acumula
precum aburul într-o oala sub presiune şi dacǎ nu eliberezi aburul, vei exploda. Cautǎ moduri
sǎnǎtoase de a te elibera de frustare. Ieşi afarǎ într-un loc retras şi ţipǎ dacǎ este cazul, fǎ exerciţii
fizice, etc. Odatǎ ce ai scǎpat de frustrare, te vei simţi mai bine.

13. Doar zâmbeşte . Câteodatǎ avem nevoia sǎ ne aducem aminte cǎ nimeni nu este perfect.
Cǎ ar trebui sǎ ne bucurǎm de timpul nostru alǎturi de persoanele dragi şi cǎ viaţa ar trebui sǎ fie
distractivǎ şi amuzantǎ. Zâmbeşte, râzi, fii fericit. Poate cǎ nu funcţioneazǎ întotdeauna, dar e
bine sǎ îţi aduci aminte de aceastǎ regulǎ din când în când.

14. Doar iubeşte . În loc sǎ reacţionezi cu mânie, învaţǎ sǎ reacţionezi cu dragoste. Copilul
tǎu a vǎrsat ceva sau a spart o amintire de familie? Soţia ta sau soţul tǎu ţipǎ sau este nervoasǎ /
nervos dupǎ programul de lucru? Reacţioneazǎ cu dragoste. Este cea mai bunǎ soluţie.

Resurse :

• Fetița curioasă/ Băiețelul curios să descopere misterul numelui său

• Tofinel și sămânța misterioasă de Giuliano Ferri

• Erus şi Valea Rǎbdǎrii de Alec Blenche

34

PRIETENIA
prof.consilier şcolar Simona Moraru- CJRAE Iaşi

a) Descriere succintǎ a prieteniei
PRIETENIA este o relație afectivă și de cooperare între ființe umane, care se
caracterizează prin sentiment de simpatie, respect, afinitate reciprocă. Prietenia presupune
o atitudine de bunăvoință reciprocă, suport reciproc la nevoie sau în criză de loialitate,
buna-credință și altruism. Relația de prietenie se bazează pe încrederea reciprocă.
“Prieten adevǎrat e cel care, chiar dacǎ te cunoaşte bine, continuǎ sǎ te placǎ”- Elbert
Hubbard
"Un prieten adevǎrat te prinde de mânǎ şi îţi atinge inima." Gabriel Garcia Marquez

b) Modalitǎţi de manifestare a emoţiei

Răspunsul biochimic:
 Ritm cardiac normal spre crescut;
 Respirație normală;
 Privire directǎ sau fixǎ pe un obiect/persoanǎ;

Răspunsul emoțional
 Sentiment de relaxare;
 Încredere;
 Stare de calm;
 Stare de atenţie concentratǎ manifestǎ.

Răspunsul comportamental
 dorința de bine pentru cealaltă persoană
 simpatie
 onestitate, chiar și în situații în care alții s-ar feri să spună adevărul
 înțelegere reciprocă
 compasiune mutuală
 încredere reciprocă

35

 ajutor în situații de cumpănă
 bucurie de prezența celeilalte persoane

c) Trusa de prim-ajutor
Tipuri de prietenie

Poate cǎ pare ciudat, dar da, existǎ mai multe tipuri de prietenie, în funcţie de nevoile fiecǎruia.
Eu am l-am ales pe Aristotel pentru a clasifica tipurile de prietenii, deoarece cred cǎ exprimǎ o
perspectivǎ generalǎ asupra relaţiei de prietenie.

1. Prietenia bazatǎ pe utilitate (folos). Acest tip se regǎseşte frecvent la vârstnici şi la
prieteniile cu strǎinii. În aceste cazuri, persoanele nu cautǎ compania celorlalţi din cauzǎ cǎ se
simpatizeazǎ, ci pentru cǎ au de câştigat de pe urma acesteia. Acest tip de prietenie nu dureazǎ în
timp.

2. Prietenia bazatǎ pe plǎcere. Aceasta intervine mai mult în rândul tinerilor. Aceştia au
tendinţa sǎ se lase influenţaţi de senzaţiile de moment şi sǎ ia decizii care le satisfac dorinţele şi
plǎcerile de moment. Adesea se întâmplǎ ca aceşti tineri sǎ se împrieteneascǎ şi sǎ se despartǎ în
aceeaşi zi.

3. Prietenia bazatǎ pe starea de bine (armonie). Acesta este cel mai benefic tip de prietenie.
Persoanele din aceasta categorie se împrietenesc pentru cǎ se plac, pentru cǎ deţin acele calitǎţi
necesare pentru ca relaţia sǎ fie de duratǎ şi, mai mult decât atât, se bazeazǎ pe similaritate, pe
valori comune care fac ca interacţiunea dintre acele persoane sǎ fie una pozitivǎ.

a. Cum aş putea sǎ-mi ajut copilul?

1. Discuție generală mică. Știind cum să poarte discuții mici va fi mult mai uşor în a se
face mai prietenos. Poate că e mai greu să vorbeşti pentru că ești prea
ocupat, distras sau doar timid. Dar nu este așa de dificil cum sună. Tot ce
trebuie să faci este să vorbeşti cu propriul copil şi el sǎ se să se simtă
confortabil, să găsească niște terenuri comune și să se dezvăluie puțin.
Toate bunele prietenii și relații încep cu o mică discuție.

36

2. Adresați-le copiilor întrebări despre ei înșiși. Dacă vrei să fii
prietenos, atunci trebuie să arăți un adevărat interes pentru cei din jurul
tǎu. Trebuie să se vadă că vă pasă cu adevărat cine sunt, ce cred ei și ce
fac ei. Dacă doriți să fiți prietenoși, atunci trebuie să întrebați o serie de
întrebări simple care le arată că vă interesează. Nu trebuie să întrebați ceva prea personal s-ar
putea să jeneze, mai întâi discutați despre unele dintre pasiuni comune. Iată câteva subiecte
minunate de a încerca: Animale favorite, Echipe sportive preferate, Hobby-uri preferate, Trupe
preferate, cărți sau filme, Mâncare preferată, Familie, etc.

3. Complimentați-l. Complimentarea sau valorizarea copiilor - atunci
când spui asta - te va face să pari și să te simți ca o persoană mult mai
prietenoasă. Doar un mic compliment oferit la momentul potrivit îi va face
pe copii să gândească pozitiv despre ei şi despre tine, ca pǎrinte, și îi va face
să se simtă mai confortabil și mai fericiți să fie în prezența ta. Când vorbești cu cineva,
întreabă-te, care este calitatea ta minunată care o ai şi ai vrea sǎ fie remarcatǎ? Dar copilul tǎu?
Ar trebui să ştiţi cu una destul de repede.

4. Folosiţi prenumele copiilor atunci când vorbiți cu ei. Acesta este un
truc simplu dar eficient pentru a-i face pe copii să vă placă mai mult și să pară
mai prietenoși. Dacă folosiți prenume lor, le arătați că vǎ pasă de ei și că îi
puteți distinge cu adevărat ca indivizi. Nu trebuie să exagerați pentru a obține
un punct. Doar spunând: "Bună, Elena!" când salutați copilul sau spuneți "Aveți dreptate în
legătură cu asta, Dumitriţa", în timpul unei conversații vă va face să pǎreţi o persoană mai
prietenoasă. Dacă o persoană pe care tocmai ați cunoscut-o vă spune numele ei, folosirea lui o
dată sau de două ori pe tot parcursul conversației vă va face să vă amintiți pentru data viitoare.

5. Sǎ accepte discuţii. Unii copii sunt neprietenoși fără să-și dea
seama. Dacă cineva ți-a dat un mare "Bună!" și se apropie de tine în timp
ce încetinește, este pentru că acel copil vrea să vorbească cu tine; dacă
spui doar "hei" și continuă să te plimbi, atunci vei fi nepoliticos. Dacă nu
țineți uși deschise pentru oameni ( zâmbiți la ei când vă zâmbesc și evitați să priviți în direcția
oamenilor pe care nu îi cunoașteți, chiar dacă stau lângă tine), atunci veți fi nepoliticos fără să
știţi chiar asta.

37

6. Concentrați-vă pe subiectele pozitive. Când vorbiţi cu cei mici,
rămâneți la lucrurile optimiste. În loc să te plângi de ceea ce face greşit
cineva, să vorbești de rău pe cineva sau pur și simplu să fii negativ, ar
trebui să menționezi ceva minunat care ți s-a întâmplat în acea
zi/săptămână, ceva ce ar putea sǎ facǎ bine sau chiar ceva amuzant ce ai
văzut la TELEVIZOR. Nu trebuie să te prefaci că ești altcineva pentru a evita discutarea unor
subiecte neplăcute pe parcursul unei conversații. Sigur, dacă ți s-a întâmplat ceva groaznic sau
dacă te simți cu adevărat îngrijorat, exprimǎ aceste emoţii. Încercați însă să spuneți cel puțin
trei lucruri pozitive pentru fiecare lucru negativ.

7. Deschide-te. Nu trebuie să dezvăluiți cele mai adânci și mai
întunecate secrete ale voastre. Menționând ceva ușor jenant, deranjant,
sau chiar în neregulă va avea un efect câștigător asupra copiilor și îi
va face să creadă că este uman sǎ greşeşti, cǎ nu te iei prea în serios și
că te simți confortabil vorbind cu ei despre anumite evenimente. Iată
câteva lucruri despre care puteți să vă deschideți:O glumă care ai jucat-o pe fratele tău, O
greșeală amuzantă care ai făcut-o, Ceva ce ai vrut să faci întotdeauna, Experiența ta sau faci
ceva pentru prima dată, O poveste despre familia ta,etc.

b. Cum aş putea sǎ mǎ ajut ca şi pǎrinte?

1. Zâmbeşte mai mult. Nu trebuie să oferiți fiecăruia un zâmbet
uriaș care să fie prietenos. Cu toate acestea, stabilindu-ţi un obiectiv
( să zâmbești cel puțin 30% mai mult zilnic), fie că zâmbești faţǎ de
oamenii pe care îi cunoști, fie străini complet, zâmbind vei arǎta ca o
persoană mult mai apropiată și mai prietenoasă. Dacă doriți ca oamenii să se simtă bine să
vorbească cu dvs., atunci ar trebui să le mai zâmbiți mai mult. De asemenea, puteți sǎ vǎ faceţi
un țel de a zâmbi mai mult pe parcursul unei conversații.

2. Aveți un limbaj deschis al corpului. Dacă doriți ca oamenii să se
simtă ca fiind apropiați și deschişi să vorbiți cu ei, atunci trebuie să

38

stăpâniți limbajul corpului. Iată ce puteți face pentru a face ca oamenii să vorbească mai mult
cu dvs.: Țineți picioarele împreună, în loc de a fi încrucișate.

3. Nu fi neatent! Un alt mod de a fi mai prietenos este să observați tot ceea ce se întâmplă
în jurul dvs. în loc să încercați să bateți noul nivel de Candy Crush pe
iPhone. Dacă vă atingeți de telefon,vǎ îngropați nasul într-o carte, vă
uitați la computerul dvs. sau pur și simplu vǎ daţi cu ojǎ pe unghii,
atunci oamenii vor crede că aveți lucruri mai bune de făcut decât să
vorbiți cu ei. În schimb, uitǎ-te înainte, zâmbește și fii pregătit pentru ceea ce lumea are de
oferit. Veți fi surprins de cât de mulți oameni văd că sunteți prietenoși și cât de repede ajung în
calea dumneavoastră. Sǎ lucraţi pe telefonul dvs. mobil este nepoliticos atunci când participați
în mod activ la conversații cu persoane.

4. A stabili un contact vizual. Acesta este un lucru pe care ar trebui să îl lucrați dacă
spuneți doar salut unei persoane care vǎ vorbeşte faţǎ în faţǎ. Nu
trebuie să priviți ochii unei persoane 100% din timp pentru a fi
prietenos, dar ar trebui sǎ aveţi cât mai mult contact vizual posibil
atunci când ascultați oamenii, astfel încât ei să simtă că vă pasă de ei
și că merită timpul tău. Când e rândul tău să vorbești, poți să te uiți în jur mai mult. Dacă te
plimbi pe un hol și ești doar tu și o altă persoană, de ce să nu-l priveşti în ochi și să îl saluți?

5. Râzi ușor. Abilitatea de a râde cu ușurință este o altă trăsătură
a persoanei prietenoase. Nu trebuie să râdeți la tot ceea ce spune o
persoană sau să sune fals, dar ar trebui să încercați să râdeți cu
aproximativ 20% mai mult, mai ales atunci când oamenii încearcă să
fie amuzanți, spun ceva amuzant sau doar când simt că oamenii au
nevoie de un sprijin sporit și de încredere.

6. Faceți un efort de a vorbi cu oameni noi. Aceasta este o altă
piatră de temelie pentru a fi mai prietenoasă. S-ar putea să fiți foarte
timizi sau ați putea crede că noile cunoştinţe nu merită timpul dvs.
sau că toți au ceva în neregulă cu ei. Ei bine, care se schimbă astăzi!
Nu trebuie să vorbiți cu fiecare persoană nouă care o întâlniţi, dar

39

cu cât o faceți mai mult, cu atât vǎ veți simți mai bine. Prezentați-vă persoanelor pe care nu le
cunoașteți. Dacă vă aflați într-un grup de prieteni și o persoană nouă vine, luați inițiativa.

7. Oferiți mai multe invitații. Parte din a fi mai prietenos
înseamnă a arăta că doriți să petreceți mai mult timp cu alte
persoane. Cum faci asta? Le inviți să facă lucruri. Începeți la un
nivel mic, invitând un grup de oameni la un film, la un concert
gratuit sau să luați o cafea sau o înghețată și să vedeți cât de mult vă
simțiți mai prietenos după ce vă acceptă cu nerabdare invitația. Fǎceți-vǎ un obiectiv din a vǎ
oamenii să facă mai multe lucruri cu dvs. cel puțin o dată pe săptămână și veți trăi o viață mai
prietenoasă. Invită cunoștințe să petreacǎ timp de calitate cu tine și să-ți transformi cunoștința
într-o prietenie reală.

8. Acceptați mai multe invitații. Un alt mod de a fi mai prietenos este
să spui da atunci când oamenii vă cer să faceți lucruri. S-ar putea să vă fie
frică să vă petreceți cu oameni pe care nu-i cunoașteți bine, poate că
sunteți prea ocupați sau pur și simplu preferați să vă petreceți cu dvs., un
castron de înghețată Cherry Garcia și Snookums, dar trebuie să treci peste toate acestea dacă
vrei să fii prietenos și să începi să accepți invitațiile oamenilor de a merge la filme, cină sau la
o petrecere. Ți-e frică de ceva nou? Social anxios? Sau te simţi doar leneș? Acestea nu sunt
motive „grele” pentru a pierde un prieten bun.

9. Practicați un comportament mai prietenos cu oamenii care nu vă plac. Aceasta
poate fi o pilulǎ grea pentru a înghiţi. Nu trebuie să deveniți BFF cu
cel mai mare dușman al dumneavoastrǎ, ci la a lucra pentru a fi mai
prietenos cu oamenii din orbita ta - fie că este profesorul tău, unchiul
tău, sau acea fată liniștită izolatǎ social. Veți fi surprins de cât de
bine vă veți simți mai bine cu acel cineva și acea persoană poate surprinde cu o realǎ prietenie
în schimb. Faceți o listă cu cinci persoane pe care le-ați tratat întotdeauna cu răceală. Găsiți
modalități de a fi drăguți cu fiecare dintre acești oameni - chiar dacă nu merită acest lucru.
Iertarea este o calitate esențială pentru a fi mai prietenos. Păstrarea ranchiunilor vă poate face
să vă supărați în interior și acest lucru vă poate afecta atitudinea la exterior.

40

10. Arătați un interes real față de oameni. Aceasta este
cheia pentru a nu căuta doar sǎ pari prietenos, ci pentru a fi în
fapt o persoană prietenoasă. O adevaratǎ persoanǎ prietenoasǎ îi
pasǎ de alţii şi vrea sǎ îi facǎ sǎ se simtǎ confortabil. O persoană
prietenă este îngrijorată atunci când alții sunt supărați și bucuroşi
atunci când ceilalți sunt fericiți. Dacă vreți să fiți prietenoși, atunci trebuie să vă amintiți acest
lucru ori de câte ori vorbiți cu oamenii. Dar cu cât încerci mai mult să fii drăguț cu oamenii, cu
atât vei fi mai natural. Amintiți-vă că a fi prietenos nu are nimic de-a face cu a fi fals. Și că de
fapt înseamnǎ sǎ fii mai accesibil, de a trata oamenii cu respect și de a da o energie pozitivă.

11. Înconjurați-vă cu oameni prietenoși - atunci când sunteți
înconjurat de oameni fericiți, prietenoşi şi ceilalți se vor simți bine să
vă abordeze deoarece vor considera cǎ aveţi aceste calitǎţi.

Resurse :
 Licurici își caută amici de Eric Carle
 Îmi ești foarte drag, ursulețule de Paloma Wensell şi Ulises Wensell
 La plimbare cu mami de Judith Kerr

41

BUCURIA
prof.consilier şcolar Ecaterina Brînzǎ - CJRAE Iaşi

a) Descriere succintǎ a bucuriei
„Bucuria este o emoţie plăcută sufletului produsă de gustarea binelui pe care impresiile creierului
i-l înfăţişează sufletului ca fiind al lui. Bucuria provine din convingerea pe care o avem că
posedăm un anumit bine, iar tristeţea din convingerea pe care o avem despre un anume rău sau
un anume neajuns al nostru.”( Descartes)

 Bucuria este o atitudine. În categoriile emoțiilor, este o emoție primară a oamenilor, fără
de care nu am putea supraviețui. Fericirea este rezultatul stării de bucurie.

 Bucuria vine dintr-un sentiment de pace interioară, de mulţumire, de apreciere a vieţii.
 „Bucuria poate deveni o stare care să ne însoțească mereu, dacă învățăm să o cultivăm și

dacă credem că este posibil să devină un mod de viață, fără a depinde în mod necesar de
o reușită.”.(Laura Vlădulescu)

b) Modalitǎţi de manifestare a emoţiei

 Bucuria explozivă survine când aflăm, pe neaşteptate, despre un eveniment fericit, mult
droit și implică manifestări dinamice: unii sar în sus, dansează, bat din palme, râd din
toată inima, bătăile inimii se accelerează, statura se îndreaptă, faţa se îmbujorează, ochii
sticlesc, trăsăturile feţei capătă o alură ascendentă.

 Există situaţii, când persoana reacţionează invers, paradoxal. Astfel, copilul poate afla o
veste minunată și să înceapă să plângă. Deşi, fiecare dintre emoţiile-şoc prezintă un
tablou destul de specific, există şi excepţii: se poate păli şi de frică, şi de mânie, se plânge
la tristeţe, dar şi la bucurie, se tremură de frică, dar şi într-un acces de disperare. În toate
cazurile emoţiile-şoc sunt însoţite de puternice modificări fiziologice şi expresive.

42

Imagine luată de pe http://www.fox.com/lietome

 – Colțurile buzelor sunt trase în părți direcționate în sus
 – Gura ar putea fi sau nu deschisă, cu dinții expuși
 – Se formează o linie de la nas spre colțul buzelor
 – Obrajii sunt ridicați
 – Pleaoapa inferioră formează riduri în partea de jos, poate fi ridicată dar nu tensionată
 – Riduri ”labe de cioară” se formează la colțurile ochilor

12. Trusa de prim-ajutor

„Emoțiile au un rol important în interacțiunile sociale și în crearea de noi conexiuni sociale.
Conștientizarea emoțiilor pe care le trăim ne poate ajuta să luăm decizii corecte, să ne stabilim
obiective și să găsim motivația interioară. Gestionarea emoțiilor este o abilitate importantă pe
care o învățăm și o îmbunătățim pe tot parcursul vieții.”(Alexandra Stancu, psiholog )

a. Cum aş putea sǎ-mi ajut copilul?
 Arată-ți aprecierea pentru lucrurile pe care le face bine
 Poți să îi propui jocuri în care să recunoască expresiile emoționale
 Propune-i idei de joacă independentă
 Încurajează activitățile care îi fac plăcere și care presupun socializare cu alți copii.
 Joacă-te în fiecare zi împreuna cu copilul tău, pentru a afla ce simte și ce gândește.
 Folosește desenul pentru a-l ajuta pe copil să își exprime emoțiile. (De exemplu, puteti

asocia câte o emoție unei culori și puteți folosi culorile pentru a exprima cum vă simțiți.)
 Variază sursele de bucurie. (De exemplu, dacă copilului îi place plăcinta cu mere, atunci

mâncați împreună plăcintă cu mere.Uită-te în jur și observă împreună cu copilul cât mai

43

multe surse de bucurie și vei vedea cum starea de bucurie din viața voastră se
intensifică.)
 Concentrează-te pe ce este bine! Când îl deranjează sau îl supără ceva, spune-i să facă
opusul. (De exemplu, să găsească 10 lucruri care îi plac și îl mulțumesc.)
 Arată-i copilului că îl iubești. Copilul are nevoie să se simtă iubit, să i se spună că este
iubit, să fie ascultat, înțeles, apreciat.
 Discută despre diferite teme care îi fac placere și în acest fel vei menține starea de bine,
de bucurie a copilului, dar vei afla și care sunt nevoile lui, care sunt dorințele sale,
gândurile, sentimentele în legătură cu ceva sau cineva.
 Arată-i respect. Copilul va fi bucuros să afle că este tratat în același mod cu ceilalți
membri ai familiei și va căpăta încredere în sine. Dacă greșești, nu ezita să îți ceri scuze
și să recunoști că ai greșit. Exemplul personal este foarte important la această vârstă.

b. Cum aş putea sǎ mǎ ajut ca şi pǎrinte?

Resurse :

 https://www.suntparinte.ro/dezvoltare-emotionala-prescolari;
 https://www.la-psiholog.ro/info/furie-tristete-teama-cum-ne-ajuta-aceste-emotii-;
 https://www.suntparinte.ro/relatia-dintre-parinti-si-copii
 https://sapteanideacasa.ro/parenting/etica-sa-dam-copiilor-puterea-de-a-fi-buni-

perseverenti-corecti/
 https://ro.pinterest.com
 https://www.youtube.com/watch?v=iiiNYSMk8NY
 Irina Petrea, „Și tu poți fi Supernanny – cum să-ți crești bine copilul” – București, Editura

Trei, 2007;
 Consilierea părinților – perspective europene – Material support pentru părinți -

Erasmus+;
 Sempronia Filipoi, „Basme terapeutice – povești pentru copii, adolescenți și părinți”-

Cluj-Napoca, Editura ASCR, 2012;

44

B ibliografie :

1. G. Chapman, R. Campbell, Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor, Editura Curtea
Veche Publishing

2. I.Chicet Macoveiciuc, Ce, cum si de ce simt? Ema si Eric descoperă emoțiile și
sentimentele, Ediura dph,2020

3. I.Drugaș , L.Bejan, L. Hărdălău, 101 Aplicaţii artterapeutice în consilierea copiilor
Primus Publishing Housse, Oradea,2010

4. C.Eţco, Iu. Fornea, E. Davidescu, T. Tintiuc, N. Daniliuc, M. Cărăruş, „Psihologia
5. generală - Suport de curs ” - Chişinău, 2007
6. D.Geisler, Sunt furios! Ce să fac?, Editura Univers Enciclopedic
7. F.Isabelle, Caietele Filliozat, Frica, prieten sau duşman, Ed. Litera, 2019
8. B.Van Den Speulhof, Stephan Pricken, Trolul furios, Aprilkind, Editura Univers
9. https://enciclopedie.citatepedia.ro/
10. https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucurie
11. https://adrianamirza.wordpress.com/tag/tristete-definitie/
12. https://www.psyhelp.ro/articole/psihoterapia-in-gestionarea-tristetii
13. https://www.slideshare.net/nocoment90260/emotii-faciale
14. https://ecology.md/md/page/curiozitatea-la-copii
15. http://www.jurnaldeparinte.ro/
16. https://en.wikipedia.org/wiki/Facial_expression
17. https://www.messforless.net/calming-bottles/
18. https://www.twinkl.ro/resource/omida-precaut-ebook-ro-dlc-198
19. https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.freepik.com%2Fpre

mium-vector%2Fsad-kid-boy-get-flue-
cold_7682496.htm&psig=AOvVaw3X0c_eLCkoo51A5_9NXiGr&ust=16080386154
55000&source=images&cd=vfe&ved=0CAMQjB1qFwoTCKiL_OjIze0CFQAAAA
AdAAAAABAD
20. https://wf-i-can.co.uk/u13/look-after-yourself/strategies-to-help-your-mood/
21. https://www.youtube.com/watch?v=e2ZB-1kDOdQ videoclip frică
22. https://youtu.be/QazW1GZEoZI Ai umplut găletușa azi? Un ghid pentru fericirea
cotidiană a copiilor, de Carol McCloud.

45

23. https://www.itsybitsy.ro/cuvantul-iubire-pe-intelesul-copiilor/
24. https://www.marian-rujoiu.ro/ce-este-iubirea/
25. https://www.quantumcoaching.ro
26. https://www.enfant-encyclopedie.com
27. https://www.educum.ro

46

„Puteți ierta cu ușurință un copil care se teme de
întuneric. Adevărata tragedie a vieții este atunci când
adulților le este frică de lumină.” Platon

47