Revista nr 13_2020

NOI - PASIONAȚII
Pasiunea mea, pictura

Mădălina Mandache

fostă elevă a la Liceului Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

97

NOI - MENTORII

Lectura și biblioteca (aplicații practice)

Oana Epure

Bibliotecar la Colegiul Tehnic „Gh. Asachi”, Iași

Menirea unei biblioteci este aceea de a fi un important centru de cultură pentru diferite
grupuri sociale și culturale și nicidecum instituţii unde cărțile pot fi păstrate, conservate,
lipsite însă de utilitate. Cartea este și trebuie să fie o prioritate pentru spiritul fiecărui om,
căruia i se permite să intre în acest sanctuar – cel al bibliotecii - și să descopere florile
rare ale înțelepciunii celor care s-au străduit să împartă cu omenirea rodul minții lor.
Misterul cunoaşterii, al iubirii al istoriei oamenilor trebuie să fie dezvăluit fiecărui cititor.
Bibliotecarul se transformă atunci într-un maestru, într-un sfătuitor care poate ghida
lectorul după structura sa psihologica și după formaţia sa intelectuală în acest labirint al
Cărților. Masca aceea prăfuită de paznic de cărți este una falsă. Un bibliotecar autentic
ştie de ce carte are nevoie fiecare, când trebuie să o citească și în ce mod. În acelaşi
timp, funcţiile unei biblioteci sunt determinate de nevoile comunității pe care o slujeşte.

Biblioteca şcolară este copilul preferat al Marii Biblioteci. Ea este elementul
fundamental al mediului cultural în care este format elevul și îi revine rolul de pion în
modernizarea învățământului, în sensul asigurării unei educaţii optime, de calitate,
pentru fiecare elev. Vârsta bibliotecii nu e legată de cea a elevului. În țara noastră
termenul de bibliografie, ataşat bibliotecii, a apărut în secolul al XIX-lea și are
semnificaţia iniţială de „scriere de cărți”, bazându-se astfel pe existența activităților
cultural-literare a mânăstirilor și bisericilor: Moldoviţa, Sucevița, Voroneț, Hurmuzachi.
Această activitate va fi dublată de cea a curţilor voievodale și boiereşti ale lui Petre
Şchiopul, Vasile Lupu, C-tin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Nicolae Mavrocordat și
familia Văcărescu. Apariţia primelor școli va impulsiona și înființarea primelor biblioteci.
Ulterior, cuvântul de Bibliografie capătă altă semnificaţie - aceea de „descriere de cărți”.

Indiferent de epoca și de vârsta fiecăruia, bibliotecarii dispun de nişte „atuuri”:
entuziasm, competență, experienţă, flexibilitate și înțelegere, pentru a le pune în slujba
interesului comun. Modernizarea învățământului şcolar aruncă în umbră cărți și autori
care nu se mai studiază. Acestea și secţiunea de literatură universală sunt ameninţate
să devină din ce în ce mai prăfuite. Credem că e de datoria unui bibliotecar să fie în
pas cu transformările sociale și să opteze pentru transformarea unei biblioteci
şcolare într-una publică.

98

NOI - MENTORII

Lectura și biblioteca (aplicații practice)

Oana Epure

Bibliotecar la Colegiul Tehnic „Gh. Asachi”, Iași

Orice transformare necesită un plan de strategii, din care cităm:
a) Atragerea unui număr cât mai variat de cititori;
b) Activități publice pentru lectorii bibliotecii;
c) Achiziţionarea de cărți prin sondaje ale opiniei publice.
d) Reclamă.
e) Prezentarea on-line a bibliotecii;

Numărul de cititori poate fi lărgit în primul rând prin informare. Elevii pot deveni
mesageri virtuali ai bibliotecii și îi pot atrage pe membrii familiilor lor.

Afişarea de fluturaşi poate activa rândurile populaţiei. Coparticiparea bibliotecarului
în emisiuni radio ar fi altă soluţie, el promovând intenţiile noii biblioteci.

Achiziţionarea de cărți se va înscrie în scopul fundamental al biliotecii. Pe lângă
metoda de bază, membrii noi pot fi mediatorii unei noi căi de achiziţie. Pensionarii pot
fi antrenaţi în această activitate, atât fizic, cât și prin cercul lor vast de persoane
cunoscute, văzute ca potenţiali sponsori. Achiziţionarea de cărți poate fi sugerată și
prin completarea de chestionare, permițându-se acumulare de cărți în funcţie de
preferinţele lectorilor. Bineînțeles că bibliotecarul va dispune de armele sale
psihologice spre a ghida gustul public astfel încât nivelul calității unei biblioteci să nu
scadă.

A dirija nivelul cultural al unui public larg e o adevărată provocare pentru un
bibliotecar. El poate desfășura activități precum:
a) Recenzii de cărți
b) Expoziţii de carte cu diferite ocazii
c) Completare de chestionare
d) Serate muzicale
e) Proiecte de popularizare a unor cărți. Recenziile de carte trebuie privite într-un
mod extrem de serios din partea unui bibliotecar. Acesta trebuie să intuiască gustul
lectorului său și să selecteze din noua carte amănuntul preferat, „mascând” adevărata
valoare a cărții, învățându-și astfel cititorii să citească autentice valori. Bibliotecarul
trebuie prin această metodă să informeze, infiltrând esteticul în minţile cititorilor cu
scopul de a-i delecta.

99

NOI - MENTORII

Lectura și biblioteca (aplicații practice)

Oana Epure
Bibliotecar la Colegiul Tehnic „Gh. Asachi”, Iași

Expoziţiile de carte nu trebuie să rateze și cel mai mic eveniment cultural. Orice
aniversare literară, istorică, politică sau socială trebuie urmărită și valorificată. Vitrina va
trebui aşezată într-un loc vizibil și să apeleze la toate artificiile pentru a atrage și a încânta.
„Vizionarea” va fi însoțită de amănunte furnizate pe un ton misterios și persuasiv din partea
bibliotecarului, care îi va da impresia lectorului că participă la un eveniment aparte, special
pentru el.

Chestionarele vor fi construite cu tact, astfel încât să promoveze anumite titluri de cărți,
să stârnească spiritul competitiv al celor ce citesc.

Seratele muzicale vor mobiliza personalități locale din domeniul muzical, sau chiar
cititori cu disponibilități muzicale, care vor dubla lectura unor poezii sau a unor fragmente
de proză lirică. Astfel, cărțile de versuri vor fi activate în rândurile cititorilor.

Proiectele de popularizare a unor cărți se vor baza, în primul rând, pe implicarea
autorităților locale. Vor fi atrase personalități locale reprezentative pentru o direcţie literară
(scriitori, muzicieni, critici de artă și literari, pictori, sculptori), care vor vorbi
despre activitatea lor, despre atractivitatea unei vieţi pline de cultură. De asemenea, pot fi
organizate ședințe inter-biblioteci, urmărindu-se studiul comparativ al membrilor diferitelor
biblioteci.

Oricare va fi destinația unei biblioteci, bibliotecarul nu trebuie să uite că scopul lui e de
a servi populaţia: informând,, convingând, selectând și delectând. Mereu experimentează,
reinventează, inovează, cercetează și descoperă adevărata identitate a centrului de
informare şi documentare – BIBLIOTECA, unde se simte și este marele stăpân.

Biblioteca Colegiu1lu0i0Tehnic „Gh. Asachi”, Iași

NOI - MENTORII

Ținem bolile la distanță
dacă ne cunoaștem organismul

Prof. Grosu Gabi Antonela
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

În context pandemic, auzim tot mai des termenul „sistem imunitar”, pomenit în diverse
situații. Cel mai adesea, este vorba despre faptul că un sistem imunitar puternic ne
ferește de îmbolnăviri și ne oferă o viață sănătoasă, ferită de suferințe.Chiar dacă acest
sistem nu poate fi măsurat așa cum facem în cazul temperaturii sau al pulsului, el
lucrează în permanență pentru a ne feri de acțiunea virusurilor și a paraziților care
cauzează diverse boli.

Imunitatea poate fi înnăscută sau naturală – este imunitatea cu care ne naștem și care
nu se modifică în cursul vieții sau poate fi dobândită, când se instalează în urma
contactului cu diferite microorganisme sau după vaccinare.

Unii specialiști în domeniul sănătății spun despre sistemul imunitar că este „al doilea
creier al organismului uman” deoarece coordonează reacțiile până la nivelul celulelor și
țesuturilor. Prin intermediul acestui sistem se recunoaște o celulă infectată cu virusuri și
este respinsă. În organismul nostru răspund de imunitate următoarele:
· timusul, care este o glandă de mici dimensiuni, situată în spatele sternului și deasupra
traheii al cărui rol este producția de limfocite T responsabile de imunitatea celulară.
Timusul este mai activ în perioada adolescenței și își pierde din proprietăți pe măsură ce
înaintăm în vârstă;
· amigdalele, care fac parte din prima linie de protecție a sistemului digestiv și a
aparatului respirator, distrugând bacteriile și virusurile de la acest nivel; îndepărtarea lor
face ca agenții patogeni din mediu să pătrundă cu ușurință în organism;
· splina, care sintetizează anticorpii;
· ganglionii limfatici, care sunt localizați de-a lungul întregului corp și conțin celule care
secretă anticorpi.

Chiar dacă procesul este foarte complex, stă la îndemâna noastră să stimulăm
sistemul imunitar prin diverse metode. Printre soluțiile de întărire a imunității se numără
următoarele:

101

NOI - MENTORII

Ținem bolile la distanță
dacă ne cunoaștem organismul

Prof. Grosu Gabi Antonela
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

1. Încercați să vă faceți timp pentru momente de relaxare, eliminând factorii de stres
care pot să slăbească sistemul imunitar.
2. Adoptă un animal de companie (s-a demonstrat că îngrijirea unui câine reduce riscul
de a dezvolta alergii).
3. Stați cât mai des în preajma prietenilor (studiile demonstrează că cei care stau mai
mult timp în preajma prietenilor au o sănătate mai bună).
4. Mențineți o atitudine pozitivă (un studiu a arătat că de fiecare dată când tinerii erau
mai optimiști, sistemul lor imunitar devenea mai puternic).
5. Consumați cât mai des fructe și legume de diferite culori, deoarece conțin
antioxidanți care protejează celulele organismului de radicalii liberi.,
6. Evitați să consumați mâncare procesată de tip fast-food deoarece nu conține
substanțe nutritive necesare organismului.
7. Faceți sport de câteva ori pe săptămână.
8. Dormiți suficient (aproximativ 8 ore).
9. Renunțați la tutun și alcool.
10. Spălați-vă regulat pe mâini (una dintre cele mai ușoare modalități de a vă ajuta
sistemul imunitar este aceea de a vă spăla mâinile în mod regulat. Este și una dintre
metodele de a vă menține sănătos. Asigurați-vă că vă spălați mâinile pentru cel puțin
20 de secunde).

102

NOI - MENTORII

Proiect

Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă.

Posteritatea unui basm

Diana Blaga, prof. Limba și literatura român
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaieiă

Studierea clasicilor poate fi o provocare atât pentru profesori, cât și pentru elevi, mai
ales când ei vin sub titulatura bibliografiei obligatorii. Astfel, împreună cu elevii clasei a
X-a B ai Liceului Tehnologic „Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei, am încheiat lecția despre
basmul cult cu un exercițiu de creativitate.

Elevii au fost provocați să scrie o continuare a basmului studiat – Povestea lui
Harap-Alb, de Ion Creangă –, să îi rescrie finalul sau să rescrie un episod al basmului
din perspectiva altui personaj decât protagonistul. Pentru aceasta, am fost inspirați de
abordările scriitorilor contemporani. Pe de o parte, fermecătorul volum Și v-am spus
povestea așa. Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei înșiși, semnat de Florin
Bican (Editura Arthur, București, 2018), în care autorul adună și rescrie cu savuros
umor o serie de basme românești (inclusiv Povestea lui Harap-Alb) din perspectiva
cailor eroilor. Apoi, Harap-Alb 2.0, semnat de Veronica D. Niculescu, în care povestea
fiului de crai este continuată, demersul făcând parte din Colecția „Creangă 2.0”, proiect
al FILIT-ului (Festivalul Internațional de Literatură și Traduceri) din 2019, colecție care
cuprinde continuări și ale altor scrieri ale povestitorului moldovean (de exemplu, Matei
Vișniec semnează continuarea poveștii Capra cu trei iezi).

Textele elevilor noștri sunt o dovadă a imaginației de care dispun. Dacă unii au
preferat să rămână în formula clasică a basmului și să încheie povestea în aceeași
notă fericită, alții au răsturnat situația în favoarea personajului negativ. Totodată, veți
putea observa reîntoarceri la vechii prieteni ai protagonistului, precum și la motivele
clasice, specifice basmului, revalorificate abil de povestitorii noștri. La fel cum nu
lipsește nici umorul din rândurile lor.

Vă oferim, în continuare, câteva dintre creațiile elevilor clasei a X-a B.
Lectură plăcută!

103

NOI - MENTORII
Proiect

Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă.
Posteritatea unui basm

Diana Blaga, prof. Limba și literatura română
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

Un alt final fericit
Ionuț Ținteanu

După ce bătălia dintre Harap-Alb și Spân s-a încheiat, învingător ieșind Harap-Alb,
corpul Spânului a rămas timp de zece ani la locul confruntării. În acești zece ani din corpul
Spânului a crescut un copac cu mere de aur, a cărui sămânță s-a răspândit și în grădina lui
Harap-Alb. Plimbându-se prin grădină, Harap-Alb și soția sa au dat peste un asemenea
măr, care deși nu era foarte mare, era plin de roade. Soția lui Harap-Alb, văzând merele, a
luat unul și l-a mâncat. A doua zi, aceasta s-a simțit foarte rău și a căzut la pat.
Harap-Alb, întristat, a plecat să caute un leac. Mergând peste mări și țări, a dat peste o
bătrână
care vindea licori. Harap-Alb i-a spus despre soția sa și a întrebat-o dacă nu are vreo
licoare și pentru ea.
- Nu dețin așa ceva, dar dacă te întorci la mine cu o gheară de urs, un picior de broască și
o aripă de fluture, te pot ajuta.

Harap-Alb a pornit din nou la drum, hotărât să facă ce i-a spus bătrânica. Mergând prin
pădure, a văzut un urs. S-a luptat cu el, reușind în cele din urmă să ia gheara necesară.

Mergând mai departe, a văzut un pârâu cu multe broaște, dar când încerca să le prindă,
acestea săreau. Astfel, Harap-Alb l-a chemat pe Păsări-Lăți-Lungilă să-l ajute. Întinzându-
se, acesta a reușit să prindă o broască, Harap-Alb îndeplinind și pasul următor.
Ajungând aproape de alt tărâm, Harap-Alb a văzut un fluture cu aripi cât palma, dar care
era foarte rapid, așa că a apelat la ajutorul albinelor, vechile lui ajutoare. Acestea au încolțit
fluturele într-o scorbură, astfel încât Harap-Alb a reușit să intre și în posesia aripii.

Tânărul s-a întors cu toate ingredientele la bătrânică. Aceasta a pregătit o licoare cu
care Harap-Alb s-a întors acasă. După ce soția sa a primit leacul, și-a revenit și au trăit
amândoi până la adânci bătrâneți.

Bogdan Păuleț
După nuntă și după ce Harap-Alb moștenește împărăția, Verde Împărat moare. Harap-

Alb stă supărat un an. După acest an, hotărăște că este timpul să aibă moștenitori. Astfel,
în anii următori, Harap-Alb și soția sa vor avea o fată frumoasă, iar apoi un băiat ce
semăna leit cu el, lumina ochilor lui.

104

NOI - MENTORII

Proiect

Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă.

Posteritatea unui basm

Diana Blaga, prof. Limba și literatura română
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

Timpul trecea, Harap-Alb îmbătrânea, copiii creșteau. A venit și timpul pentru ca fiul său
să se pregătească pentru preluarea tronului. Pentru aceasta, Harap-Alb îl duce pe fiul
său în pădure. Îl învață cum să se lupte cu sabia, să caute mâncare și, cel mai important,
că ia decizii grele.

După antrenament, este timpul ca fiul lui să stea o perioadă în pădure, pentru ca la
final să se întoarcă acasă cu capul unei creaturi neobișnuite. După un timp, fiul lui Harap-
Alb a dat peste o grotă în care trăia un monstru cu trei capete. Acesta a pândit creatura
șapte zile și șapte nopți pentru a-i afla punctul slab. Și-a dat seama că o poate învinge
dacă intră după ea noaptea, în timp ce dormea. Ceea ce și face, reușind să îi taie două
dintre cele trei capete. Dar el le voia pe toate trei, așa că a început o luptă crâncenă,
până când a reușit să dobândească și ultimul cap.

S-a întors acasă cu cele trei capete și le-a înfățișat lui Harap-Alb. Acesta, surprins și
mândru de băiatul său și fără a sta pe gânduri, i-a înmânat coroana și tronul.

Andrei Aruștei
La nunta lui Harap-Alb și a fetei Împăratului Roșu au venit foarte mulți invitați,printre

care și multe făpturi nemaivăzute. Printre acestea s-a strecurat și fratele Spânului, cu
gânduri de răzbunare. Pe numele lui Cheluțu, acesta în timpul nunții s-a deghizat sub
înfățișarea lui Flămânzilă. Astfel, merge la soția lui Harap-Alb și o invită afară pentru a-i
împărtăși un secret.
Aceasta, fără să stea pe gânduri, a mers afară. Cheluțu a luat-o pe calul său și a zburat
cu ea peste șapte mări și șapte țări. Fata era nedumerită, dar odată ajunsă acolo, totul i-a
fost dezvăluit și fratele Spânului a închis-o într-o peșteră.

Harap-Alb își dă seama că soția sa lipsește și îi spune lui Ochilă să se uite după ea.
Acesta o vede în peșteră, astfel încât Harap-Alb se urcă imediat pe cal și pornește după
ea. După un drum lung ajunge la peștera păzită de fratele Spânului. Acesta a vrut să-l
înjunghie pe Harap-Alb, care însă s-a ferit. Au dus o luptă intensă, până la final Harap-
Alb reușind să-l învingă pe Cheluțu, al cărui cadavru îl arde, aruncându-i cenușa într-o
prăpastie.

Harap-Alb și-a luat soția și a dus-o la împărăție. La întoarcere, au dat o petrecere doar
cu cei apropiați lor, pentru că nu voiau ca cineva să se mai strecoare în împărăția lor.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

105

NOI - MENTORII

Proiect

Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă.
Posteritatea unui basm

Diana Blaga, prof. Limba și literatura română
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

Partea întunecată a lucrurilor
Luana Nicoară

După nunta lui Harap-Alb cu fata Împăratului Roșu, nuntă care a ținut trei zile și trei nopți,
o furtună s-a năpustit asupra împărăției. Din norii negri, un chip și-a făcut apariția. Ce să
vezi? Era Spânul. Uimit, Harap-Alb anunță toți oamenii împărăției să se adăpostească în
castel. Însă Spânul nu stă mult pe gânduri și aruncă un blestem asupra lui Harap-Alb ca toți
cei din jurul său să se transforme în stană de piatră.

Dintr-o dată, cerul s-a înseninat și Spânul a dispărut, astfel încât Harap-Alb crede că totul
a fost o glumă sau în imaginația sa. Dar când intră în castel, toți oamenii erau stană de
piatră, iar pe peretele sălii de bal o inscripție: „Harap-Alb, pentru a rupe blestemul, vino pe
muntele ce atinge luna!”

Simțind un fior în spate, Harap-Alb pornește spre munte, dar își dă seama că nu-l poate
învinge singur, așa că își ia și calul, tovarășul său de drum, și cere ajutorul și celor cinci vechi
prieteni ai săi. Mergând ei spre munte, le iese în cale Sfânta Duminică:
-Harap-Alb, am auzit de cumplita tragedie... Știam că va urma, așa că am decis să te ajut cu
o vrajă ce-l poate învinge pe Spân, dar bagheta a fost pierdută cu multe secole în urmă și se
spune că a fost găsită de un căpcăun care o păzește într-o peșteră, deoarece îl face mai
puternic.
-Cum am putea ajunge la această peșteră? întrebă Harap-Alb.
-Harap-Alb, asta depinde de ajutorul prietenilor tăi.

Atunci cei cinci își dau seama ce au de făcut și trec la fapte, reușind până la urmă să
găsească peștera unde se ascundea căpcăunul. Acesta, furios de gălăgia creată de
vizitatori, îi provoacă la luptă. Între timp, Harap-Alb se strecoară în peșteră și ia bagheta, cu
care îl transformă pe căpcăun într-un melc. Flămânzilă, înfometat, îl face imediat dispărut.
Nu le mai rămâne nimic de făcut decât să ajungă în vârful muntelui care atinge luna. Aici,
Spânul deja îi aștepta.
-Mă gândeam că te-ai răzgândit, spune Spânul.
-Nu voi permite așa ceva niciodată! îi răspunde Harap-Alb.

Odată lupta începută, când să rostească Harap-Alb vraja, Spânul îi înfige o suliță în inimă
și acesta moare. Cei cinci prieteni cu jale îl îngroapă chiar unde a murit și promit că vor avea
grijă de el, rămânând acolo.

Fiind învingător, Spânul preia împărăția cu ostași împietriți.

106

NOI - MENTORII

Proiect

Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă.
Posteritatea unui basm

Diana Blaga, prof. Limba și literatura română
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

Georgiana Ghidim

De îndată ce Harap-Alb și fata Împăratului Roșu au primit binecuvântarea, pregătirile
pentru nuntă au început. Cu atâta veselie însă, culmea ar fi fost să nu se ivească ceva.
Zâna cea rea, Mildred, își face apariția și își dezvăluie planul. Cele trei elemente magice cu
care a fost înfășurat și stropit Harap-Alb pentru a reveni la viață o vrajă neagră aveau:
Harap-Alb avea să moară în ziua nunții lui!
Venise ziua cea mare, Harap-Alb și fata Împăratului Roșu îndreptându-se spre altar. Tot
regatul era într-o veselie de neînchipuit, toți se distrau, chiuiau, mâncau, până când
Mildred cea rea și-a făcut apariția cu râsul ei malefic și cu mirosul ei de flori putrezite care
au îngrozit tot regatul. Harap-Alb cel curajos sare în apărarea soției și al regatului, neștiind
ce-l așteaptă. Mildred, râzând cu poftă, rostește cuvintele unse cu magie neagră. Totul în
jur se întunecă. Harap-Alb într-o clipire este spulberat, lăsând în urmă doar niște cenușă
pierdută în vânt.

Regatul rămâne trist și întunecat, la conducerea sa fiind Mildred cea rea.
Am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa; mai încălecați și voi, să vedeți cum e la
noi.

Confesiunea Spânului
Diana Todirașcu

Fapta pe care am făcut-o a fost cu scopul de a mă pune în pielea fiului de crai. Atunci
când am avut ocazia să fiu în locul acestuia, l-am aruncat în fântână fără nicio frică și fără
niciun regret.

Când am găsit momentul, fără nicio ezitare, l-am obligat să facem schimb de identitate.
Cel mai mult mi-am dorit să fiu respectat și să văd cum este să locuiești într-un palat. Cum
l-am găsit pe fiul de crai, naiv și cu încredere excesivă în el, am zis: „Sigur acum voi afla
cum este să fiu în pielea unuia ca el!” și am simțit cum visul meu de atâția ani va deveni
realitate. După ce l-am împins în fântână ca să fiu cât mai aproape de scopul meu, l-am
pus să aleagă: dacă
vrea să îl ajut să iasă, să facem schimb de identități, iar dacă nu este de acord, îl las acolo.
Ca să mă asigur că acesta nu va face vreun pas greșit după ce îl voi scoate din fântână, l-
am pus să jure: „Jură-mi-te pe ascuțișul paloșului tău că mi-i da ascultare în toate; și atâta
vreme ai a mă sluji, până când ăi muri și iar ăi învie!”

Acesta a fost singurul meu motiv pentru care am făcut ceea ce am făcut.

107

NOI - MENTORII

Al. O. Teodoreanu (Păstorel), Hronicul măscăriciului
Vălătuc – nostalgie și rafinament existențial

Diana Blaga, prof. Limba și literatura română
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

Complexitatea peisajului literar românesc din perioada interbelică determină ca unele figuri
de scriitori să rămână în umbră. 1918 este văzut ca un punct de demarcație spirituală a două
generații, a două mentalități, a două lumi chiar, deoarece după încheierea Primului Război
Mondial şi societatea românească va cunoaște un ritm mult mai accelerat, planul schimbărilor
socio-politice având ecouri inerente asupra planului cultural. Odată cu 1859, forțele politice ale
Principatelor își canalizaseră prezența în noua capitală, în Muntenia, perioada până la Primul
Război Mondial fiind văzută ca una de tranziție. Nu întâmplător, Junimea se mută la București.
Provinciei însă, Iașului, îi rămâne compensaţia simbolică a centralităţii culturale. Dar nu pentru
mult timp, căci transferul cultural se produce, la rândul său, tot în aceeași direcție.

Procesul este surprins și de Ionel Teodoreanu, ieșean care în 1938 se mută, la rândul său,
în București, și care descrie capitala Moldovei în termeni funerari, ca păstrătoare a unei
„realități” bovarice și ca supraviețuitoare prin nostalgie, hrănindu-se cu ceea ce a reprezentat
într-un trecut nu foarte îndepărtat: „Iașul a trăit istoric, apoi cultural (Junimea, «Viața
românească») și de la o vreme, bovaric – în timp ce Bucureștiul a trăit, a crescut și a înflorit
politic. Până la un timp, puterea de absorbire a Bucureștiului a priit (estetic) Iașului, păstrându-l
pur. Ideologii și intelectualii rămâneau la Iași, politicienii și oamenii de acțiune se duceau la
București. La Iași erau arderi și lumini, la București zgomot și străluciri.”[1]

În acest context se lansează în 1919, în paginile revistei „Însemnări literare”, surogat al
„Vieții românești” de după război, Al. O. Teodoreanu (Păstorel), la fel cum o fac și fratele său,
Ionel Teodoreanu, dar și poetul Al. A. Philippide. Nici din paginile lui Păstorel nu lipsesc
reflecțiile asupra unui Iași muribund, însă el, spre deosebire de fratele mai mic, nu vede în
București un loc al vitalismului conotat exclusiv pozitiv, cu toate că și el va sfârși prin a se
muta în capitală. În plus, reflecțiile lui Păstorel, chiar și atunci când trădează nostalgie, nu se
dezic de o atitudine marcată ironic, precum întreaga sa literatură.

O discuție despre un autor precum Al. O. Teodoreanu este necesar să pornească de la
depășirea oricăror prejudecăți privind plasarea sa în istoria literaturii române. Privindu-l ca pe
un autor minor, un scriitor de raftul al doilea, nu ajungem prea departe cu cercetarea
personalității și a operei sale. Rămânând ancorați asupra ipostazei sale de autor de epigrame

-----------
[1] Ionel Teodoreanu, În dulce târgul Ieșului, în Masa umbrelor. Întoarcerea în timp, Editura de
Stat pentru Literatură și Artă, București, 1957, p. 45.

108

NOI - MENTORII

Al. O. Teodoreanu (Păstorel), Hronicul măscăriciului
Vălătuc – nostalgie și rafinament existențial

Diana Blaga, prof. Limba și literatura română
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

(la rândul lor privite cu scepticism de ochiul criticului pedant, de altfel, ca orice ar intra într-o
categorie a minorului), intrăm în capcana legendei, în care figura lui Păstorel Teodoreanu a
fost înscrisă ca într-un pat al lui Procust din care pare să nu aibă scăpare și în care un public
comod și dornic de picanterii insistă să îl înregimenteze. În plus, aderarea la astfel de
prejudecăți s-a dovedit deja dăunătoare imaginii lui Al. O. Teodoreanu și a operei sale.

Opera care i-a adus succesul în interbelic și care demonstrează rafinamentul scriitorului și
descendența sa din marii povestitori moldoveni – Ion Neculce, Ion Creangă, Radu Rosetti,
Mihail Sadoveanu – este Hronicului măscăriciului Vălătuc. Această scriere reprezintă debutul
editorial al lui Al. O. Teodoreanu, debut ce a avut loc la o distanță temporală de 10 ani față de
cel publicistic. Prin Hronicul măscăriicului Vălătuc Păstorel Teodoreanu recuperează
atmosfera Moldovei patriarhale, dinainte de Unirea din 1859, a Moldovei boierilor de altădată,
al căror stil de viață este definit de „«epicureismul» gastronomic, bahic și senzual”[1]: „Și se
potrivea vinul cel roș al logofătului acestei gustoase mâncări moldovenești, ca sărutarea cea
dintâi pe gura miresei.”[2]
Logofătul Toader Zippa (din povestirea Pursângele Căpitanului din Hronic...), cel despre care
se vorbește în citatul de mai sus, recurge la o adevărată lecție privind arta gastronomică și,
implicit, arta de a trăi adresată direct fiului său, Costache, și indirect cititorilor. Este un act
recuperator care denotă nostalgia autorului după acele vremuri cunoscute livresc, dar și din
poveștile din familie și care se concretizează și în cronicile sale gastronomice, adunate postum
în volumele De re culinaria și Gastronomice.

Scrierile lui Păstorel Teodoreanu nu presupun în mod obligatoriu o atitudine exclusiv
paseistă. Lucrul acesta este vizibil chiar și din publicistica sa. Al O. Teodoreanu susține
progresul și modernizarea atât la nivel social, cât și cultural. Recuperarea spirituală a unei
Moldove eflorescente, în care domneau rafinamentul existențial și plinătatea trăirii, se
realizează prin mijloace moderne, parodic, recuperând o scriitură cu tradiție, precum și prin
jocuri naratoriale ingenioase. Nostalgia și paseismul întâlnesc inovația la nivelul scriiturii. De
aici, originalitatea Hronicului măscăriciului Vălătuc.
------------
[1] Paul Cernat, Modernismul retro în romanul românesc interbelic, Editura Art,
București, 2009, p. 233.
[2] Al. O. Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc. Proză umoristică, Editura Junimea, Iași,
1989, p.71.

109

NOI - MENTORII

Al. O. Teodoreanu (Păstorel), Hronicul măscăriciului
Vălătuc – nostalgie și rafinament existențial

Diana Blaga, prof. Limba și literatura română
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei
De altfel, această recuperare nostalgică pe care Hronicul... o conține poate fi citită, tocmai
prin acest caracter recuperator, în cheia modernismului retro teoretizat de Paul Cernat. Nota
care desparte textul lui Al. O. Teodoreanu de scrierile analizate de criticul bucureștean
(Adela,
La Medeleni, Locul unde nu s-a întâmplat nimic, Domnișoara Christina etc.) este tratarea
subiectului în cheie parodic-nostalgică, cu instrumentele comicului, nostalgia fiind mascată de
accentele ludico-ironice, fapt specific întregii sale literaturi.
Păstorel Teodoreanu și-a exercitat activitatea literară în principal în perioada interbelică,
fiind un scriitor activ, în ciuda faptului că opera sa este una restrânsă. Este însă și un scriitor
care poate exemplifica condiția intelectualului de după 1944, numărându-se printre cei
arestați în 1960 în cadrul procesului Noica – Pillat. Acuzat pentru că ar fi scris materiale
calomniatoare
față de regim (epigrame în principal) și pentru că ar fi citit opere interzise, este condamnat la
șase ani de închisoare. Eliberat pentru bună purtare după trei ani, moare după doar un an (în
1964). În acest scurt timp, ca și înainte de a fi implicat în procesul menționat, se dedică
traducerilor, dar și republică în presă articolele din seria Gastronomicelor.
Ceea ce scrisese în interbelic sub impulsul pasiunii, dar și al încrederii în gastronomie ca
artă și ca element de patrimoniu, ca urmare a spiritului său care punea accentul pe savoir
vivre, devine în perioada postbelică, ca și evadarea în activitatea traducerii, o formă de
supraviețuire și de evitare a exigențelor impuse de realismul socialist.

Portretul scriitorului,
realizat de pictorul
Eder, 1936

110

NOI - MENTORII

Oglinzile prieteniei, de Viorel Câtea

Recenzie de bibliotecar Olariu Elena,
Liceul Teoretic „Lascăr Rosetti” Răducăneni

Volumul de versuri ”Oglinzile prieteniei” semnat de învățătorul-poet Viorel CÂTEA, a
apărut sub îngrijrea Editurii ”24 de ore”, Iași, 2019. Cu o ”schiță de portret” semnată de
distinsul poet Horia Zilieru – Iași, aflăm că amintirile de acasă ale poetului, adică din
inima Răducăneni-ului, au fost ca un motto transmis sufletește de către părinți, cu
preponderență ”visul mamei” sale. Cum este și un fin trubadur al muzicii clasice și
romantice, poezia acestuia îmbină taina Cuvântului, a Literei și a solfegiului – armonie ce
duce la o sensibilitate aparte.

Uneori ,,cu gândul acoperit în ceață”, artistul ,,aruncând privirea-n depărtare” își
amintește literam frumoșii ani ai copilăriei, alături de fratele mai mic, Cătălin, de mama,
Violeta și de tata, Vasile, casa de ”acasă” înconjurată de pomi fructiferi, scrânciobul din
frânghie de sub nuc, verile-veri, toamnele-toamne când ”evantaiul răsfira ”prin pletele-i
adieri cu parfum de mere busuioace sau pere claps. Poartă acest ”veșmânt în sufletu-i”
și voit sau nevoit în colțul cristalinului o ”lacrimă de stea” i se prelinge pe obraz.
Zâmbind ”cu raze violete de lumină” nostalgice amintiri îl cuprind trezindu-i-se în suflet
primii fiori ai iubirii, primele declarații, cu timiditate date ființei iubite, ”jocul dorului”
adolescentin rămânând în sufletul acestuia ca o floare ce nu s-a ofilit. Privirea rămâne
dusă în depărtarea ”copilăriei” când ”de ce-urile” erau pe prima pagină, totul în juru-i
fiind plin de mister, gândul tainic mirându-se de fiecare mișcare a ”fluturelui”, ”lumina de
pe cer”, de ce nu ”roua florilor”.

,,Prima ninsoare” îl surprinde cu ”fruntea lipită de umărul mamei”, acum în ”gânduri”
fiind cuprins de ”zăpada timpului” care l-a înțelepțit spiritualicește și ramuri albe, albe din
păru-i curg alene prin timp. Cine știe, autorul ar fi voit să legene timpul prin ”corăbii de
gheață” să alerge ”pe drumuri neumblate” de unde să culeagă și să pună într-un ”șirag”
amintiri care i se vor derula prin fața ochilor ca niște ”oglinzi diametrale” ce-l despart de
îngerul păzitor, ”demonii” ființei sale mai traversându-i trupul; cu ”mișcarea” automată
de acum ”a buzelor”, în rugăciune și ”plânsul” neplâns al sufletului pribeag pe pământ ca
și trupul de altfel, poetul caută iluminarea. Sau aflarea adevărului prin înțelepciune
divină. Dar vai, acest adevăr presupune mult foc lăuntric, un creuzet în care arderea
interioară este ca aceea a unui opaiț ținut sub obroc.

111

NOI - MENTORII

Oglinzile prieteniei, de Viorel Câtea

Recenzie de bibliotecar Olariu Elena,
Liceul Teoretic „Lascăr Rosetti” Răducăneni

Nu pentru a nu se cunoaște lumina-i de mâine, ci mai degrabă pentru a se înțelege pe
sine însuși. Focul acesta lăuntric presupune lumina interioară, iar și mortificarea trupului.
Nașterea din nou sau renașterea cum frumos spune poetul ,,viitorul nescris
văzut doar prin raze sticloase”.

Așa îi apare în vis o ”contopire” nedeslușită , un fel de spălare a ”cămarei
sufletului”, acolo să pătrundă lumina. ”Ca un copil născut în miez de noapte” penitentul
”se resemnează”; trecerea omului-pământ spre ”malul de dincolo de tăcere” este ca și
cum altădată Moise a trecut împreună cu evreii Marea Roșie. Greu dar nu imposibil.
Greu dar nu singur ci îndeaproape sprijinindu-te de Umărul lui Dumnezeu. Dar până să
ajungă la ”linia necuprinsă” a cuprinsului, ,,ceasuri întregi (...) plutește într-o mecanică”
unde o ”mută gravitație” îl ridică către neant și în același timp îl coboară cu picioarele pe
pământ... Drumul spre galaxii nefiind permis oricărui însetat. ”În plânsul ploii” de afară,
poetul se întoarce la viața cotidiană. Femeia-pământ, plămâdită și frământată din lut
galben-roșiatic, ars de atâta jertfă a strămoșilor îl trezește la realitate: cu mâinile
pieptene, mângâie părul acesteia și vede și simte chiar că prin mâini ,,îi curge-albastra
zare” – Iubirea, ,,pururea iubirea”, cea care ne va mântui.

Voit sau nu, ochii îi lăcrimează cu ”lacrimi de iubire”, bucuria sufletului; prin ploaie,
”lunecând pe umbre”, pictează ”curcubee” pe care să le ofere ființei iubite, culorile
acestuia semnificând deopotrivă ambrozia din care va gusta penitentul la nemurire.
Începutul și sfârșitul... ,,cine va merge până la sfârșit (...) acela Fiul meu se va numi”...
Cine, Doamne, cine? Pe drumul spiralat pe care singur și l-a ales traversează ”șesuri
răsfirate, dealuri și păduri”, odihnindu-și oboseala trupului la umbra ,,mărului din drum”.
Lacrimile soarelui – ”ultima lacrimă”, răsărite la colțul ochilor ca niște cristale lichide îl
face pe poet să se protejeze de ”arșița din vară”, din vara trupului mustos încă care se
prezintă a fi aidoma ”arborilor tăcuți”, ”împovărați în amorțire” cu fructele coapte, coapte;
sufletul pelerinului se prezintă a fi ”veșnic proscris” aici pe pământ, el însuși fiind un
copac bine mirositor – ”teiul de la poartă” înmiresmează zarea cu parfumu-i dar ale cărui
aripi ,,se frâng ușor”... Bătrânul poet, nu de ani, ci plin de înțelepciune, retrăiește cu
nostalgie prima iubire – ”iubire pură”, când în ”ascuns, platonic și barbar” scria pe frunze
– raze de lumină ale amiezii timpului, de care ființa iubită nu a știut nicicând; privirea, pe
ascuns către ființa iubită, neșansa de a o îmbrățișa sunt ca ”un pumnal în inimă, înfipt,
nepermis de adânc”. Și totuși aceasta îl va trezi la realitate: nu există iubire perfectă!
Sau, aceasta presupune o jertfă continuă din partea amândurora. Se regăsește; calea
pribegiei și a regăsirii de sine: Biserica.

112

NOI - MENTORII

Oglinzile prieteniei, de Viorel Câtea

Recenzie de bibliotecar Olariu Elena,
Liceul Teoretic „Lascăr Rosetti” Răducăneni

Spre ,,seara Învierii”, pașii îl opresc la poarta Mănăstirii Voroneț; strigătul ”de clopot care-
i cheamă pe pelerini la adunare și ascultare ”fără întoarcere din timp” și ”lumina lină ce
pogoară” când ”Duhul Sfânt” se așterne peste drumeții obosiți de atâta cale le
reamintește de măritul voievod Ștefan. Și de atunci este într-o continuă căutare, liniștea
sufletului oferindu-i posibilitatea de a vedea lumea prin altă prismă. Devenit un fin
observator, poartă în suflet candoarea ”florilor de cireș”, ”sărută în taină pământul” pe
care l-au călcat străbuni noștri, pământ al cărui sete a fost astâmpărat de sângele
martirilor pentru credință și tremură ”ca un stejar bătrân” la tunetele vuinde ale timpurilor
și ,,ploilor năuce”..

,,Sub zidurile Crucii – ultima Golgotă”, pelerinul-poet se regăsește; Dumnezeu a
binecuvântat România – Noul Ierusalim, Grădina Edenului de altădată fiind astăzi
,,Grădina României”, pentru că Marele Creator a văzut în suferințele și lacrimile
neîncetate a acestui obidit popor credință neștirbită.

Bucuria de a intra în posesia acestui volum de versuri ,,Oglinzile prieteniei” m-a
determinat să-i foiletez – nu o dată, ci de mai multe ori paginile unde am redescoperit
propria copilărie cu giumbușlucurile ei, cu anii de suferință, acestea nelipsind din viața
fiecăruia și cu conștientizarea faptului că toate aceste încercări sunt portițe spre
înnaintarea spre cele înalte.

Viața este așadar, un șir de scări spiralate pe care trebuie să le urci cu atenție;
unora le este teamă, altora le produce o stare de vomă. În general urcușul acesta
presupune atenție, atenție, atenție. Și răbdare. E greu urcușul, dar trebuie să privim
înapoi cu ochiul minții, să privim înapoi, căci, la urma urmei societatea este cea care te
vrea cât te vrea dar niciodată nu-ți recunoaște valoarea. Asta implică inferioritatea unora
și dorința de dominare al altora. De aceea, frumos ar fi să lăsăm să curgă de la sine
evenimentele, pentru că, nu-i așa, ,,cine va da primul cu piatra, de piatră va muri...!” Am
trăit atare experiențe și am concluzionat un lucru: oamenii mari, stau în umbră. Nu că le-
ar fi frică de ceva sau cineva. Nu. Efectiv, vor să rămână curați.

Ce trebuie mai mult?!

113

NOI - MENTORII

Strategii didactice

Cristina Vaman, Profesor de matematică
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

Elaborarea strategiilor de instruire solicit noi roluri pentru fiecare participant la actul

învăţării, modalităţi noi de realizare a instruirii, dar şi alte perspective de evaluare. Situaţiile

de învăţare trebuie să-i încurajeze pe elevi să colaboreze în rezolvarea sarcinilor de lucru,

să-i stimuleze spre căutarea informaţiei, iar modalităţile de realizare a învăţării trebuie să

vizeze formarea de competenţe şi deprinderi practice.

Strategia didactică este modalitatea prin care profesorul alege, combină şi orga-nizează

ansamblul de metode pedagogice, material didactice şi mijloace de învăţământ, precum şi

forme de organizare a spaţiului de învăţare şi a grupului de elevi, într-o succesiune optimă

pentru atingerea obiectivelor stabilite. Deoarece activităţile de învăţare sunt asociate cu

competenţele specifice, alegerea unor metode şi mijloace, combinarea şi organizarea optimă

a situaţiilor de învăţare este realizată în scopul dobândirii competenţelor, prin plasarea

elevului în central acţiunii didactice. Principalele componente ale strategiei didactice sunt:

sistemul competenţelor specifice, sistemul metodelor şi procedeelor didactice, sistemul

formelor de organizare şi desfăşurare a activităţii educaţionale şi sistemul mijloacelor de

învăţământ, respectiv al resurselor utilizate.

Metodologia didactică este sistemul de metode şi procedee didactice care asigură

realizarea actului educativ.

Metoda didactică este un ansamblu de principii, reguli, tehnici, procedee şi operaţii

constituite ca instrument al cunoaşterii.

Procedeul didactic este o componentă a metodei cu o acţiune mai limitată, un element de

sprijin al metodei sau un mod concret de valorificare a acesteia.

Mijloacele de învăţământ reprezintă suportul material în activitatea cu elevii.

Caracteristicile generale ale strategiei didactice sunt:

- îl implică pe cel care învaţă în situaţii specifice; nivelul de înţelegere al Elaborarea strategiilor
- raţionalizează şi aduce conţinutul instruirii la de instruire solicit noi roluri pentru fiecare participant la actul învăţării,
modalităţi noi de realizare a instruirii, dar şi alte perspective de evaluare.
Situaţiile de învăţare trebuie să-i încurajeze pe elevi să colaboreze în rezolvarea
sarcinilor de lucru, să-i stimuleze spre căutarea informaţiei, iar modalităţile
de realizare a învăţării trebuieze formarea de competenţe şi deprinderi
practice.

Strategia
didactică este modalitatea prin care profesorul alege, combină şi orga-nizează
ansamblul de metode pedagogice, material didactice şi mijloace de învăţământ,
precum şi forme de organizare a spaţiului de învăţare şi a grupului de elevi,
într-o succesiune optimă pentru atingerea obiectivelor stabilite. Deoarece activităţile
de învăţare sunt asociate cu competenţele specifice, alegerea unor metode şi mijloace,
combinarea şi organizarea optimă a situaţiilor de învăţare este realizată în scopul
dobândirii competenţelor, prin plasarea elevului în central acţiunii didactice.
Principalele componente ale strategiei didactice sunt: sistemul competenţelor specifice,
sistemul metodelor şi procedeelor didactice, sistemul formelor de organizare şi
desfăşurare a activităţii educaţionale şi sistemul mijloacelor de învăţământ,
respectiv al resurselor utilizate.

Metodologia
didactică este sistemul de metode şi procedee didactice care asigură realizarea
actului educativ.

Metoda
didactică este un ansamblu de principii, reguli, tehnici, procedee şi operaţii

particularităţilorconstituitecainstrumentalcunoaşterii.

psihoindividuale ale elevilor;

- creează premise pentru manifestarea optimă a interacţiunilor dintre celelalte componente

ale procesului de instruire.

Strategia didactică este dată de modul de folosire eficientă şi eficace a metodelor,

procedeelor, mijloacelor de învăţământ şi a modurilor de organizare a învăţării pentru

atingerea obiectivelor instructiv-educative. În general, strategia didactică arată ce face

114

NOI - MENTORII

Strategii didactice

Cristina Vaman, Profesor de matematică
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

profesorul şi ce face elevul; aceasta pune în evidenţă, pe de o parte, capacitatea cadrului
didactic de a allege şi combina într-o anumită ordine metode, procedee şi mijloace
de instruire, de a selecta structura conţinutului ştinţific în funcţie de
obiectivele propuse, de a opta pentru o anume experienţă de învăţare ce urmează
a fi trăită de elevi, iar pe de altă parte prevede strategii de învăţare de
care beneficiază direct elevii. Profesorul gândeşte strategia didactică pas cu
pas, pentru a asigura dobândirea competenţelor specifice de către elevi.
Problema esenţială de care depinde producerea învăţării este cea a implicării
active a elevului, cu toate forţele sale; aceasta este strâns corelată cu
motivaţia şi cunoaşterea propriilor rezultate.

Factorii care influenţează alegerea strategiei

În construcţia strategiei didactice, profesorul trebuie să exploateze la maximum

variabilele specific contextului în care se situează activitatea de învăţare. După profesorul

M. Manolescu, elaborarea unei strategii didactice este rezultatul combinărilor posibile ale

următoarelor criteria specifice:

- organizarea elevilor (individuală, pe grupe, frontală);

- organizarea conţinuturilor;

- prezentarea conţinuturilor (expozitivă, problematizantă, prin descoperire);

- intervenţiile cadrului didactic;

- exerciţiile applicative sau de consolidare;

- evaluarea (sumativă, formativă).

Alegerea unei strategii didactice este influenţată de:

- concepţia didactică - se aleg metode active centrate pe elev, specific învăţării prin

acţiune;

- natura conţinutului – acelaşi conţinut poate fi predatîn moduri diferite la collective
diferite de elevi; Elaborarea strategiilor
de instruire solicit noi roluri pentru fiecare participant la actul învăţării,
modalităţi noi de realizare a instruirii, dar şi alte perspective de evaluare.
Situaţiile de învăţare trebuie să-i încurajeze pe elevi să colaboreze în rezolvarea
sarcinilor de lucru, să-i stimuleze spre căutarea informaţiei, iar modalităţile
de realizare a învăţării trebuieze formarea de competenţe şi deprinderi
practice.
Strategia
didactică este modalitatea prin care profesorul alege, combină şi orga-nizează
ansamblul de metode pedagogice, material didactice şi mijloace de învăţământ,
precum şi forme de organizare a spaţiului de învăţare şi a grupului de elevi,
într-o succesiune optimă pentru atingerea obiectivelor stabilite. Deoarece activităţile
de învăţare sunt asociate cu competenţele specifice, alegerea unor metode şi mijloace,
combinarea şi organizarea optimă a situaţiilor de învăţare este realizată în scopul
dobândirii competenţelor, prin plasarea elevului în central acţiunii didactice.
Principalele componente ale strategiei didactice sunt: sistemul competenţelor specifice,
sistemul metodelor şi procedeelor didactice, sistemul formelor de organizare şi
desfăşurare a activităţii educaţionale şi sistemul mijloacelor de învăţământ,
respectiv al resurselor utilizate.
Metodologia
didactică este sistemul de metode şi procedee didactice care asigură realizarea
actului educativ.
Metoda
didactică este un ansamblu de principii, reguli, tehnici, procedee şi operaţii
constituite ca instrument al cunoaşterii.

- experienţa de învătare a elevilor - nivelul de instruire la matematică condiţionează

modul de conducere a învăţării.

Rezultatul învăţării va fi cel dorit dacă în realizarea proiectului didactic şi în

organizarea activităţilor de instruire profesorul ţine cont de următoarele lucruri:

- adoptă un mod optim de abordare a învăţării, pentru fiecare clasă în parte;

- alege un mod de combinare a metodelor, procedeelor, mijloacelor de învăţământ, a

formelor de organizare şi evaluare;

- ordonează într-o succesiune optimă toate etapele procesului de învăţare-evaluare, cu

respectarea regulilor didactice specifice.

115

NOI - MENTORII

Strategii didactice

Cristina Vaman, Profesor de matematică
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

Strategii didactice utilizate în învăţarea matematicii

Strategiile didactice utile în învăţarea matematicii sunt acelea care vizează sprijinirea

înţelegerii, stimularea capacităţilor creative, formarea şi dezvoltarea capacităţilor de

conceptualizare prin învăţarea spontană, dar mai ales dirijată. Pentru diagnoza şi

analiza eficienţei celor mai utilizate strategii în învăţarea matematicii trebuie să ţinem

cont de sarcinile care facilitează atingerea competenţelor specifice: dezvoltarea

capacităţilor de a gestiona informaţii matematice, dobândirea deprinderii de utilizare a

conceptelor şi regulilor, dezvoltarea deprinderii de analiză şi sinteză a datelor, cultivarea

unei atitudini positive faţă de propriul progres în învăţarea matematicii.

Plecând de la criterii metodice, sarcini ale instruirii şi competenţe generale, R. M.

Gagné a argumentat că cele mai folosite tipuri de strategii specific activităţilor de

învăţare a matematicii, care se pot aplica în capitolul ,,Funcţii continue”, sunt:

- strategii euristice de predare-învăţare;

- strategii pentru dezvoltarea capacităţilor rezolutive;

- strategii de formare a unor deprinderi de lucru utile în rezolvarea de probleme;

- strategii de antrenare a elevilor în rezolvarea problemelor dificile.

În învăţarea matematicii, strategia didactică trebuie să conţină o serie de metode,

procedee şi tehnici ordonate logic şi selectate astfel încât să fie eficiente din punct de

vedere pedagogic. Eficienţa unei metode este dată de măsura în care metoda

determină şi favorizează conceptele matematice într-un demers didactic adaptat

elevilor. Din acest motiv, învăţarea matematicii impune reconsiderarea metodelor şi Elaborarea strategiilor
folosirea strategiilor care pun accentual pe formarea de deprinderi. de instruire solicit noi roluri pentru fiecare participant la actul învăţării,
modalităţi noi de realizare a instruirii, dar şi alte perspective de evaluare.
Situaţiile de învăţare trebuie să-i încurajeze pe elevi să colaboreze în rezolvarea
sarcinilor de lucru, să-i stimuleze spre căutarea informaţiei, iar modalităţile
de realizare a învăţării trebuieze formarea de competenţe şi deprinderi
practice.

Strategia
didactică este modalitatea prin care profesorul alege, combină şi orga-nizează
ansamblul de metode pedagogice, material didactice şi mijloace de învăţământ,
precum şi forme de organizare a spaţiului de învăţare şi a grupului de elevi,
într-o succesiune optimă pentru atingerea obiectivelor stabilite. Deoarece activităţile
de învăţare sunt asociate cu competenţele specifice, alegerea unor metode şi mijloace,
combinarea şi organizarea optimă a situaţiilor de învăţare este realizată în scopul
dobândirii competenţelor, prin plasarea elevului în central acţiunii didactice.
Principalele componente ale strategiei didactice sunt: sistemul competenţelor specifice,
sistemul metodelor şi procedeelor didactice, sistemul formelor de organizare şi
desfăşurare a activităţii educaţionale şi sistemul mijloacelor de învăţământ,
respectiv al resurselor utilizate.

Metodologia
didactică este sistemul de metode şi procedee didactice care asigură realizarea
actului educativ.

Metoda
didactică este un ansamblu de principii, reguli, tehnici, procedee şi operaţii
constituite ca instrument al cunoaşterii.

116

Comportamentul NOI - MENTORII
conducatorului auto începător

Ciobanu Mircea, profesor
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

Capacităţile conducătorului auto

Timp de reacţie şi distanţa de oprire. Factori de influenţă
Timpul de reacţie al conducătorului de vehicul reprezintă timpul scurs din momentul
sesizării obstacolului până în momentul acţionării pedale de frână (peste 80 % din
informaţii sunt culese cu ajutorul văzului.Pentru
conducătorii cu reflexe normale timpul de reacţie se situează sub valoarea de 1
secundă, timp în care autovehiculul parcurge o distanţă Dtr (distanţa timpului de
reacţie), în funcţie de viteza de deplasare ( la 50 km/h = 15 m/s).

Timpul de frânare reprezintă timpul scurs din momentul acţionării pedalei de frână,
până în momentul opririi definitive a vehiculului, timp în care autovehiculul parcurge o
distanţă Dtf (distanţa timpului de frânare), în funcţie de care de starea tehnică a
vehiculului şi a stării drumului.

Distanţa de oprire reprezintă distanţa parcursă din momentul sesizării obstacolului
până la oprirea definitivă a vehiculului şi este egală cu suma celor două componente Dtr
şi Dtf : Do=Dtr+Dtf

Aderenţa, vizibilitatea, viteza de deplasare

Coeficientul de aderenţă reprezintă coeficientul de frecare dintre pneu şi carosabil.

Acesta depinde de :

- tipul anvelopelor şi presiunea lor

- natura şi starea drumului

- viteza de deplasare

Câteva valori ale coeficientului de aderenţă :

- 0,9 pentru drum modernizat Elaborarea strategiilor
de instruire solicit noi roluri pentru fiecare participant la actul învăţării,
modalităţi noi de realizare a instruirii, dar şi alte perspective de evaluare.
Situaţiile de învăţare trebuie să-i încurajeze pe elevi să colaboreze în rezolvarea
sarcinilor de lucru, să-i stimuleze spre căutarea informaţiei, iar modalităţile
de realizare a învăţării trebuieze formarea de competenţe şi deprinderi
practice.

Strategia
didactică este modalitatea prin care profesorul alege, combină şi orga-nizează
ansamblul de metode pedagogice, material didactice şi mijloace de învăţământ,
precum şi forme de organizare a spaţiului de învăţare şi a grupului de elevi,
într-o succesiune optimă pentru atingerea obiectivelor stabilite. Deoarece activităţile
de învăţare sunt asociate cu competenţele specifice, alegerea unor metode şi mijloace,
combinarea şi organizarea optimă a situaţiilor de învăţare este realizată în scopul
dobândirii competenţelor, prin plasarea elevului în central acţiunii didactice.
Principalele componente ale strategiei didactice sunt: sistemul competenţelor specifice,
sistemul metodelor şi procedeelor didactice, sistemul formelor de organizare şi
desfăşurare a activităţii educaţionale şi sistemul mijloacelor de învăţământ,
respectiv al resurselor utilizate.

Metodologia
didactică este sistemul de metode şi procedee didactice care asigură realizarea
actului educativ.

Metoda
didactică este un ansamblu de principii, reguli, tehnici, procedee şi operaţii
constituite ca instrument al cunoaşterii.

- 0,7 - 0,8 pentru drum bun

- 0,4 pentru drum bun dar umed

- 0,3 pentru drum cu zăpadă bătătorită

- 0,1 pentru drum cu polei sau piatră cubică uzată şi udă

Viteza excesivă - viteza care depăşeşte cu mult valoarea vitezei pentru deplasarea în

condiţii de siguranţă.

Viteza neadaptată - viteza care nu depăşeşte valoarea vitezei maxime legale admisă ,

dar nu este corelată cu condiţiile concrete existente pe un anumit sector de drum.

117

Comportamentul NOI - MENTORII
conducatorului auto începător

Ciobanu Mircea, profesor
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

• Conducerea autovehiculelor pe drumurile publice,solicita din partea conducatorilor
acestora ,un grad mare de responsabilitate .Ca participanti la traficul rutier,trebuie sa
manifeste un comportament decent care: sa nu puna in pericol viata si integritatea
persoanelor; sa nu afecteze fluenta in trafic; sa nu perturbe siguranta circulatiei;sa nu
aduca prejudicii proprietatii publice sau private.
• Datorită diversificarii, gamelor de fabricatie a autovehiculelor, prin asimilare de
echipamente, cu o complexitate tehnica ridicata, este necesar ca utilizatorii acestora, sa
posede cunostinte temeinice despre conducerea si manevrarea
comenzilor pentru o functionare normală si eficace.
• Prin cunoasterea si conducerea, in bune conditii a unui autovehicul, pe langa
obtinerea conditiilor de siguranta si confort, se realizeaza: economie de combustibil;
reducerea gradului de poluare chimica –fonica; mentinerea in stare tehnica si optima
timp indelungat.
• Toti conducatorii de autovehicule ca participanti la traficul rutier,trebuie sa stie
ca autoritatea competenta in domeniul circulatiei rutiere este Inspectoratul General
al Politiei Romane ,precum si dreptul de control a respectarii normelor de legislatie
rutieră.
.• Conducatorii de autovehicule pe langa notificarile mentionate,trebuie sa fie apti din
punct de vedere medical si psihologic. Au obligatia legala de a se informa si aplica in
permanenta modificarile ce se aduc la codul rutier ,care adopta noi modificari in
concordanta cu legile nationale din tara noastra, cat si cele internationale stipulate in
conventii asupra circulatiei rutiere.

Elaborarea strategiilor
de instruire solicit noi roluri pentru fiecare participant la actul învăţării,
modalităţi noi de realizare a instruirii, dar şi alte perspective de evaluare.
Situaţiile de învăţare trebuie să-i încurajeze pe elevi să colaboreze în rezolvarea
sarcinilor de lucru, să-i stimuleze spre căutarea informaţiei, iar modalităţile
de realizare a învăţării trebuieze formarea de competenţe şi deprinderi
practice.

Strategia
didactică este modalitatea prin care profesorul alege, combină şi orga-nizează
ansamblul de metode pedagogice, material didactice şi mijloace de învăţământ,
precum şi forme de organizare a spaţiului de învăţare şi a grupului de elevi,
într-o succesiune optimă pentru atingerea obiectivelor stabilite. Deoarece activităţile
de învăţare sunt asociate cu competenţele specifice, alegerea unor metode şi mijloace,
combinarea şi organizarea optimă a situaţiilor de învăţare este realizată în scopul
dobândirii competenţelor, prin plasarea elevului în central acţiunii didactice.
Principalele componente ale strategiei didactice sunt: sistemul competenţelor specifice,
sistemul metodelor şi procedeelor didactice, sistemul formelor de organizare şi
desfăşurare a activităţii educaţionale şi sistemul mijloacelor de învăţământ,
respectiv al resurselor utilizate.

Metodologia
didactică este sistemul de metode şi procedee didactice care asigură realizarea
actului educativ.

Metoda
didactică este un ansamblu de principii, reguli, tehnici, procedee şi operaţii
constituite ca instrument al cunoaşterii.

Bibliografie:

• Întrebari si teste pentru obtinerea permisului de conducere auto Cat. B, Editura
National – Bucuresti-2008 : Chiriac D.; Borzea V.; Dima C.; Samoilescu R.
• OUG nr.195/2002 cu insertia modificarilor din OUG nr. 69/2007
• OUG nr. 63/2006 in anexele din capitolul ,,Raspunderea contraventionala ‘’

118

Talentul meu - Viața în imagini! NOI - MENTORII

(natura în anotimpul de toamnă oglindită în fotografie)

Profesor Magda Marinescu,
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

Este o activitate cu caracter cultural artistic, natura în anotimpul de toamnă oglindită
în fotografie; -toamna în ochi de copil.

Scopul este de a descoperi viata din exterior. Fotografii cu tema: toamna.
Această activitate are ca finalitate profesionalizarea, culturalizarea, dezvoltarea
imaginaţiei, memoriei vizuale şi o mai bună conştientizare a esteticului prin realizarea
unui clip cu toate pozele adunate de la copii.

Toamna ne bate la ușă și deja începem să așteptăm cu nerăbdare să ne delectăm
privirile cu zecile de culori parcă rupte din cele mai frumoase tablouri. Fără îndoială că
toamna este unul dintre cele mai frumoase anotimpuri și a inspirat nenumarați scriitori și
poeți îndrăgostiți de culorile, capriciile și bogățiile ei!

,,Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare." (Albert Camus)

119

Talentul meu - Viața în imagini! NOI - MENTORII

(natura în anotimpul de toamnă oglindită în fotografie)

Profesor Magda Marinescu,
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

120

NOI - MENTORII

Quels sont les avantages et les limites de l'apprentissage en ligne

Prof. Ploae Mona-Laura, Liceul Tehnologic „Petru Poni”, Iași

Pour être juste, une formation en ligne pourrait effectivement avoir plusieurs limites,
surtout si elle n'a pas été conçue correctement. Je vais partager une liste des avantages,
mais aussi des possibles limites de l'apprentissage en ligne en vue de donner la vision
globale d'un projet eLearning.

Les avantages de l'apprentissage en ligne

1. Pratique
Il s'agit probablement du plus grand avantage de l'apprentissage en ligne. Avec un
ordinateur et une connexion Internet, peu importe dans quelle partie du monde
l'apprenant se trouve. En effet, il peut accéder aux informations de n’importe où, à
n'importe quel moment. La distance n'est plus un obstacle à l'apprentissage qu'il soit
académique ou professionnel.

2. Flexible
C'est vraiment très simple; l'apprentissage est plus facile lorsqu’il s'adapte aux besoins
d'apprentissage et aux préférences de chaque apprenant. L'apprentissage en ligne
permet aux apprenants d'étudier à leur propre rythme. En dehors des dates limites de
remise des devoirs, nos apprenants sont libres de constituer leur agenda comme bon leur
semble. De plus, ils peuvent suivre leurs cours n’importe où: à la maison, dans le bus,
dans un parc, s'ils disposent d’un appareil mobile avec eux.

3. Rentable
Surtout dans le cas de formation des profs, la rentabilité de l'apprentissage en ligne est
impressionnante. En effet, plus besoin de dépenser en frais de déplacement ou de
logement pour les formateurs et les salariés, le contenu en ligne est réutilisable, et plus
de frais non plus pour acheter l'équipement ou le materiel.

4. S'adapte aux différents besoins
Nous apprenons tous de différentes manières, et l'apprentissage en ligne fait tout en son
pouvoir pour s'assurer que les besoins d'apprentissage soient satisfaits. Les concepteurs
pédagogiques et les profs du eLearning créent des cours en ligne qui répondent à tous
les besoins d'apprentissage et s’adaptent aux préférences individuelles. Ainsi, peu
importe si votre public est constitué d'apprenants visuels, auditifs ou kinesthésiques ; il
existe une variété de méthodes et d’outils qui peuvent être utilisés tout en satisfaisant
tous les besoins.

121

NOI - MENTORII

Quels sont les avantages et les limites de l'apprentissage en ligne

Prof. Ploae Mona-Laura, Liceul Tehnologic „Petru Poni”, Iași

5. Résultats immédiats
Non seulement nos apprenants sont en mesure de commencer leur cours
immédiatement, mais ils peuvent également voir des résultats immédiats. Qu'il soit
autonome ou avec formateur, l'apprentissage en ligne propose une variété de façons de
donner un feedback constructif aux apprenants. De plus, il permet un accès aux
ressources en ligne supplémentaires, ce qui est toujours un bonus.

6. Illimité
La distance n'est plus un obstacle, ni la culture ni la nationalité des apprenants. La
traduction et la personnalisation de nos cours en ligne permet d'utiliser notre contenu
eLearning au-delà des frontières et d'atteindre un public plus large. Il s'agit d'un avantage
pour notre programme de formation en ligne, puisque nous pouvons utiliser le même
matériel pour nos équipes réparties aux quatre coins du monde et qu'elles adhèrent à la
marque, aux valeurs et à la vision de l'enseignement.

7. Mises à jour immédiates
L'apprentissage en ligne actuel est bien plus développé de nos jours ; et celui de demain
le sera encore plus. Les multimédias, la gamification, l'interactivité, et les technologies
constamment améliorées en général, offrent une variété d'applications et d'outils qui
contribuent à actualiser l'apprentissage en ligne, mais le rendent également plus efficace.
Et le plus intéressant? Une fois notre cours eLearning mis à jour, nos apprenants
pourront immédiatement accéder à sa dernière version en un seul clic.

Les 5 principales limites de l'apprentissage en ligne
Si notre formation eLearning ne s'appuie pas sur des théories et modèles de conception
pédagogique, il se peut que nous rencontrions les problèmes suivants:

1. L'expérience pédagogique peut s'avérer un peu solitaire
Il est vrai que, même si l'apprentissage en ligne est pratique et flexible, il peut parfois être
un peu solitaire. Ce ne sera pas facile pour tous nos apprenants de participer dans les
discussions en ligne et de s'impliquer activement avec leurs formateurs ou leurs
camarades de classe virtuelle. De plus, certains apprenants nécessitent un contact
personnel avec leur éducateurs ou formateurs pour mieux apprendre. Un feedback
constructif peut être efficace, mais s'il n'est pas donné à temps, il peut également être
limité. Par ailleurs, certains types de problèmes pédagogiques peuvent être difficiles à
aborder en ligne. Enfin, certaines questions peuvent se perdre parmi les nombreuses
autres requêtes et discussions. Cela peut donner l’impression à certains apprenants
qu’ils manquent de soutien et de réconfort.

122

NOI - MENTORII

Quels sont les avantages et les limites de l'apprentissage en ligne

Prof. Ploae Mona-Laura, Liceul Tehnologic „Petru Poni”, Iași

2. Il est parfois impersonnel
Quels que soient les efforts fournis pour transférer la communication humaine à des
plateformes en ligne, même si cela à l'air naturel de nouer des relations derrière un
écran, l'environnement virtuel n'est pas réel. Rien ne peut remplacer le contact humain.

3. Passer trop de temps devant un écran d'ordinateur peut être dangereux
Malgré la réalité de la connexion omniprésente, l'utilisation constante d'un ordinateur
ou d'une tablette peut provoquer des problèmes de vision et d'autres problèmes
physiques. Pensez à envoyer des directives sur la posture appropriée, la hauteur
optimale du bureau, en complément de notre cours eLearning; elles pourront être utiles
à nos apprenants.

4. Il nécessite un certain degré d'autodiscipline
Si notre public manque d'autodiscipline, il est probable qu'il ne soit pas suffisamment
motivé pour étudier. L'apprentissage et la formation traditionnels ont l'avantage de
suivre la progression de chaque apprenant; un avantage pour ceux qui ressentent le
besoin d’être suivis de près afin d’apprendre correctement.

5. Il peut entraîner un manque de contrôle
Même si nous avons conçu nos cours eLearning avec soin, rien ne garantit que le
message soit transmis. Nos apprenants ont le contrôle sur leur expérience
pédagogique et c'est bien, mais seront-ils en mesure de l'utiliser efficacement? Il y a
toujours un risque qu'ils se contentent de survoler la matière sans y porter trop
d'attention.

Si notre cours eLearning n'est pas conçu pour exploiter au maximum cette
méthode, il sera très vite inintéressant. De plus, à moins de savoir exactement
comment utiliser les nouvelles technologies, il est probable qu'elles distrairont très vite
notre public. Ainsi, créer des cours eLearning efficaces implique du temps, de
l'expérience, de l'engagement, de bonnes compétences en communication ainsi qu'une
réelle passion pour apprendre. Nous avons tout
compris? Si oui, assurons-nous que les avantages de notre formation en ligne
l’emportent sur ses contraintes.

123

NOI - MENTORII

Munca în echipă

Secretar Ursache Angelica și Neagu Mioara- Daniela
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

În fiecare zi, într-un mod sau altul facem parte dintr-o echipă. De aici și ideea: nu este

cel mai important dacă participăm la ceva în care sunt implicați și alții, ci dacă colaborarea

cu ceilalți va duce la succesul echipei și implicit al nostru.

Pentru succesul echipei există două ingrediente esențiale: un scop comun, un motiv

comun și capacitatea de a comunica acel scop.

În general, echipele de succes sunt formate din oameni, constituiți în organizații ce pot

îmbrăca diverse forme, care au ca scop munca pentru binele lor comun și capacitatea de a

comunica acel scop.

De aceea, este important pentru cine vrea să facă parte dintr-o echipă de succes sau

chiar să fie liderul ei să aibă sau să dezvolte capacitatea de a interacționa pozitiv cu

oamenii (să vorbești cu oamenii, să-i asculți…, să ai capacitatea de a râde de tine însuți

fără a deveni sensibil și defensiv, să fii cald și abordabil, să-ți placă să lucrezi cu ceilalți

etc.).

Orice muncă se realizează astăzi în echipă. Abilitatea ta de a forma și de a administra o

echipă performantă de indivizi motivați e una dintre componentele esențiale ale capacității

și eficienței tale, în fiecare stadiu al carierei.

Munca în echipă este cel mai bine evidențiată (de literatura de tip motivațional) în sport,

dar mai ales în afaceri. De ce? Pentru că a nu munci în echipă în cadrul unei firme, clasă

de elevi, familie, activități de voluntariat:

– costă bani (costurile cu personalul reprezintă 60-80% dintre costurile totale de operare

ale unei afaceri; un angajat mediu muncește doar la 50% din capacitatea lui în fiecare zi

după datele obținute de Tracy B.) și timp – așa după cum arată Tracy B: ”fiecare minut

petrecut în scopul planificării te ajută să economisești 10 minute din timpul execuției”

(Tracy B., 2010).

Fiecare membru al echipei unei firme se poate măsura și analiza pe baza a două

dimensiuni: competență și angajament.

Urmare a acestor două variabile, angajații unei firme pot fi împărțiți în:

- oameni competenți și dedicați muncii – angajații performanți, ce sunt responsabili pentru

80% dintre rezultatele companiei și reprezintă 20% din personalul cu ajutorul căruia îți ridici

afacerea;

- oamenii competenți și care nu sunt devotați firmei sau valorilor împărtășite de aceasta

sau de liderul ei – fac o treabă bună, dar afacerea ta nu-i motivează; sunt sursa majoră a

problemelor interne și externe (se plâng, vor să ajungă „sus”, îi sfidează pe lideri și îi

demoralizează adesea pe cei din jur); trebuie convinși să devină buni jucători de echipă;

- oamenii loiali, însă nu și competenți – oameni amabili, care nu excelează în munca lor;

pot fi instruiți pentru a urca în ierarhia firmei până către „oamenii competenți și dedicați

muncii”; 124

NOI - MENTORII

Munca în echipă

Secretar Ursache Angelica și Neagu Mioara-Daniela
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

- oameni incompetenți și nededicați – trebuie să scăpăm de ei cât mai repede cu putință,
înainte de a apuca să tragă în jos tot restul echipei.

Pentru a-i ajuta pe oameni să devină niște membri împliniți și productivi ai echipei va
trebui să le înțelegem motivațiile:
- să faci ca activitatea pe care o desfășoară să fie provocatoare și interesantă – să facă
lucruri care îi mențin activi și îi determină să-și depășească limitele, să iasă din zona de
confort, să învețe și să se dezvolte în permanență (să nu facă numai cele mai banale
sarcini);
- să lucreze într-un mediu bazat pe o mare încredere - pentru aceasta trebuie să-i ții pe
angajați la curent cu toate informațiile din companie (organizarea periodică de ședințe
operative în care să le dai șansa de a vorbi celorlalți despre munca lor – tehnică de formare
a unei echipe);
- să-i responsabilizezi direct pentru rezultate – instrument util dobândirii de competențe și
consolidării încrederii în forțele proprii, respectiv formării ca lider (dă-le de făcut o muncă
importantă, provocatoare, iar apoi sprijină-i pe parcursul procesului de lucru)
- să-i promovezi și dezvolți personal – astfel angajații vor accepta să rămână într-o funcție
plătită mai prost decât în altă parte, dacă simt că, prin munca pe care o fac, își cultivă
abilitățile și competențele; în forul lor interior ei vor deveni mai valoroși grație deprinderilor
și experienței suplimentare obținute;
- să-i recompensezi cu bani și să le creezi condiții de muncă.

O echipă se construieşte în jurul unui lider, respectând câteva legi importante. Niciuna
dintre aceste legi nu va funcţiona individual, un rezultat cu adevărat bun nu vor da decât
toate legile laolaltă.
Legile ce stau la baza muncii în echipă:
1. Legea semnificaţiei - munca în echipă este cheia marilor realizări,
2. Legea Delegării – naivitatea și temperamentul,
3. Legea imaginii de ansamblu - scopul este mai important decât rolul,
4. Legea nişei – toţi jucătorii au un loc al lor, căruia îi adaugă cea mai mare valoare,
5. Legea Muntelui Everest – se traduce prin aceea că pe măsură ce provocarea devine
din ce în ce mai mare, munca în echipă devine din ce în ce mai necesară,
6. Legea lanţului - puterea unei echipe este influenţată de veriga cea mai slabă.

„… indiferent ce doriți să faceți în viață, e nevoie de o muncă în echipă pentru a vă
împlini visurile.” (Maxwell J.C., 2003)

125

NOI - MENTORII

Fonduri europene 2020: Câte 50.000 Euro pentru tineri fermieri

Nadia Burgoci
Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură

Fermierii români în vârstă de până la 40 de ani pot obține fonduri europene de câte
50.000 de euro pentru diverse investiții în mici afaceri agricole, prin linia de finanțare „Sprijin
pentru instalarea tinerilor fermieri”, pentru care s-au lansat oficial ghidul solicitantului și
modelul de plan de afaceri.Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale urmează să anunțe
oficial și când se vor depune cererile de finanțare și planurile de afaceri în cadrul submăsurii
6.1, „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”, din Programul Național de Dezvoltare Rurală
(PNDR).

Depunerea se va face online, pe site-ul AFIR.Beneficiarii vor primi fonduri europene
de50.000 de euro pentru exploatațiile între 30.000 S.O. și 50.000 SO40.000 de euro pentru
exploatațiile între 12.000 S.O. și 29.999 SO .AICI gasiți un calculator al producției standard -
SO (Standard Output)Banii se dau în 2 tranșe: 75% la semnarea contractului de finanțare și
25% în funcţie de implementarea corectă a Planului de afaceri. Sprijinul se acordă pe o
perioadă de maximum 3 ani (sau 5 ani în sectorul pomicol).Un buget total de peste 42 de
milioane de euro va fi disponibil pentru lansarea în 2020 a apelului pentru submăsura 6.1 a
PNDR.

Condiții de eligibilitate - tineri fermieri 2020
Pentru a putea primi banii europeni, tinerii fermieri trebuie să îndeplinească o serie de
condiții de eligibilitate, printre care:
Persoana care va beneficia trebuie să aibă vârsta de până la 40 de ani (inclusiv cu o zi
înainte de a împlini 41 de ani) la momentul depunerii cererii.
Beneficiarul trebuie să dețină competențele și calificările profesionale adecvate și să se
stabilească pentru prima dată într-o exploatație agricolă ca șef al respectivei exploatații.
Solicitantul are obligaţia declarării la APIA a tuturor parcelelor agricole eligibile şi neeligibile
pe care le utilizează. Pentru a se înregistra la APIA, suprafaţa parcelei agricole să fie de cel
puţin 0,3 ha. În cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor
viticole, arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 ha;
După caz, solicitanţii trebuie să facă dovada existenţei vetrei stupinei, deşi terenul care
formează această vatră nu este obligatoriu să fie înregistrat la APIA.
Categoriile de solicitanţi eligibili în cadrul Submăsurii 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor
fermieri”, în funcție de forma de organizare sunt:

126

NOI - MENTORII

Fonduri europene 2020: câte 50.000 Euro pentru tineri fermieri.

Nadia Burgoci
Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură

1. persoană fizică înregistrată şi autorizată în conformitate cu prevederile Ordonanţei de
Urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, cu modificările şi completările ulterioare:individual şi
independent, ca persoană fizică autorizată (PFA);ca întreprinzător titular al unei
întreprinderi individuale (II);ca întreprinzător titular al unei întreprinderi familiale (IF);

2. asociat unic şi administrator al unei societăţi cu răspundere limitată – SRL, înfiinţată în
baza Legii nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare;3. asociat
majoritar (majoritate absolută 50%+1) și administrator al unei societăţi cu răspundere
limitată – SRL, înfiinţată în baza Legii nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.Tânărul care se instalează ca fermier (cel care reprezintă societatea
în relaţia cu AFIR) va fi membrul asociat desemnat de către asociaţi ca administrator al
societăţii.Sprijinul va fi acordat pentru facilitarea începerii activităților agricole pentru
instalarea tânărului fermier. Astfel, prin îndeplinirea obiectivelor propuse în Planul de
Afaceri, se consideră că tânărul fermier s-a instalat şi sprijinul acordat din fonduri UE şi-a
atins obiectivul strategic.Instalarea tinerilor fermieri reprezintă activitatea de administrare cu
drepturi depline în calitate de şefi/ manageri ai unei exploataţii agricole, pentru prima
dată.Transferul exploataţiei se realizează prin intermediul documentelor de proprietate
şi/sau arendă şi/ sau concesionare.

3 etape ale instalării tânărului fermier:

Etapa I: Înregistrarea tânărului fermier (care urmează să se instaleze) la Oficiul Registrului
Comerțului ca microîntreprindere/întreprindere mică, având pentru prima dată obiect de
activitate în domeniul agricol, cu maximum 24 de luni înaintea depunerii Cererii de finanțare
(între timp, fermierul pregătește Planul de afaceri, organizează activităţile administrative,
achiziționează bunuri pentru noua întreprindere, etc.), iar înscrierea la APIA şi/sau Registrul
Exploataţiei de la ANSVSA/DSVSA a exploataţiei deţinute sub entitatea economică prin
care solicită sprijin, se face în acelaşi termen de maximum 24 de luni. Această etapă
trebuie să fie încheiată înaintea depunerii Cererii de finanțare pentru această sub-măsură.

127

NOI - MENTORII

Fonduri europene 2020: câte 50.000 Euro pentru tineri fermieri.
Nadia Burgoci

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură
Etapa II: Depunerea şi înregistrarea Cererii de finanțare însoţită de Planul de afaceri şi
documentele obligatorii (documentele justificative legate de baza materială cu activele
deținute la momentul depunerii Cererii de finanțare), precum și documentele
anexă.implementarea planului de afaceri trebuie să înceapă în termen de 9 luni de la data
deciziei de acordare a sprijinului;înaintea solicitării celei de-a doua tranșe de plată,
beneficiarul face dovada creşterii performanţelor economice ale exploatației, prin
comercializarea producției proprii în procent de minimum 20% din valoarea primei tranșe de
plată
Etapa III: Instalarea tânărului fermier este considerată finalizată la momentul implementării
corecte a Planului de afaceri (adică la acordarea celei de-a doua tranșe de plată). o
solicitantul se angajează să devină fermier activ în termen de maximum 18 luni de la data
încheierii instalării.Ghidul solicitantului și planul de afaceri pot fi consultate mai jos, precum
și pe site-ul AFIR

128

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în textele publicate
revine în exclusivitate autorilor!

Așteptăm articole și materiale pentru numerele viitoare pe adresa de
email a redacției: [email protected].